Victor COBZAC: Ce mândru răsună!

CE MÂNDRU RĂSUNĂ!

 

Motto:

,,…Suntem Eminescu doar cât putem fiecare,
Cât soare am strâns din poporul român…”
                      (din poezia „Eminescul din cer” de Ioan Nicolae Mușat)

 

Suntem Eminescu, țărâna ne spune,
Din care răsare… bobul de grâu,
Din care, la rându-i, se coace Pâinica,
La poale de munte cu lacrima râu.

 

Suntem Eminescu… la limbă și grai,
De-un sânge și-un neam, pe vecie,
Nepoți a lui Ștefan… cel Mare și Sfânt,
E mare rușinea la cel de nu știe.

 

Suntem Eminescu la umbră de tei,
Cu toții aceiași strămoși am avut,
Din apele Tisei și hăt până la Nistru,
Și pe-un mal și pe altul… de Prut.

 

Suntem Eminescu cu trup și cu suflet,
În jur la o masă… același cuvânt,
Cu-o Pâine hrănim și bătrâni și copii,
Din humă născuți, plecăm în Pământ.

 

Suntem Eminescu, ce mândru răsună,
Ca un dangăt de clopot… pe deal,
Cu-n Dumnezeu… de credință creștini,
Din Moldova… Hotin… și Ardeal.

 

Suntem Eminescu, la dânsul acasă,
Respirăm ca și el, cu aceleași plămâni ,
Cinstindu-i memoria la masa tăcerii,
Cum știe s-o facă un neam de români.

————————————————

Victor COBZAC (VicCo)

Chișinău

15 iunie, 2018

 

Ioan Nicolae MUȘAT: Eminescul din cer

Eminescul din cer

                                                Pentru Eminescu

 

Suntem Eminescu doar cât putem fiecare,
Cât soare am strâns din poporul român,
Cât ne scânteie în suflet a teiului floare,
Câte vise din noi pe pământ mai rămân.

 

Suntem Eminescu cât ne-nțelegem trecutul
Duios, în Carpați înflorind în prezent,
Cât în iureșul lumii frăgezim absolutul
Torcându-l în zbor îndrăzneț și fluent.

 

Nu vedeți cum lumea a căzut din cuvinte
Și soarele nostru umplut e de negi?
Unde-i dragul din om și dorul fierbinte,
Unde-s nuferii galbeni ce dau fir să-nțelegi?

 

Suntem Eminescu doar cât lumea ne doare,
Cât flori de lumină măcinăm din obscur,
Cât nedreptățile-n jur ne sunt cugetare
Când pocalele lumii ne adapă-n mercur.

 

Suntem Eminescu doar cât putem fiecare
S-alegem veșnicia din cele ce pier,
Să lucrăm România cea triumfătoare,
Fiți siguri, ne-ajută Eminescul din cer!

—————————————

Ioan Nicolae MUȘAT

Buzău

12 iunie, 2018

 

*Imagine: Pictură de Sabin Bălașa – Luceafărul Eminescu

Ioan Nicolae MUȘAT: Poem aniversar pentru Vasilica Grigoraș

Tu m-ai căutat ca eu să te găsesc

 

Te-am căutat zile și ani și decenii

Din tinerețe te cuprind și gândesc

Să desfacem nodul ăstor ciudățenii

Ce om, omenire, în grea tină robesc.

 

Un sprijin la strigăt, un sprijin la luptă

Un sprijin în lacrimi și-așa căutări

Femeia, chemare spre calea cerută

A ne fi mângâiere și dorul de zări

 

Femeia sublimă, mereu alinare,

Femeia, rost clipei și plinirilor rost

Spic tainic de farmec, binecuvântare

Ca temelie vieții în vieți adăpost

 

„N-ai cum să faci singur astă lucrare

Îți trebuie ceată”, mi-am zis și-am oftat

Dar mai întâi draga să-ți scoți din mirare

Va fi apoi ceata din cuvântul optat

 

Și nu te-am găsit decenii de-a rândul

Și-așa fără clipă la milenii-am lucrat

Am dorit gestul ce-mi străjuie gândul

Viu suflet alături pe un drum negurat

 

