Este un lucru adesea ignorat, foarte, prea adesea, minimalizat ba chiar, de foarte multe ori, luat în râs prostesc, faptul că Neamul Românesc este unic, special și, fără exagerare, fără egal. Nu este vorba aici despre lauda fără acoperire sau sforăitor discurs triumfalist. Este vorba de afirmarea unui adevăr simplu și adevărat de când Dumnezeu a adus lumea în existența.

Toți și fiecare, individual și în grup, în față lui Dumnezeu avem valoare egală. Toți și fiecare suntem prețioși și avem de împlinit un rol unic și fără de care lumea nu ar putea di desăvârșită, așa „cum a dorit-o Dumnezeu”.

Cu aceste gânduri înțeleg și faptul că nu suntem la întâmplare, „la voia orișicui și orișicând”.

Trăsătură esențială a fiecărei persoane este libertatea ei de a alege între bine și rău. Alegere care o va așeza în veșnicie și prin care alegere poate pierde, sau câștigă, și lumea această și cea care va să fie.
Dar dacă suntem liberi asta nu înseamnă nicidecum că ne putem realiza altfel decât în legătură cu semenii noștri, în comuniune. Iar aici trebuie reafirmat un lucru care pe Români îi face absolut unici și fără egal: Românii sunt Ortodocși.

Neamul Românesc este singurul vorbitor de limba latină care a stat statornic în credință cea adevărată și unică, în Ortodoxie, în Dreapta Credință și Pravoslavnicie. Această a conferit Românilor originalitate, complexitate și noblețe împărătească. Nu spun că Românii sunt „cei mai buni din lume”. Dar spun cu toată inima că sunt la fel de buni că și cei care se consideră a fi cei mai buni din lume. În față lor Românii nu trebuie să aibă nici un complex de inferioritate, absolut nici unul!

Caracteristicile românești s-au transmis și s-au desăvârșit din generație în generație. Așa cum pe fete purtăm chipul strămoșilor, tot așa purtăm și zestrea lor spirituală, gândurile și dorurile lor. Poate în altă haina și formă, dar aceleași. De ce ne iubim bunicii? Pentru ce au făcut? Nici vorba! Îi iubim pentru că ei ne-au iubit necondiționat, îi iubim pentru că ne-au șoptiți în brațe cum să ne închinăm, îi iubim pentru că ne-au mângâiat pe creștet. Experiență strămoșilor, din generație după generație, s-a așezat în sufletele celor care așa de repede vom trece și acea experiență o vom dărui urmașilor noștri, că și ei să fie tot Neam Românesc. Iar această alcătuire în Neam se transmite și prin limba pe care o vorbim.

Limba nu este doar un subordonat al gândirii, ci este și un stăpân al ei. Este foarte adevărat că omul vorbește după cum gândește, dar la fel de adevărat este că omul cugetă după cum s-au deprins să vorbească strămoșii săi. Pentru a ne exprimă gândurile căutăm expresiile cele mai potrivite, dar limba este o moștenire, cu anume tipare, asociații și modele de exprimare constante și prin urmare îndreaptă gândurile noastre pe căile pe care s-au mișcat și cugetele strămoșilor noștri. În acest fel limba stabilește o legătură de nezdruncinat între fii aceluiași neam, generează o formă mentală naționala. Așa se alcătuiește Neamul și așa se ține. Iar la asta se adaugă o trăsătură esențială românească: statornicia – statornicia în Credință, în Tradiție, în bună cuviință.

Această statornicie, în loc și obicei, s-a păstrat cu jertfă și chin. De nenumărate ori a fost nevoie să plecăm capul și spatele; de multe ori am scrâșnit de dinți și am așteptat ca răul să treacă, de multe ori ne-am prefăcut și am dat sărutare falsă. Dar apă a trecut și pietrele au rămas! Acestea fiind spuse nu trebuie să ne amăgim.

Milă lui Dumnezeu se dă acelora care o merită și se străduiesc pentru ea.

