Fiul risipitor, de fapt rătăcit, pierdut, ”confuz”, nu se putea întoarce decât atunci când își venea în fire, când își dădea seama că se află în stare de păcat și regretă această stare și dorea să o schimbe, deci se pocăia.

TATĂL îl aștepta din totdeauna, cu aceiași dragoste, neschimbată. Mai mult, îi iese în întâmpinare. Iar aici vedem o mare taină și descoperire.

Mai întâi trebuie să fim conștienți că “pildele” spuse de Iisus nu erau produse ale fanteziei, erau fapte și întâmplări reale, din existența imediată. Dar ele erau dezbrăcate de lutul gros și arătate în semnificația lor duhovnicească, ca stare pilduitoare ,în veci.

În acest caz Tatăl și fiul au fost un caz real, cunoscut. Tatăl a alergat, în întâmpinarea fiului reîntors, dintr-un motiv simplu.

Pentru a ajunge la Tatăl, la locuința Tatălui, fiul trebuia să treacă prin sat și acolo, locuitorii care știau faptele lui rele, l-ar fi omorât. Tatăl a alergat și l-a salvat. Mai mult, a dat un ospăț și i-a pus inel în deget arătând că l-a reinstituit în “starea dintâi”, de fiu și moștenitor. Ospățul a fost un motiv de bucurie dar și o afirmare solemnă, că fiul este pus în drepturi, iertat și recunoscut. Aceasta a fost o întâmplare reală, cum real a fost “săracul” Lazăr.

Dar ca exemplu duhovnicesc ni se arată mai mult.

Cei care ucid pentru păcate săvârșite sunt chiar cei care ne ispitesc la ele, demonii. Pe aceștia îi alungă Tatăl. Căci Tatăl, atunci când ne pocăim sincer, iartă și uită. (De aceea este atâta de neghioabă formula, ”iert dar nu uit”, una nu este posibilă fără alta). Necuratul este cel care întocmește “condici” și ține contabilitate. De acest nărav era cuprins, până la un punct, și fratele mai mare, cel care reproșează tatălui generozitatea față de, spune el nu fratele meu, ci spune, ”acest fiu al Tău”. Este acolo manifestarea invidiei și egoismului, care țin de firea căzută a omului. Dar Tatăl îl luminează, ”acest frate al tău era pierdut”. Pentru regăsirea lui, pentru pocăința lui, pentru metanoia (întoarcere lui, Tatăl îl iartă și îl așează în starea dintâi. Raiul și dragostea Tatălui este pentru TOȚI și pe Toți ar dori Tatăl să ne aibă. Iar, dacă ne pocăim, ne întoarcem cu toată inima spre El și Biserica Lui cea Ortodoxă El ne primește cu brațele deschise veșnic în așteptare. Căci a Lui este Împărăția și Puterea și Slavă, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh,în veci. Amin!

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

24 februarie 2019

Asistăm în acest timp istoric pe care îl trăim la un fenomen fără precedent:condiționarea mentala a unui număr copleșitor de oameni. Acest fenomen sinistru a devenit posibil ca urmare a unui număr de circumstanțe. În primul rând a fost acțiunea, începută cu multe secole în urmă, de subminare a Credinței și mai cu seamă a celei creștine și încă mai exact a Bisericii așezate de Iisus și de Apostoli. Revoluția industrială și apoi răspândirea tehnicii a făcut că oamenii și oricum cei din orașe, să fie complet înregimentați, transformați în număr socio-economic. Rupți de rădăcini, rupți de comunitățile organice, obligați să lucreze monoton și necontenit,aceștia au devenit masă ușor de manipulat.Mai apoi ideologii sinister, Marxism, Nazism, au exploatat și eliberat cele mai josnice instincte, au produs o “descompunere accelerată” a societății. Iar în momentul de față acest vid spiritual este exploatat fără milă de profesioniști ai răului. Noua otravă se numește “relativism” și “societate deschisă”. Câteva exemplificări pot fi de folos spre înțelegerea dezastrului.

În Noiembrie 2016 alegerile prezidenţiale din USA, în ciuda presiunilor făcute de administraţia atunci existentă și ale unei media părtinitoare până la delir, Preşedinte a fost ales Donald Trump.

Victoria lui a fost comentată în fel și chip dar cauza esenţială a fost și este cu grijă ocolită.

Alegerea lui Trump a fost un semn de protest şi exasperare. Protest şi exasperare față de un sistem politic care nu mai avea nici o legătură cu interesele majorităţii Naţiunii Americane.