„Vreau mult prea mult” mi-am zis deodată

Și tot m-am închis ca un scrin ferecat

Tot singur ținând calea mult prea oftată

Tot singur țesând univers complicat

 

Veneau lumi apuse aducând risipire

Veneau lumi confuze să-și caute loc

Veneau viitori impostori de trăire

Ca hienele toți m-atăcară în bloc

 

Și-atunci când greul era peste poate

Și mă căutam de mai sunt sau am fost

Cu lumină ai șters universuri pătate

Cu lumină luminii ai dat sens și rost

 

Când durerea plinu-și lucra peste fire

Când avalanșe duceau toate-n infern

Atunci cu un zâmbet ai adus împlinire

Câmpuri arse-nflorind în dansul etern

 

C-o privire-ai gonit cele gloate hiene

Ce mă ardeau cu un urlet sticlos

În cuvânt așezăm heruvimice rene

Infinitele bolți le zidim fabulos

 

Cu un semn risipim universuri ostile

Și-mi sprijini glasul spre lume pornit

Cuvintele noastre – neobosite feștile

Sparg tina lumii ce-i bloc de granit

 

Te-am tot căutat pe mândre coline

Dar tu erai în sensuri prea adânci

Să te-nțeleg, să pot s-ajung la tine

Trebuia să urc universul pe brânci

 

În sens de cuvânt îți stă mângâierea

Prinzi în haiku sens greu de pătruns

Adaugi în om orizonturi, menirea

Întrebărilor grele, clarul răspuns

 

Ne dăm putere într-o lupta febrilă

Și este bine pentru ei, mă gândesc,

Eu te-am căutat cu căutare sterilă

Tu m-ai căutat ca eu să te găsesc.

––––––––-

Ioan Nicolae MUȘAT, 28 Mai 2018

 

Constantin MARIN: Antologia ASCIOR – eveniment editorial și spiritual

Anul acesta (2018), la Buzău, s-a desfăşurat un eveniment editorial cu profunde rezonanţe spirituale: lansarea Antologiei ASCIOR 2017 pentru civilizaţia creştină. Teologie – Sociologie, apărută la Editura Teocora.

Această lucrare a primit binecuvântarea dată din partea Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, prin Preot profesor doctor Milea Mihail, prin rugămintea adresată de către preşedintele fondator al ASCIOR, ing. Nicolae Muşat, ÎnaltPrea Sfinţiei Sale Părintele Ciprian.

Despre coordonatorul lucrării, Ioan Nicolae Muşat, aflăm detalii într-un interviu luat acestuia de către Vasilica Grigoraş: fondator al revistei ,,Orizonturile Bucuriei”, preşedinte fondator al Asociaţiei pentru Civilizaţia Ortodoxă (ASCIOR), creatorul unei noi ştiinţe, ergogetica, trecerea de la conducerea informaţională a sistemelor sociale la conducerea informaţională pe principii creştine a comuniunilor, autorul lucrării Catedra Sfântului Mare Mucenic Sava, o carte care pune în discuţie principalele elemente ale căderii lumii de azi, faţă în faţă cu trăirea şi mărturisirea Ortodoxiei în secolele V–VIII; este, de asemenea, autorul volumului de lirică religioasă Paştile Tău, Doamne!

Volumul în discuţie nu putea apărea fără contribuţia unei adevărate ,,armate” de oameni cu experienţa scrisului, cu trăire lăuntrică vie, entuziasmantă. Ei sunt (în ordinea stabilită de coordonatorul lucrării): Nicuşor Nacu, Mihail Milea, Cristian Octavian Feurdean, Constantin-Mihail Popescu, Gheorghe Gavrilă Copil, Mihail-Nicolae Stanca, Livia Norina Zezeanu, Angelica Stănciuloiu, Alexandru Nemoianu, Radu Botiş, Ana Podaru, Ion Viorel Ioniţă, Aurelian Damian, Mariana Enache, Valentina Cazan, Aurel Niţă, Aristotel Cristian Zorzoliu, Ana Ardeleanu, Tiberiu Câmpan, Eugen Costel Popescu, Petre Răcănel, Ştefan Sofronovici, Elena Obrinteschi, Mihail Gagea, Ernest Herman, Aneta Pioară, Cornel Bîrsan, Cristian Moşneanu, Dorina Omota, Constantin Avădanei, Dragoş Popovici, Laurenţiu Turcu, Ion Răileanu, Florin Zirbo, Ramona Luminiţa Ungureanu, Virgiliu Z. Teodorescu, Sevastiţa Alexandrescu, Flavius Emilian Tuzu, Attila Nagy, Sabin Bâldea, Teodor Fetcu, Gheorghe Negoiţă, Gheorghe Funar, Tatiana Croitor, Adriana Grigorescu, Georgeta Bălan, Marian Rădulescu, Claudia Bota, Ioan Nicolae Muşat.