În fiecare generație au existat momente și clipe când Românii au trebuit să lupte și în esență să își câștige dreptul la statornicia în ființă românească.

În momentul de față, în clipă pe care o trăim un asemenea moment stă asupra noastră. Numele lui este definirea conceptului de FAMILIE.

Furia satanică bântuie în lume, atacul asupra sfintei familii este dezlănțuit, dragostea de Mama și Tată se vor a fi înlocuite cu otravă și batjocoră sodomită. Românii sunt chemați să afirme că Familia înseamnă: Mama, Tată și copii.

Nu trebuie să șovăie. Fără familie tradițională statornicia românească nu va mai însemna nimic.

În acest context este absolut tragic cum un mic grup de politicieni, cei care își zic „salvatorii”(Uniunea Salvați România) au avut lipsa de rușine și minimală decentă de a politiciza acest moment crucial și au avut îndrăzneala dementă de a îndemna pe Români să nu aprobe redefinire familiei. Au avut temeritatea și cinismul de a se alcătui că apărători ai sodomismului, ai inversiunii sexuale, al abominatiei pe care și necuratul o disprețuiește. Nu am îndoială că acești netrebnici vor intră repede într-o rușinoasă uitare. Dar până atunci, mă întreb, de ce mai fac umbră pământului asemenea existente inutile?

Sunt absolut convins că Românii vor vota pentru bun simt și pentru statornicie. De acest vot depinde soarta Neamului și în funcție de răspunsul dat vom fi vrednici și în viitor de Milă lui Dumnezeu.

Toți cei care iubesc Neamul Românesc, Pământul Românesc, Credință Ortodoxă și starea de Români trebuie să meargă la vot și să voteze DA, familia este alcătuită din Tată, Mama și copiii pe care li va da Dumnezeu.

TRĂIASCĂ ROMÂNIA!

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

17 septembrie, 2018

Există o tendința omenească de a considera majoritar și dominant ceea ce este zgomotos, țipător, la vedere. Până la un punct este de înțeles căci acest gen de manifestări atrag atenția. Dar cel mai adesea aceste manifestări foarte la revedere nu sunt alta decât superficialitate și cel mai adesea superficialitate de prost gust. Între felurile de care pomeneam se găsesc vorbirea tare și vulgară, ținuta vestimentară ostentativă, vulgaritatea afectivă sau afectivitatea lacrimogenă, abundența termenilor hipocoristici („de drăgălășenie”, alintul țigănesc gen: „scumpul”, „puiul” și eiusdem farinae). Cel mai frecvent aceste manifestări se pot întâlni în marginea orașelor mari, în „mahalale”, acolo unde locuitorii nu mai sunt definiți, se află într-o îndoilnică tranziție de identitate și unde cei mai mulți nu au identitate, fiind purtați de impulsuri mimetice, imitație rău aleasă. În acele locuri „modelele” sunt cântăreți și cântărețe la modă, preferința muzicală este „maneaua” și sursa de informare televizorul sau zvonul. Dintre asemenea locuitori se alege gloata care se îmbulzește în adunări sau „proteste” fără rost; gloată care poate ucide și distruge fără să aibă idee de ce o face. Aceia sunt oameni periculoși.

Acest tip de populație este numeros și la vedere în condițiile de haos administrativ și în condiții în care ideologii sinistre își răspândesc mesajul otrăvit. Gloata de care pomeneam, până la un punct, are anume circumstanțe atenuante. Lipsa lor de identitate, lipsa de „rădăcini”, o predispune la mentalitate de turmă, gregară. Dar cei care întrețin și exploatează această gloată nu au scuză, ei sunt atleți ai răului, vipere veninoase. Sunt cei care stârnesc instincte josnice, cei care împing „în față” pe nefericiții de care pomeneam și îi preschimbă în turma „imbecililor utili”. Haosul și incertitudinea sunt climatul în care cele pomenite înfloresc. Dar haosul este o stare provizorie. În mod necesar apele sfârșesc prin a se limpezi și stările se definesc prin ceea ce sunt și nu prin ceea ce par.