Un sistem care generase şi garanta o diferenţa obscenă între bogaţi şi săraci,în care mai puţin de 1% din populaţie are în stăpânire circa 90% din avuţia celei mai bogate ţări din lume. Un sistem care a transformat Republica într-un imperiu mondial și mai exact într-un “imperiu sodomit”. Un sistem care prin ideologia lui, a unui materialism consumarist vulgar şi prin bestiala “corectitudine politică” urmăreşte să transforme populaţia în roboţi imbecilizaţi. Deci împotriva acestui sistem şi a candidatului său,  Hillary Clinton, a votat Naţiunea Americană. Nu este vorba dacă Trump este “mai bun”, el este un demagog și egocentrist maladiv. Dar alegerea lui a arătat că populația este exasperată cu “status quo”.

În condiţiile în care diferenţele dintre cele două partide care există în USA nu există, a fost singura posibilitate de a încerca repararea sistemului. Şi să fim foarte lămuriţi. Cei care au ales această cale de protest nu sunt cei care detestă America, sunt cei care iubesc America şi vor să o facă mai bună şi mai dreapta către toţi fii ei.

Alegerea lui Donald Trump nu înseamnă că el va reforma sistemul, de fapt el este o emanaţie a sistemului, dar un alt lucru se poate întâmpla.

Fiind din afara sistemului politic şi nefiind un politician,Donald Trump, prin autoritatea oficiului pe care îl controlează, poate sparge structurile care fac sistemul amintit să funcţioneze. Aşa se explică opoziţia pe care o fac lui Trump tot ceea ce alcătuieşte “statul profund” (adică serviciile de securitate, funcţionărime, etc. Ceea ce, în alte părți este cunoscut ca „sistemul paralele”) cărora li se adugă o media care efectiv este furibundă,cu spumă la gură şi TOATE Organizațiile Ne Guvernamentale. Organizaţiile care manipulează populaţia în jurul celor mai obscure şi dubioase lozinci (homosexualitate, ant-creștinism, etc.). Aceste ONG-uri sunt factori de divizare și înregimentare. Fiecare ONG este specializat pentru un anume fragment social, după vârstă, ocupații, orientări și caută să izoleze cât mai mult pe membrii săi de restul societății. În același timp toate ONG-urile sunt supravegheate de un “centru” al răului cu perspectiva globală.Atunci când acest “centru” decide,ONG-urile declanșează dimenisunea lor “militară”, respectiv capacitatea de a își adună membrii și a îi scoate în stradă. Acești atleți ai răului pot fi lesne recunoscuți după practica lor de își insultă adversarii în chip grosolan. În aceasta se poate recunoaște o practică curtiera aparținând împărăției întunericului. O mențiune speciala trebuie făcută față de cei care servesc propaganda răului, în lume și în România.

Sunt intelectuali mercenari, lipsiți de orice reflex moral, în nimic diferiți topologic de cele care practica ”cea mai veche meserie din lume”. În spatele “argumentelor” lor se afla strict voința de a sluji un patron. Sunt lipsiți de orice sentiment de rușine spirituală. Obrazul lor poate fi înroșit doar cu lovituri de palma. La orice schimbare de regim sunt gata din nou să slujească orice cauză, pentru un blid de linte sau, la caz, pentru treizeci de arginti. Ce este cu adevărat înspăimântător este ca ei pot spune adevărul dar doar din oportunism. Sunt atâta de mulți și ar fi inutil să spun nume, fie și selectiv. Dar acești mercenari ai răului și ai lipsei de bun simț, în România, pot fi văzuți în jurul “revistelor” subsidiate de stat, în jurul gazetelor, subsidiate de Soros, în găști închise, care toate împroașcă venin, negativitate și oțet spiritual. Desigur și acești indivizi de nimca sunt asociați cu ONG-uri.

În România, ca peste tot în lume, acele organizaţii sunt finanțate şi controlate de către financiari ale căror interese sunt identice cu cele ale sistemului amintit, al “globalismului sodomit”. Organizații care promovează, de fapt, interese potrivnice celor care demonstrează, din inconştienţă şi spirit imitativ. Deci toate aceste ONG s-au coalizat sub un semn, #Rezist . Iar cu asta ajungem foarte aproape de “casă”.

