Etufarea din ziua de azi, în lipsa exterioară de cultură, sensibilitate și, nu în ultimul rând, omenie, determină Domnului Doctor Atanasiu Bogdan-Ovidiu-Costin intrarea într-o stare de refulare, de adâncire în subconștient. Sigismund Freud ne spune că dacă un om este mai profund, mai sensibil, mai cult, profesionist acerb, refularea se produce intens. Aceasta în condițiile unui mediu ostil, când vibrațiile unei personalități complexe ca cea a lui Ovidiu Atanasiu sunt înnăbușite la tot pasul.
Defularea este necesar să se producă, iar în cazul unui personaj de basm ca cel al Doctorului școlit la Paris, doar sublimarea are loc. Discursul intens, punctat de un suflet multiplu dimensionat, este o aspirație spre transcendent. Linie de foc țâșnita din originile sacerdotale ale familiei nobiliare după ramura moldavă a neamului, aspirația domnului doctor nu se oprește, călătorește preastral, alimentată de o genealogie familială de excepție. Cuvintele în căutarea perfecțiunii devin poarta ca într-un subconștient umplut de bogăție.
Muzica lui Berlioz încarcă vaduri de râu sclipitor, răcoros, în care să curgă liniștit, calm, demn, ca ale patriei spre care Ovidiu s-a întors de la Paris ca la o chemare a ancestralității genetice. Plasat în sferele astrale, divine, transcendente, spiritul unui adevărat erou, vibrează în căutarea căii ce va aduce o revărsare de ape pure ale omenescului pe Mapamond. Baia mocirloasă care a ajuns societatea, fără modele demne, impunatoare, nobile, ca cele ale eroilor lui Racine si Corneil, se cere purificată, mai bine zis apa înlocuită ca într-o baie cu mult spumant, aromitor, binefăcător, sfințit, va trebui să calce noua generație.
Modelul este Doctor Bogdan-Ovidiu-Costin Atanasiu care, purtând povara pe umerii puternici ai unei educații familiale impreganate de marile valori spirituale romanești, găsește calea prin scris să își comunice acumularile vaste în mediile de cultură și știintă. Aspirația transcendentă nu își găsește revelatia decât în sălile de operă, unde muzica, rafinată prin studiul intens al protagoniștilor, i se oferă, dându-i satisfacția împlinirii. Într-o lume în care fizicul este de vanzare, prostituția la tot pasul, imoralitatea, nimic nemaicunoscând puritatea întâlnirilor de Dragobete ale frumoaselor fete, pulsiunile ovidiene intensifică trăirea în spații divine, unde caută fericirea cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om.
Transcendența este aura acestui spirit elevat, sensibil, calm, generos, îndatoritor, dornic să își arate iubirea imensă fată de oameni, ca și Florin Piersic. Sperând din toată inima că în România va găsi acea oaza verde în deșertul imens, bătut de vântul intereselor de pe Mapamod, Domnul Doctor Atanasiu Bogdan-Ovidiu-Costin s-a întors din centrul unei frumoase cariere de medic la Paris, în țara în care, o familie cu un mare arbore genealogic, nu s-a abătut din șuvoiul tumultos în a apăra valorile, fără de care Dumnezeu va potopii omenirea.
Fie ca zări albastre, ca un profund nucleu din adâncul ochilor lui Ovidiu, să-și găsesca modalitatea de a activa în spatiul mirobolant al culturii românești.’’
––––––––
Prof. Georgeta BLENDEA-ZAMFIR
7 octombrie 2020
Brașov, Romania