Poate niciunde nu poate fi acest lucru mai bine exemplificat decât comparând orașele și satele la vreme de haos.

Tot ce am pomenit mai înainte se potrivește orașelor și încă mai vârtos orașelor mari.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Contraste” →

La 10 August, 2018 forțele interesate în menținerea haosului în România au organizat o demonstrație al cărei obiectiv era înlăturarea autorității legal alese, prin alegeri libere.În fapt a fost o încercare de lovitură de stat.
Forțele interesate au fost cercurile transnaționale,cele care finanțează ideologia „globalistă”, o ideologie al cărei scop este perpetuarea monstruaselor inegalități economice între țări și oameni și,în același timp,distrugerea culturilor tradiționale care asigură identitate și personalitate Națiunilor lumii. În locul acestor culturi este promovată mizeria „globalistă: așa zisele „valorile noastre”, care sunt: sodomia, pedofilia, erotismul vulgar , secularismul degradant și demonismul. Aceste puteri ale întunericului sunt susținute, activitatea lor este dusă, prin organizațiile demoniacului Soros Gyorgy, Organizațiile Ne Guvernamentale, abominatia #rezist și farsă și diversiunea #farapenali. În spatele lor se află deplorabila ceată a „imbecililor utili”, a opozanților din temperament și a unui segment din tineret complet năucit. Evident aceste forțe întunecate au reprezentanți în corpurile alese și, între ei, neplăcut și antipatic ies în evidență „salvatorii”, partid nou înființat și nădăjduiesc că repede condamnat la o uitare în rușine.
Aceste puteri ale întunericului pomenite mai sus au încercat lovitura de stat de la 10 August, 2018. Mai înainte de orice este folositor să atragem atenția asupra câtorva fapte.
Lovitura de stat încercată a fost poreclită drept „protestul diaspora”. Se încerca acreditarea ideii că Românii plecați în afară hotarelor naționale ar fi cumva împotriva autorității alese.Din capul locului asta a fost o provocare căci,aceia care sunt îndrituiți să hotărască buna gospodărire a țării sunt cei care trăiesc și lucrează în România. Dar chiar și așa acest decor pus la cale a fost penibil. Cei care, la un moment dat, au fost prezentați drept purtători de cuvânt al „diaspora” erau niște neica-nimeni de care nu se auzise. De fapt foarte repede ei au dispărut și deci a rămas pentru „adunare” doar numele propus. Mai mult, un număr infim, la nivel de câteva zeci, de „diaspora” au apărut în adunare. În schimb acolo au fost aduși huligani sadea, înarmați cu pietre, proiectile și bombe Molotov. Dar cel mai rușinos (deși extrem de emblematic) a fost sloganul sub care lovitura de stat încercată a defilat, „muie PSD”.
A fost ales termenul țigănesc pentru o practică erotică ținând de cea mai strictă și gingașă intimitate. Era o maculare care tipologic aparține „culturii” de șatră, „cultura” poalelor în cap. Era macularea și degradarea pe care le-a urmărit „reeducarea” de la Pitești. Repet acest slogan a caracterizat din plin și caracterul și intențiile „protestatarilor”: lipsa de respect și de rușine ridicate la rang de virtute. Cei care din prostie sau neștiință au participat la acest dezmăț public ar trebui să stea cu capul în jos.
Cei care au organizat „protestul”, i.e.încercarea de lovitură de stat, urmăreau un scenariu gen „Maidan: Kiev. Se urmarea ocuparea unui obiectiv central și apoi intrarea în negocieri, în rea credință și insinuarea la putere. Încercarea a eșuat jalnic. Iar meritul pentru asta revine Jandarmeriei Române care a acționat cu un profesionalism, reținere și responsabilitate care nu numai că uluiesc, dar emoționează. În limbajul cavaleresc medieval, în acea zi Jandarmeria Română și-a câștigat cu cinste pintenii. (În Evul Mediu dreptul de a purta pinteni era semn de noblețe.)
Dar iată că forțele întunericului nu se lasă.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Despre 10 august, 2018” →