Nu este întâmplător că în România OGN-urile s-au găsit adunate sub acelaşi semn. Nu este coincidenţă că ele folosesc acelaşi #Rezist. Este dovadă că ONG din întreagă lume sunt controlate de aceiaşi voinţă şi că în România acea voinţă se cheamă George Soros. Nici măcar nu mai are importantă că, pentru orice Român cu bun simț, bănuiala că cineva ar sta sub influienţa lui Soros are efectul unei sonore flatulante publice. Altceva are importantă.
Importantă are faptul că aceste ONG sunt un cancer mondial. Ele promovează şi împrăştie acelaşi venin în toată lumea. Otrava “globalismului”, a pierderii în anonimat şi număr socio-economic, a distrugerii oricărei individualităţi naţionale, a ştergerii Credinţei. Că acest “globalism” și-a pierdut orice urmă de credibilitate morală este limpede. ”Globalismul” se încurcă în propriile sale minciuni și se destramă dinauntru. Spre exemplu “globaliștii” sunt furibunzi față de cererea Cataluniei de a fi stat independenta, dar în chip entuziast au sprijinit, cu bombe, „independența” Kosovo. ”Globaliștii” condamnă demonstrațiile din Franța, dar încurajează h aos social în Venezuala. Iar exemple similar pot continuă la nesfârșit. Care este consecvența? Dar iarăși, să revenim,la și despre cei care se alătură ONG-urilor în România.

Este vorba că un prea mare număr de Români slujesc, din ignoranţa sau din prostie, interesele celora care nu vor binele României și al Românilor. Sunt slugi pe gratis ale celor care îi hingheresc. Sunt mulţi, şi personal cred că cei mai mulţi, care sunt aflaţi sub semnul #rezist sunt acolo fără să ştie de ce şi din spirit imitativ, din mimetism şi din nătâng duh de a contrazice. Un mare număr sunt tinerei şi tinerele răsfățați, și foarte neliniştiţi, sunt şi mulţi tomnateci, blocaţi într-o adolecenta mentală şi care confundă obrăznicia cu personalitatea şi zvonul public cu cultura, sunt opozanții din temperament. Ei sunt ceea ce de mult a fost definit ca “stultorum infinitus numerus est” (nesfârşita mulţime a proştilor) şi care alcătuiesc ruşinoasa ceată a “imbecililor utili”; oameni care fac rău din prostie şi care de fapt sunt victime ale civilizaţiei.

Acțiunea acestor otrăvuri sociale poate fi combătută prin bun simt, prin deșteptare duhovnicească și prin izolare. Dar elementar ar fi ca toate manifestările patronate de către ONG-uri să fie boicotate și împotriva partidelor și candidaților susținuți de ele să se voteze contra. Cu toții știm numele formațiunilor politice și oamenilor politici care din anti Românism, slugărnicie către Bruxelles și ploconeală spre Soros, și-au făcut carieră, avere si „virtute”: USR, PLUS, ”julien”, dragălașa supersorosista. În condițiile date a vota cu răul mai mic este o acțiune pozitivă. Iar răul mai mic este actuala administrație a României.

România are nevoie de sănătate spirituală și morală, de continuitate politică, de așezarea tare sub regula că, singure corpurile alese prin vot liber, au autoritate și alungate trebuie să fie structurile “paralele” și organizațiile de import cu program jurat anti-românesc și anti creștin.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

22 februarie 2019

*Materialele publicate nu reprezintă și punctul de vedere al revistei, responsabilitatea asupra conținuturilor acestora revenind, în totalitate, autorilor

În urmă cu câteva zile (Februarie, 2019) unul din principalele canale de știri TV din USA a prezentat un interviu cu Ministrul de Externe al Ungariei, Peter Sziajjarto. În primul rând, cu anume invidie, am observat Engleza perfectă în care se exprima ministrul maghiar, fără accent, fără greșeli, fără pauze.

În interviu, ministrul maghiar explica nouă politică de încurajare a creșterii populației în Ungaria: prin stipendii și avantaje financiare date familiilor cu mai mulți copii. În același interviu, Peter Szijjarto, fără emfază, dar categoric, a repetat că Ungaria nu va admite politica de diluare etnică, adică influxul de migratorii distructivi care năpădesc Europa. Ce a fost remarcabil, a fost împrejurarea că cel care lua interviul, Tucker Carlson, a încheiat spunând, ”este un privilegiu să trăiești într-o asemenea țară(i.e Ungaria”.

Imediat am simți durere, asta luând în considerare modul în care se vorbește și este tratată România. Iar aici trebuie subliniate câteva lucruri.