Spre finalul cărţii, ne sunt prezentaţi, pe scurt, artiştii plastici care şi-au adus, prin lucrările lor, contribuţia la realizarea Antologiei…
Descoperim, apoi, într-o manieră condensată, date despre Formarea Asociaţiei ASCIOR şi activităţile ASCIOR în 2017.
În echipa de realizatori s-au aflat: Iurie Braşoveanu, Mihaela Bibi, Gabriela Preda Dincă, Mihai Cătrună, Nynna Vizireanu, Vasile Brânzan, Mihail Gagea, Geani Mormarco, Stenian Necşoi, Bnar Art; Redactor corector: Mirela Minuţa Alexa; Redactor: Tiberiu Florin Cîmpan.

Din toate punctele de vedere, Antologia ASCIOR 2017 pentru civilizaţia creştină. Teologie – Sociologie se constituie ca o bucurie, ca o sărbătoare a sufletului românesc.

——————————

Constantin MARIN

28 aprilie, 2018

Vasilica Grigoraş în dialog cu Ioan Nicolae Mușat

Vasilica Grigoraş în dialog cu Ioan Nicolae Mușat

Antologia pentru Civilizația Creștină, ASCIOR – 2017

09 ianuarie 2018

Vasilica Grigoraş: Ioan Nicolae Muşat, ne-am cunoscut de foarte puţin timp, doar online. Accesând surse de informare electronice, am aflat câteva date, despre viaţa şi activitatea ta, care  mi-au stârnit interesul să te cunosc mai bine, şi cred, că şi cititorii doresc acest lucru. Ai avut amabilitatea de a-mi trimite câteva numere din revista „Orizonturile Bucuriei” şi două cărți ale tale: „Catedra Sfântului Mare Mucenic Sava”, Buzău, Alpha MDN, 2015 şi „Paştile Tău, Doamne!”, poezii, Buzău, Teocora, 2016. Mă simt binecuvântată pentru acest dar minunat şi-ți mulţumesc din suflet. Deoarece ştiu că poţi  cunoaşte un om, dacă nu în totalitate, măcar parţial prin scrierile sale, şi mai cred că din tot ceea ce citim, aflăm, descoperim, învăţăm câte ceva.  În momentul în care am primit cărţile, m-am rugat să mă lumineze bunul Dumnezeu să le citesc, să înţeleg esenţa şi să scriu ceva despre ele. Volumele şi publicaţiile periodice primite se bucură de grafică de excepţie, expresivă şi atrăgătoare. Am deschis prima carte, începând să citesc materialele introductive, semnate de nume sonore ale intelectualităţii literare şi spirituale ale Buzăului, dar şi din întreaga ţară. Constat foarte repede că nu e suficient acest lucru, apoi am luat un creion şi o hârtie, luând notiţe. Pe măsură ce înaintam în lectură pot afirma, fără teama de a greşi, că descopeream „diamante”, bine şlefuite, şi mă refer atât la conţinutul cărţii, dar şi la autor, clădit la „sfânta şcoală a Domnului”. Consider că ar fi o impietate să  reproduc eu câteva informaţii despre tine şi volumele de autor, te voi ruga să vorbești și despre ele. Ești directorul fondator al revistei Orizonturile Bucurei, ești președintele fondator al Asociației pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR, ai lansat o salutară şi lăudabilă iniţiativa a publicării unei antologii sub egida ASCIOR, confirmare a ceea ce spun fiind receptivitatea unui număr însemnat de poeţi şi scriitori români, trăitori în România sau în ţări adoptive. de aceea, te rog, să ne spui: Cine ești domnule Ioan Nicolae Muşat? Aş vrea să precizezi obârşia, formarea profesională, pasiuni, … tot ceea ce crezi că te reprezintă.