Pe măsură ce se apropie referendumul pentru definirea familiei vocile negativității pure, prin oficinele sorosiste, ONG-uri, abominația #rezist și turma “imbecililor utili” devin tot mai stridente și mai respingătoare. Aceste voci hidoase sunt cele care împroașcă venin, insultă familia tradițională, pe cei care au bunul simt să o protejeze, Biserica Ortodoxă și Neamul Românesc. Pentru acești răufăcători promovarea sodomiei și legăturilor “alternative” se află mai presus de Credință, Neam, bun simt. Mai nou ceata ștrengarilor “salvatori” a început sa promoveze un penibil apel la un referendum sub semnul #fripturiști. Evident este vorba de o farsa și diversiune al cărei scop este să mute atenția de la referendumul pentru definirea familiei. Prin aceasta diversiune “salvatorii” se dovedesc încă mai urâți și mai detestabili. Asta nu trebuie să ne surprindă căci, în cuvintele lui Alexander Dugin, ”în “globalism” lepădăturile au ajuns să stabilească normele de conduită morală”. Dar în context este din nou este necesar să repetăm câteva lucruri de bază, să repetăm despre ce este vorba.

Prin “comisarii” de la Bruxelles și prin forța întregului “imperiu sodomit’ (USA și slugoii) se caută impunerea “globalismului”. Iar asta nu înseamnă altceva decât legiferarea actualelor inegalități economice obscene dintre oameni și țări. Pentru a face cu neputință sau foarte dificilă o deșteptare a oamenilor și deci rezistență la acest plan, sunt promovate tot soiul de aberații în ambalaj multicolor, deci aberațiile sunt ambalate, literalmente în “curcubeu” (simbol al sodomiților). De fapt se urmărește generalizarea și banalizarea stării de “păcat” și, prin aceasta generalizarea se urmărește acceptarea lui. Deci se susține că inversiunea sexuală ar fi un dat genetic și o stare firească. Asta în ciuda faptului că în tot cursul istoriei a fost considerată o aberație, un viciu, o patimă asumată voluntar, o obișnuință păcătoasă. Dar această rușine și cădere omenească a fost învestmântată de către ideologii “globaliști” cu tot soiu de virtuți: dragoste, frumusețe, firesc, etc. Aproape că apologeții ei ajung să o propovăduiască drept fântână fecundității. Din gura lor ne putem aștepta la orice. Cei care o practică o pot face fără teama de persecuții și de fapt cei care o practică sunt niște nefericiți care nu sunt capabili să vadă și simtă ce este bun. Cei care folosesc aceasta aberație de comportament, cei care o promovează, cer ca aceste uniuni dubioase să fie incluse în “familie”. Aici este un prim și esențial semn de îndoială. De ce ar fi recunoscută această “uniune” sub un termen care, în tot cursul istoriei, a desemnat: tată, mama și copii? Prostia și lipsa de imaginație sunt evidente, căci “uniunea “sodomită s-ar putea numi oricum; ”comisarii de la Bruxelles”, ”hai să ne facem de ras” sau, direct, ”turnul Eiffel”. Dar aici este vorba de cu totul altceva.
Este vorba de efortul tenace, diabolic al ideologilor “imperiului sodomit” de a pângări, de a stârpi tot ce este bun simt și Tradiție și de a le înlocui cu spurcăciune și urât. Iar la asta se mai adaugă ceva, adevărata țintă este pângărirea Bisericii, și ea, această țintă, este a “șarpelui celui bătrân”, a celuia care din început a fost ucigător de oameni. Căci sub decorul multicolor al “curcubeului” rânjește față hâdă a necuratului și planul lui e altul.
Dacă, ferească Dumnezeu, “uniunea sodomită” ar fi recunoascută sub lege ca “familie” pasul următor ar fi atacul direct împotriva Bisericii.
Acești nefericit, puși la cale de către sinistrele organizații sorosiste: ONG-uri, abominatia #rezist și urmați de “imbecilii utili”, vor cere ca “uniunile” lor să fie considerate “căsătorii “ și oficierea lor să fie în Biserică. ”Argumentul” lor ar fi: de vreme ce suntem recunoscuți legal avem “dreptul”, să fim „discriminați” ar fi ilegal. Nespus de repede ar fi aflați ”judecători” și decizii ale “curților internaționale de drept” care să le dea dreptate. În aceste condiții fie Bisericile ar fi persecutate direct, că doar ar “încalcă legea” sau, mai grav, s-ar ajunge la sacrilegii, ceremonii de ‘căsătorie” a sodomiților, ca în “bisericile” anglicane, episcopaliene sau cine mai știe ce aberație. Iar necuratul și-ar atinge ținta, spurcarea Tainelor și deci distrugerea Bisericii, care prin Taine se ține.
De aceea este așa de necesar că toți oamenii de bine să meargă la vot și să afirme răspicat că Familia este unirea în dragoste a unei femei și a unui bărbat. Să mergem fără frică. Biserica și Neamul se află sub o Făgăduința mai tare decât a oamenilor. Ele sunt sub apărarea unei Puteri care a știut și știe când să vânture împărățiile nedrepte ca pleava.