Guvernul Ungariei, sub Președenția admirabilului patriot Viktor Orban, a făcut punct central din guvernarea sa promoveze interesele Ungariei și ale Ungurilor. Iar asta a însemnat, în primul rând, afirmarea fără timiditate a valorilor care definesc “fenomenul ungar” și în primul rând identitatea lor creștină. (Nu este vorba aici de a spune dacă politica ungară este bună sau rea în relație cu România, este vorba doar de sublinierea faptului că guvernul Ungariei este curajos și vertical moral și, mai ales, loial față de Poporul pe care îl reprezintă). În acest context guvernul Viktor Orban a respins orice încercare de presiune și amestec în treburile interne din partea Bruxelles și în cuvinte, uneori doar marginal “diplomatice”, le-a spus să își vadă de treabă. La fel, atunci când demonicul Soros a căutat să copleșească opinia publică maghiară, fără multe ceremonii Viktor Orban l-a poftit pe ușă afară; și pe ușă a ieșit vipera bătrână. Iar asta în condițiile în care Soros este un aprig promotor al “Ungariei Mari”! Dar Viktor Orban a înțeles că dacă “fenomenul ungar”, caracteristicile ungare, dispar, la nimic nu folosește nici Ungaria “mare” și nici Ungaria “mică”. Atunci când USA a dus prizonieri în afară USA, pentru a îi putea tortura în voie, Ungaria a refuzat să îi accepte pe teritoriul ei și, mai mult, a refuzat ca avioanele care îi transportau să treacă prin spațiul aerian maghiar. Iar rezultatul acestei atitudini ferme a fost că Ungaria se bucură de respect în față tuturor țărilor lumii.

Am menționat toate acest lucruri pentru a sublinia că verticalitatea morală are importantă și lipsa ei are teribile consecințe. Încă mai dureros, ca exemplu în contrast, se află România.

Întreaga slugărnicie față de orice capriciu al USA și lacheilor săi, compromiterea securității naționale prin acceptul amplasării bazelor de rachete americane în România, acceptarea torturării “prizonierilor” americani în închisori românești, punerea serviciului de siguranță al țării sub control American, TOATE aceste manifestări de abjectă slugărnicie nu au folosit la nimic. La nimic nu au folosit declarațiile goale de conținut despre relația “strategică” dintre România și USA. Ambasadorul USA își permite să ia la rost când vrea guvernul României, își permite să se se comporte ca un proconsul care aprobă sau interzice acte de politică internă și are obrăznicia să trateze România că pe o colonie bananieră. În România George Soros, vipera bătrână, care este dușman jurat al Românismului își face de cap: controlează ONG-urile, bună parte din media și acum și “opoziția”, adică USR, PLUS, ”julien”, prin sinistra organizație “Pentru o Românie curate” al cărei “ideolog” este drăgălașa Alina Mungiu-Pippdi. Așa zisa “opoziție” din România: USR, PLUS, ”julien”, abominatia #rezist,ONG-urile și toți “imbecilii utili”, nu fac decât să supraliciteze slugărnicia. Reprezentanții acestor abisuri ale necinstei sufletești nu pregetă să denunțe România tuturor celor care vor răul țării și mai nou promovează o persoană, nedeterminată ca gen și suspectă penal, într-o funcție în care ar putea face rău României. Persoana cu pricina întreține o ura jurată față de România și Români și starea ei de suspectă penal ar trebui să o descalifice de la poziții procuratoriale, ea se află într-un flagrant conflict de interes. Iar la asta se adaugă dorința sistematică a aceleiași “opoziții”de a degrada cultura românească și a perverti sufletul românesc. Programul lor, în această privința, prevede promovarea politicii de “corectitudine politică”, eliminarea conceptelor de dragoste de Neam și Țară și glorificarea unei “culturi” în care sodomia și transexualitatea sunt considerate manifestări de sănătate și în care distrugerea moștenirii creștine, care a fost și este temelia civilizației românești, devine o virtute, iar acestea se adaugă unei adevărate goane către slugărnicie și supunere față de transnationali, și tot ce înseamnă imperiul globalisto-sodomit.

Știu bine că mi-am atras și îmi voi atrage insultele celor care sunt cantonați într-o obtuzitate anostă, a celor necinstiți sufletește, a celor care continuă o “lupta” contra unui comunism care, Slavă Domnului, nu mai există în România de treizeci de ani, a celor care nu pricep și stau cu capul în nisip și ciugulesc din mâna demonicului Soros și slujitorilor lui, dar am să repet: în momentul de față actuala administrație reprezintă, pentru România, răul mai mic. Să nu ne amăgim!

Cele pe care le-am spus sunt știute de către majoritatea Românilor, sunt știute de România “tainică” cea care, întotdeauna, a stat la greu și a dus greul. Politica și acțiunile unei “opoziții” alcătuită din oameni necinstiți sufletește și din dușmani jurați ai Neamului Românesc, USR, PLUS,”julien”, abominatia #rezist,ONG-urile sau “România curată”, ideologizată prin drăgălașa super-sorosista, ar trebui oprite. Majoritatea, România “tainică”, ar trebui să vorbească și să arate cu degetul pe acești răi. Dar mai ales, aceiași Românie “tainică” trebuie să știe bine că răul pe care îl face această “opoziție” a incorectitudinii morale, atunci când își va fi făcut lucrarea, va trebui corectat tot de către România “tainică”. Va fi reparat acest rău de către România națională și creștină, România frumuseții, eleganței și demnității, România pe care o iubesc din tot sufletul!