 

            Ioan Nicolae Muşat: Bună ziua distinsă Vasilica Grigoraș! Îți mulțumesc mult pentru prietenia acordată în mediul virtual, pentru aderarea la ASCIOR și pentru publicare în prima antologie a asociației ASCIOR: Antologia pentru Civilizația Creștină, ASCIOR 2017, dar și pentru acest interviu, care, sperăm, va lămuri câteva aspecte privind Civilizația Creștină, Asociația pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR, antologiile ASCIOR. Trăim într-o lume a morții, a confuziilor, a înșelăciunii, a distrugerii și vrem să ieșim din această capcană ce ne-am întins-o singuri și nu știm, nu putem căci nu vrem să folosim împotriva hidrei propriul ei venin. Și, în pofida faptului că lumea merge foarte accelerat spre Cataclismul Energetic Global, oamenii nu au timp pentru viața lor și a copiilor și nepoților lor. Vor să înțeleagă aceste lucruri grele repede, în două-trei pagini, fără cultura necesară, fără discernământul necesar, fără efortul și strădania necesare cunoașterii a ceea ce este și ce-ar trebui să fie. Cu speranța că acest lung interviu nu va fi zadarnic, să purcedem la lucru.

            Probabil că omul nu se poate vedea cu discernământ pe sine însuși și nici nu este cunoscut pe deplin în timpul vieții sale. Abia după zeci sau sute de ani de la trecerea sa la cele veșnice se alege cine a fost acel om pe pământ. Omul este subiectiv în ce-l privește, societatea este confuză, foarte confuză acum și în a se cunoaște și în a-și cunoaște Calea dar și în a-și cunoaște cetățenii. Deci, trebuie să ajutăm societatea să se cunoască și, cunoscându-se, să se înțeleagă și, înțelegându-se, să se definească, să-și cunoască și să-și definească proprii cetățeni, iar aceștia, prin și cu ajutorul unei societăți clare, curate și responsabile să se înțeleagă și să se rostuiască pe ei înșiși….

            V.G.: Nu așa, cu siguranță este mult prea vag și alambicat pentru cititorii noștri, mult mai concret, cine ești, ce vrei, ce crezi că poți să faci Ioan Nicolae Mușat?

            I.N.M.: M-am născut în Fefelei, un mic sat pe atunci, acum înglobat în orașul Mizil, la doar câteva case de locul nașterii academicianului Grigore Tocilescu, un mare istoric, epigrafist, folclorist și arheolog care, probabil, a vrut să continue în alt fel cercetările privind importanța mondială a Daciei… Am fost botezat la biserica Sfânta Treime din Fefelei, am urmat cursurile primare și gimnaziale la Şcoala nr. 2 din apropierea Fefeleiului, am făcut apoi Liceul industrial pentru Construcții de Mașini, nr. 1, București și am absolvit Facultatea de Automatică a IPB, București în 1983 cu nota 9 pentru lucrarea de licență: „Automat programabil pentru Linia de turnare în forme vidate”. Apoi, după o primă întreprindere am ajuns la Buzău, la IEELIF (pe atunci), întreprindere județeană de irigații unde am avut mai multe inovații nebrevetate dar care au ajutat producția.

            V.G.: Deci, ești un om de profesie strict tehnică, liceu tehnic, facultate tehnică, orientare strict tehnică, inginer cu preocupări de inginerie… Cum se explică aceste cărți de factură teologică, filozofică, politică, socială, lirică: „Catedra Sf. Mare Mucenic Sava” și „Paștile Tău, Doamne!”, care sunt probabil rădăcinile viitoarelor inițiative, revista Orizonturile Bucuriei și asociației ASCIOR?