–––––––––––––

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

22 august, 2018

Vremea pe care o trăim este cea a conflictului tot mai înverșunat dintre “globalism”, care este în primul rând o ideologie dizolvantă, care idolizează și ar dori să permanentizeze diferențele economice și promovează un materialism sălbatic și un anti creștinism deschis, și “neamuri”, care înseamnă respect și continuitate în bun simt, dragoste de loc, Credință și loialitate față de “casa părintească”. Acest conflict este în plină desfășurare și se poartă,tot mai deschis cu armele, dar, apare tot mai limpede, că din punct de vedere moral “globalismul” a pierdut, este o fiară rănită de moarte și deci cu atâta mai periculoasă.
Poate niciunde nu este mai vizibil acest conflict ca în viața publică și în mediile de informare și comunicare. În acest context este de folos să amintim o anume “coincidență”.

În anii comunismului cei care publicau trebuiau să împlinească, direct sau indirect, trei cerințe. Să preamărească pe stăpânii clipei istorice, adică “partidul” și Uniunea Sovietică, să se lepede de tradițiile semnificative românești și să le batjocorească și, mai ales, să insulte Biserica Ortodoxă. În momentul de față, celor care se bucură de grațiile oficiale și cei care fac parte din cercurile “elitei de mahala’ (de fapt fripturiști deghizați în scriitori), li se cer tot trei lucruri: să preamărească puterea zilei (adică “globalismul”, instituțiile care îl sprijină, EU și NATO ), să insulte trecutul românesc semnificativ și să laude mizeria intelectuală promovată de “globalism”, i.e, relativismul moral, anti creștinismul, anti naționalismul și, din nou mai ales, să insulte Biserica Ortodoxă. Această activitate dizolvantă este purtată prin subordonații “déjà” internaționalistului demonic Soros și acoliții săi: Organizațiile Ne Guvernamentale, abominatia #rezist, farsa și diversiunea #fără penali, ștrengarii “salvatori” și gloata “imbecililor utili”. Aceștia din urmă, “imbecilii utili”, sunt cei mai deplorabili, sunt cei care cred că prostia este o virtute și mimetismul gregar ar fi originalitate.

Scopul urmărit de acești promotori ai “globalismului” este de a crea o nouă memorie colectivă care să garanteze dizolvarea națională și perpetua slugărnicie către “aleșii” transnaționali.