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

20 februarie 2019

*Materialele publicate nu reprezintă și punctul de vedere al revistei, responsabilitatea asupra conținuturilor acestora revenind, în totalitate, autorilor.

După căderea Constantinopolului și ocuparea întregului Orient Apropiat și Europei balcanice de către Turci,această zonă geografică, culturala ortodoxă, a intrat în criză. Era rezultatul asupririi otomane și a sărăcirii creștinilor din acest teritoriu.

Cele două țări române, Moldova și Țară Românească, au fost cele care au menținut economic Locurile Sfinte și toate așezămintele Ortodoxe din teritoriul pomenit.  Acesta a fost un rol istoric colosal și cu urmări istorice decisive. Un rol pe care țările române l-au împlinit fără larmă, fără fală, ca mărturisitorii Ortodocși desăvârșiți. Noi nu putem ști ce fel de răsplată vor primi Românii pentru ceea ce au făcut. Dar știm că Dumnezeu nu i-a uitat niciodată pe cei care au mărturisit pentru El.

Dar criza de conștiința și nevoile sub care se zbăteau creștinii au făcut ca intensitatea vieții spirituale să scadă. Mânăstirile Ortodoxe au început să aibă tot mai puțini viețuitori. Chiar Muntele Sfânt, Athosul, ”Grădina Maicii Domnului” se afla în criză. Athosul era apăsat de cerințe fiscale tot mai mari cerute de Otomani și numărul de viețuitori scădea dramatic nu numai în cifre dar și calitativ. Tot mai puțini erau cei care știau și urmau rânduielile vechi, ale vieții contemplative profunde. Aceiași criză, din motive diferite, exista și în spațiul ortodox vast care era Imperiul Rus.

Din motive politice, pentru a avea stăpânire deplină,Împăratul Petru “cel Mare”, desființase Patriarhatul Rus și în loc instaurase o autoritate “sinodală” în care cuvântul decisiv îl avea trimisul imperial. Iar Împărăteasa Caterina a ÎI”a,”cea Mare”, a dezlănțuit o persecuție anti-monastică a cărei virulenta a fost în totul asemănătoare celei din vremea lui Stalin. Multe mănăstiri au fost închise, proprietăți mănăstirești au fost confiscate, călugării tineri au fost alungați din mănăstiri, doar cei trecuți de cincizeci de ani mai primeau încuviințare să intre în viață monahală. Era o criză monastica profundă și generalizata.
Această criză spirituala se manifesta în Răsăritul Europei în condițiile în care în Apusul Europei “iluminismul”, mișcare anticlericală și masonică, surpa din temelie ultimele rămășițe de trăire spirituala de acolo. Veacul al XVIII-lea părea că lichidează viață monastică.
Dar în același timp aceste forțe ale răului nu puteau schimba ceea ce a fost și a rămas sensul istoriei. Iar sensul istoriei este acela ca Popoarele să afle, să deslușească, rostul pentru care Dumnezeu le-a adus în existenta. În momentele de maximă criză, când acest înțeles pare a se pierde, au loc evenimente fulgerătoare, aparent fără explicație: ele sunt manifestări ale voinței divine, izbucniri ale transcendentului în lumea văzută.
Un asemenea eveniment a avut loc în lumea ortodoxă în a două jumătate a veacului al XVIII-lea și el a fost Renașterea Isihastă.

Isihasmul a fost răspunsul la dorul esențial al credincioșilor de a zări un ‘pod” între lumea aceasta și cea viitoare. Călugării și teologii Răsăritului Ortodox au aflat răspuns, iar cel care a așezat temeinic învățătura isichasta a fost Sfântul Grigore Palama, Arhiepiscopul Thesalonikului.