            I.N.M.: Prin milostivirea Domnului și prin dragostea oamenilor am fost binecuvântat cu mai multe seturi de aripi pe care, din păcatele și nevrednicia mea, le-am folosit rău mult prea adesea… Preocupările naive de toate felurile, teologice, psihologice, filosofice, ba chiar lirice, au început probabil pe la 12-13 ani din pricina unor mari probleme de adaptare… Am avut mare binecuvântare cu înțelepciunea tatălui meu, Ioan, cu blândețea și afecțiunea mamei, Lucia, cu minunații bunici Ștefan și Ana, cu sprijinul surioarei mele mai mari, Georgeta, cu minunata învățătoare și apoi profesoară și dirigintă Elena Rădulescu, cu înțeleptul, omenosul și sfătosul profesor de matematică din gimnaziu, Gheorghe Negoiță (care acum este membru fondator la ASCIOR), cu acel unic și plin de har Părintele Alexandrescu Pompiliu, parohul care m-a botezat și cununat și cu mulți alții cărora le mulțumesc din suflet pentru tot ajutorul ce mi l-au dat, salvându-mă de mine, de modul eronat prin care vedeam din început lumea. Apoi, când făceam inovațiile la serviciu, strict necesare creșterii productivității muncii, lucrul pe șantier în zona Oreavu lângă Râmnicu Sărat, s-a născut ideea Roboților Energetici, idee la care am lucrat ani și pe care trebuia s-o expun (cu succes) la Institutul de la Brașov care se ocupa cu promovarea energiei neconvenționale. Ca să convingi specialiști de prim rang privind avantajele Roboților Energetici trebuia să ai o strategie bine fondată căci „adevărul necunoscut (unul)” venea în mediul „adevărurilor acceptate” (majorități și minorități) și trebuia să răstoarne prejudecăți… Așa s-a născut înainte de 1989 tema științifică ERGOGETICA sub forma „Conducerea informațională a sistemelor sociale”. Problemele grave din familie, moartea tatălui meu datorită unui accident de muncă, cutremurătoarea cădere a comunismului și neputințele științei de a rezolva problema adevărului, toate m-au aruncat într-o depresie acută datorată unei crize de identitate…

            Continue reading „Vasilica Grigoraş în dialog cu Ioan Nicolae Mușat”

Vasilica GRIGORAȘ: Paradoxul şi savoarea poemelor lui Girel Barbu

Prin generozitatea poetului Girel Barbu, a ajuns la mine (în format electronic) una din cărţile domniei sale, intitulată „Zgomot şi tăcere”, tipărită la  Editura Rafet, din Râmnicu-Sărat, 2017, sub egida Uniunii Scriitorilor Europeni de Limba Română (USELR) şi a Asociaţiei pentru Civilizaţia Ortodoxă (ASCIOR), urmând a fi lansată, împreună cu alte volume, la mijlocul lunii cadourilor, la Buzău. Frumos dar pentru minunaţii buzoieni, iubitori ai poeziei, literaturii, culturii şi spiritualităţi.

Continue reading „Vasilica GRIGORAȘ: Paradoxul şi savoarea poemelor lui Girel Barbu”

Vasilica Grigoraş: Testamentul literar şi spiritual al lui Ioan Nicolae Muşat

Ioan-Nicolae-Mușat-revista-1-300x208

Sunt deosebit de onorată să primesc de la preşedintele fondator al Asociaţiei pentru Civilizaţia Ortodoxă (ASCIOR), eseistul şi poetul Ioan Nicolae Muşat, două din cărţile domniei sale: „Catedra Sfântului Mare Mucenic Sava”, Buzău, Alpha MDN, 2015 şi „Paştile Tău, Doamne!”, poezii, Buzău, Teocora, 2016. Mă simt binecuvântată pentru acest dar minunat şi-i mulţumesc din suflet şi pe această cale.

Continue reading „Vasilica Grigoraş: Testamentul literar şi spiritual al lui Ioan Nicolae Muşat”

Ioan Nicolae MUȘAT: Naşterea Ta Hristoase ni-i grea

Nicolae Mușat

NAŞTEREA TA HRISTOASE NI-I GREA

 

Naşterea Ta Hristoase în casă ni-i grea şi în ţară,

Răul ne arde case, nevoile rău ne doboară.

De casa-i oropsită, oraşul şi ţara sunt frânte,

Omul e în ispită, ocara de vrea s-o înfrunte.

Naşterea Ta Hristoase lumină în bezna cea groasă Continue reading „Ioan Nicolae MUȘAT: Naşterea Ta Hristoase ni-i grea”