1
pe-ntins de hexagonali albi fulgi
se zbat speranțe mirifice…
să nu le alungi
din GENAR albastru intuitiv
cu ton de iarnă persuasiv
adastă în miraj încrederea
candela aprinsă, minunea
serilor de LERU-I LER
cu lumânări aprinse către cer
e iz de aur, smirnă și tămâie
pe flacăra nestinsă care suie
în brațe deschise, divine
ce-n sărbători cântă ca Grieg în tine
2
transcendență printre nori
ne dă amplu fiori
în brațe cu continuă iubire
prilej – ca la Ravel – de intalnire
alungă visul negru, greu
din suflet bântuit mereu
de amplele tristeți ale timpului
râd în față
valențele destinului
râu repede sclipitor
umplut de picuri dintre nori
aduce în inima
speranța zorilor de zi cu dimineața
3
mioritic merg inspre destin
icoane stau în față și mă închin
pioșenia mirific susură în față
prin rugă sufletul se înalță
dragostea – aura din cer
mă îndeamnă aprig ca să cer
milostenia clipei de dor
trăirea ei dulce fior
o, fericire, sunt dator
în mine amplu să cobor
neagra viață
întreg propusă
de Dumnezeul mare nu e admisă
4
minune e datina de aur
din ancestralitate scump tezaur
mă-ndeamnă gândul cel hain
la durere, tristețe, chin să mă închin
nămeții vin cu voaluri albe
în fericirea MAMEI GEEA
să se scalde
reies din cuibul meu de aur
dar mă întâmpină un fioros balaur
cu sabia străbunilor diamantina
rămasă în mister fără rugină
mă voi lupta neîncetat,
haiduc, soldat, patriot neînfricat
5
muntele
mă înalță în gândire
transcend
mirobolant în fericire
meditez îndelung,
îndeaproape
nu mi-e deloc frică de moarte,
ajunge ura mondială
până aici
nu mă amestec
între fricoșii pitici
ascult o muzică beethoveniană
a ființei integre bună hrană
––––––––––
Georgeta BLENDEA-ZAMFIR
Brașov, 27 noiembrie 2020