Sfântul Grigore Palama a arătat că după o perioadă de “praxis”, nevoință călugărească intensă, ființa interioară se regenerează, se apropie de “starea dintâi” și în unele clipe, poate zări”lumina taborica”, lumina văzută de către ucenicii la Schimbarea la Față a Domnului. Către acest drum și spre vederea acestei Lumini neapropiate, esențială era folosirea necontenită a “rugăciunii inimii”, ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milieste-mă pe mine păcătosul”. Concentrarea asupra acestei rugăciuni și, cu ajutorul lui Dumnezeu, coborârea ei în “inimă” (centru esențial al finite omenești) conducea spre vederea Luminii neapropiate. Foarte limpede Sfântul Grigore Palama arăta diferența dintre “esența” lui Dumnezeu, care nu poate fi văzută și “energiile” divine, care sunt manifestările Dumnezeirii,deci nu sunt create,între care este și Lumina neapropiata. Deci clar se arată că “esența”,”ființa” lui Dumnezeu nu putea și nu poate fi văzută de creaturi,dar poate și pot fi văzute”energiile”Lui,’prezența”Lui lucratoare,iar aceste “energii” nu sunt create sunt manifestare deplină a lui Dumnezeu. Această învățătură și înțelegere a făcut cu putință ca pentru Ortodocși lumea această să fie resacralizata și cu putință de a fi mânuită.Este de reținut că cele mai vechi mănăstiri românești poartă hramul “Schimbarea la Față”, exact datorită faptului că fuseseră întemeiate în duh isichast și mai trebuie reținut că “sihastru”, vine de la “isichast”. Pământul românesc a trăit isichasmul în chip fierbinte și nu întâmplător din acest pământ a țâșnit renașterea isichasta din veacul al XVIII-lea.

Învățătura isichasta,în condițiile istorice dramatice de care am pomenit,fusese uitată și se mai păstra în câteva mănăstiri ortodoxe.
În veacul al XVIII-lea această învățătură a fost din nou răspândită,în toată lumea ortodoxă,prin efortul a doi Sfinți: Sfântul Nicodim Aghioritul, pentru lumea ortodoxă grecească și Sfântul Paisie Velichikovschi pentru lumea ortodoxă slavo-română.

Sfântul Paisie Velichikovschi,cu nume de botez Platon,s-a născut în 20 Decembrie,1722 la Poltava.El a învățat la academia teologică din Kiev și și-a făcut ucenicia monastică la mănăstirea Lavra Pecherska și în jur de 1743,pentru a dezvolta viață lui spirituală el a plecat în Moldova și Țara Românească, unde a stat sub ascultarea unuia dintre puținii cunoscători ai “rugăciunii inimii”,Sfântul Vasile cel Mare de la Schitul Poiana Mărului. În 1746 se așeaza la Muntele Athos unde duce o neobosită muncă de adunare a scrierilor sfinte și mărturiilor marilor părinți atoniti.Tot atunci este sfințit ca preot monah sub numele de Paisie. În 1764 Paisie Velichikovshi revine în Moldova, se așează,cu câțiva ucenici,la Dragomirna,iar în 1779 la Neamțu, și începe colosala sa activitate de înnoitor al vieții monahale ortodoxe. Textele patristice și de învățătură aduse de la Athos au fost traduse și tipărite,în slavonă și română.Acolo s-a alcătuit și Filocalia. Iar un exemplar tipărit la Neamțu a fost purtat de către Părintele Arsenie Troiepolski,vestitul”pelerin rus”, care a contribuit enorm la răspândirea, de înaltă trăire duhovnicească de tip isichast, în tot spațiul ortodox.

În 15 Noiembrie,1794 Sfântul Paisie Velichikovschi a trecut la viața de veci.
Urmările activității lui au fost colosale. Ca singure exemple pomenesc că mișcarea “stareților” de la Mânăstirea Optina, cea care a condiționat întreaga gândire teologică rusească din veacul XIX și XX, a fost pornită de către Părintele Feodor Ushakov, un ucenic al Sfântului Paisie, și că un alt ucenic al Sfântului Paisie, Dosoftei de la Lavra Pecherska, l-a povățuit la începutul vieții sale monastice,pe Sfântul Serafim din Sarov . În spațiul românesc influența mișcării de renaștere isichasta a fost colosală. De fapt renașterea isichasta a fost pentru spațiul românesc și pentru sufletul românesc o mișcare definitorie, esențială. Importanța acestei renașteri, cu mare grijă ascunsă de către cărturari secularist-masoni, nici nu are egal în istoria Românilor.

La Neamțu Sfântul Paisie ajunsese să aibă peste o mie de călugări în ascultare. Nenumărate cărți de învățătură au fost tipărite și modul de viață și rugăciune isichast s-a întins peste tot spațiul românesc. Acest duh a fost și este viu și lui îi este datora apariția unor mari teologi ca Nichifor Crainic sau Dumitru Stăniloae, apariția unor mari părinți duhovnicești și apariția cutremuratoarei mișcări “Rugul Aprins”.

De fapt întreaga viață ortodoxă românească a stat și stă sub semnul renașterii isichaste înfăptuită de Sfântul Paisie Velichikovchi și urmașii lui.