Atacurile împotriva Bisericii Ortodoxe au devenit furibunde. Iar asta, între altele, este dovada recunoșterii faptului că Biserica Ortodoxă este cea care ține în ființă Neamul Românesc și face cu putința pentru el și prezentul și viitorul. Iar aici iar este bine să ne amintim câteva lucruri.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Din nou despre tradiție” →

Existența omenească este în ultima instanța înlănțuirea unui șir de alegeri,de opțiuni,pe care toți și fiecare dintre noi le facem clipă de clipă, zi după zi. Aceste opțiuni sunt rezultatul conștiinței noastre, mediului în care trăim dar mai ales sunt expresia condiției noastre de persoane libere, slobode a alege între bine și rău. Câteva detalii și comentarii pe marginea celor arătate cred că pot fi folositoare.

Există o tendință de a discuta la nesfârșit probleme de “politică” socială, culturală și economică. Aceste discuții cel mai adesea sunt exerciții în lipsă de consecință, sunt pur și simplu trăncăneala. De multe ori aceste discuții sunt și prilej de a afla prieteni, de a exersa mintea și chiar de a învăța, măcar câte ceva. Alte ori ele sunt prilej de gâlceavă ori sfadă. Ce le caracterizează, cel mai adesea, este împrejurarea că ele sunt amestec de politică “reală” și politică “ideală”, două nivele care se exclud și amestecul cărora face discuția fără rost și fără rezultat. Dar într-un anume fel ele reflectă totuși starea lumii.

Istoria lumii văzute este în ultima instanță succesiunea unor revoluții, a unor “răsturnări”, de stare materială și mentală. Revoluțiile (sub forma loviturilor dinastice, a năvălirilor din afară,a tulburărilor sociale, etc.) nu sunt, în ultima instanță, decât doborârea unor stări economice, sociale și mentale. Cei care înfăptuiesc revoluțiile știu bine acest lucru și de aceea întotdeauna “revoluționarii”, între primele lucruri pe care le fac, caută să rescrie istoria, să forțeze datele istorice într-o manieră care să le confere lor, uzurpatorilor”, legitimitate. Acest lucru este făcut mereu, fie sub forma minciunii sfruntate și cu silnicie impusă, a propagandei grosolane ori sub forme, să le zicem, mai subtile a căutării de a impune noi modele repetitive de interpretare a fenomenelor politice, culturale, etc.(Ceea ce caută, spre exemplu, să facă “deja” internaționalistul George Soros și slugile lui în Răsăritul Europei de după căderea bolșevismului). Dar dincolo de schimbările legate de momentul politic există “starea sub lege”, starea de statornicie în cele care definesc un Neam în Istorie. Întotdeauna au fost oameni care au refuzat ieșirea de “sub lege” și au rămas statornici în tiparele vechi, tradiționale, cele care leagă lumea văzută de cea nevăzută. (Între ei sunt oamenii “de la munte”, căci “muntele” este locul în care forțele naționale duhovnicești se adună la vremi de nevoie.) Acești oameni sunt cei care au fost etichetați de “reacționari’ dar care mereu au păstrat matricea primordială, arhetipală care a îngăduit nemuririlor să se regenereze după blestematele “revoluții”.

Cele spuse mai sus pot fi dovedite și în “mic”, prin exemplul familiilor.
Aceia dintre membrii neamurilor care s-au încăpățânat să păstreze vatra strămoșilor lor, să vegheze ca amintirea mormintelor lor să nu apună au fost mereu cei care au făcut continuitatea de neam cu putință și “reacționarismul” lor a făcut, pentru neamul lor, viitorul cu putință. Sunt cei care, conștient sau inconștient, au jurat să nu uite niciodată ceea ce datorează strămoșilor.

Mai mult decât orice cele arătate dovedesc că opțiunile noastre au importanță, că ele sunt întotdeauna între bine și rău și astfel, măcar câteodată, se pot înscrie într-un plan a cărui desăvârșire o putem doar contempla.

–––––––––––––

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

17 august, 2018