Iar această învățătură isichastă are o importantă încă mai mare în zilele pe care le trăim. De fapt această viață spiritual și înțelegere isichastă a lumii este opțiunea care ne poate mântui din mizeria politică și culturală pe care o străbatem și îi suntem martori.

În primul rând trebuie să înțelegem că actuala stare din lume este datorată crizei spirituale. Niciodată nu păcătuiește “materia’ împotriva spiritului, ci spiritul împotriva “materiei”. Iar criza de care pomeneam este actul de “profanare” al omului, a propriei finite și a mediului înconjurător. Rupând legătura firească, legătura cu transcendental, omul s-a deschis voinței negativității pure, a “necuratului”. Iar această profanare s-a petrecut relativ recent, din veacul XVIII încoace. Iar în momentul de față profanarea a luat dimensiuni planetare și tot mai deschis forma satanismului. Iar satanismul nu poate face decât rău sub trei forme principale:parazitismul, impostură și parodia. Le vedem la tot pasul. Amenințătoare din punct de vedere tehnic și goală spiritual, actuala lume condamnă omul la izolare deplină, într-un univers unde rachetele balistice caută să înlocuiască îngerii și în care tot mai deslușit se aude tunetul mâniei lui Dumnezeu. Vedem aceasta în sinistra urâțenie care domină. O urâțenie diabolică, lipsită de conținut, pur formală, cadaverică și monstruoasa, pentru că este mincinoasă și parazitară; este impostura care ascunde lipsa de conținut; perversiunea existențială și confuzia supremă. Confuzia în relația cu Dumnezeu, care se repercutează și reflectă în planul fizic și în căderea în cea mai cruntă confuzie: homosexualitatea, care atentează la cea mai clară distincție existentă,cea dintre bărbat și femeie. Căderea de la “adevăr” conduce inevitabil la căderea morală, la păcat. Astfel pas cu pas se ajunge la forma, superb numită de înțelepciunea românească, ”omul care nu are nimica sfânt”. Sunt cei despre care limpede avertiza Proorocul Isaia:..”vai de cei ce zic răului bine și binelui rău;care numesc lumina întuneric și întunericul lumina;care socotesc amarul dulce și dulcele amar”(Isaia 5;20)
Din acest întuneric pierzător Ortodoxia și isichasmul ne pot scoate. Omul poate să ajungă din nou la starea “dintâi” și acolo, să aducă și lumea căzută. Dacă ne vom strădui și vom vrea din tot sufletul , deschisă ne va fi calea spre, “Raiul în care ne-a vrut Dumnezeu”.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

16 februarie 2019

În urmă cu câteva zile, George Soros, vipera bătrână care poartă cea mai mare vină personală pentru starea rea a lumii de azi, a chemat la ordine, într-o manieră isterică și panicată, pe slugile lui de la Bruxelles, pe “comisarii” noii ordini europene.
George Soros a reținut corect că Uniunea Europeană este o șandrama care pârâie din toate încheieturile, este în criză profundă și sistemică, este în pragul comei. Tot corect, dar plin de ură neputincioasă, bătrâna viperă a reținut că Națiunile Europei s-au deșteptat din adormirea produsă de drogul toxic al ideologiei “globalist-sodomite”, a otrăvurilor relativismului dizolvant.
De fapt George Soros este în panică. El este conștient că încercările lui de distrugere a așezărilor omenești eșuează. Căci cu adevărat, încercarea sorosistă de a inunda Europa cu dezrădăcinați din tot restul lumii, încercarea de a “dilua etnic” (aceste sunt cuvintele lui!) Europa, a provocat o enormă contrareacție și o ostilitate tot mai deschisă față de “comisarii” de la Bruxelles. Revolta anti Bruxelles a cuprins Marea Britanie, Spania, Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia și Austria și acuma Italia și Franța.Otrava “globalistă”, lucrarea ei, a fost dată de gol.
În panică dezlănțuită, George Soros și-a dat seama că Uniunea Europeană se prăbușește, se prăbușește așa cum s-a prăbușit Uniunea Sovietică și el își da seama că formațiunile politice care l-au slujit, nu mai au urmă de credibilitate și nu mai pot amăgi. În aceste condiții, disperatul demoniac, vorbește de continuarea “revoluției” prin alte formațiuni politice, formațiuni, zice el “curate”, care să poată să preia lucrarea amăgitoare și să poată introduce o ordine a cărei “legalitate” să fie, dacă nu a teroarei deschise, atunci, măcar, ignorând normele de drept existente. Iar acestea fiind zise ne-am apropiat de “casă”.

Încă din Vara lui 2017 ideea unor formațiuni politice “noi”, ne compromise, dar care să se afle în slujba acelorași idei și scopuri “globaliste”, care sunt distrugerea identității naționale și Credinței, a început să fie promovată de către organizația, ”Pentru o Românie curată”, al cărei ideolog este Alina Mungiu-Pippidi, o jurată unealtă sorosista. ”Drăgălașa “ persoană pomenită, îndemna să se creeze formațiuni politice noi dar servind scopurile globaliste. Așa s-au alcătuit “Uniunea Salvați România”, apoi PLUS și “julien”. Desigur, în urma lor, sunt jalnicele Organizații Ne Guvernamentale, toate emanații și entități stipendiate de Soros, abominatia #rezist și nefericita masă de manevră, ”imbecilii utili”. Acestea sunt partide noi, dar cu personal având obiceiuri vechi. Suficient este să amintim că președintele USR și un candidat europarlamentar, din aceiași formație, vorbind o limbă română atroce, sunt sub suspiciuni financiar penale. În plus de asta palmaresul acestor noi otrăvuri sorosiste este pe măsură. Formațiunile pomenite sunt deschis pentru sodomie, împotriva Bisericii, împotriva Națiunii Române. Ele sunt cele care, la 10 August 2010 au încercat o lovitură de stat. Lovitura de stat eșuată datorată comportamentului profesional eroic al Jandarmeriei Române. Aceste formațiuni au menirea să îi amăgească pe Români a două oară.
Într-o emulație a decăderii morale aceste noi formațiuni se află chiar și sub PNL. Mesajul noilor formațiuni este otravă concentrată, ”venin concentrat de crotal!”
În aceste condiții trebuie afirmat răspicat că actuala administrație reprezintă răul mai mic și, în condiții dramatice, răul mai mic este preferabil dezastrului.
Noile formațiuni, aflate sub egida “Pentru o Românie curată” reprezintă încercarea de a înșela a două oară pe Români.
Trebuie să ținem minte că, “dacă mă înșeli odată, este vină ta, dar dacă mă las înșelat a două oară, este vină mea”. Să luăm aminte!

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

13 februarie 2019

 

*Materialele publicate nu reprezintă și punctul de vedere al revistei, responsabilitatea asupra conținuturilor acestora revenind, în totalitate, autorilor.

Cu câțiva ani în urmă am ascultat, doar pentru puțină vreme, o emisiune de televiziune în România.

Era un soi de dialog purtat de către un reporter și istoricul A.P. Tema discutată era în jurul oportunității ridicării “Catedralei Neamului” în Parcul Carol, în București. (“Catedrala Neamului” este un proiect al Bisericii Ortodoxe Române de a ridică o biserica monumentală în București, că sediu al Patriarhiei și memorial al victimelor regimului bolșevic).

Istoricul era gras, de fapt umflat dizgrațios, cu față buhăită și acoperită de o barbă sărăcăcioasă, foarte mulțumit de sine și răspândind un duh lumesc neplăcut. Cu cea mai mare nepăsare se exprima împotriva ridicării acestui monument și cu aceiași nepăsare și nesimțire repeta “argumentul lui Iuda”. Nu este bine să se risipească bani care ar putea fi folosiți la ajutarea săracilor. Acestui argument, umflatul istoric, îi adăuga și inexactități jalnice gen, ”îmi pare că se imită exemplul vecinului de la răsărit”. Un penibil apropos rusofob care nu ținea seamă de faptul că între România și Rusia există o distanță de peste o mie de kilometrii și o țară enormă, Ucraina.Același puhav scârbos repeta cea mai mare biruință a sorosismului în România, streotipurile rusofobe. Căci aici nu este vorba de a “crede” sau nu în Rusia, este vorba de împrejurarea că pentru România pericolul sunt USA și slugile, ”imperiul sodomit”, sinistra ideologie “globalistă”, cea care așează semnul egal între “bine” și “rău”, cea care promovează un anti-creștinism de prost gust și o promiscuitate morală degradantă. De fapt obezul bărbos nu făcea decât să dea glas ideilor seculariste vehiculate în România prin tot soiul de organizații obscure, vernacular cunoscute și ca “sorțarii” și “sorosistii” și sinistrele Organizații Ne Guvernamentale. Dar nu despre neghiobiile rostite este vorba ci despre felul în care erau rostite, despre limba românească folosită.

La o superficială analiză părea că A.P folosește un “grai” vechi, armonios. El rostea, “îmi da gândul cât va fi fiind în vistieria Patriarhiei”, “interesul de obște”,etc. Dar de fapt, mai profund analizat, rezulta cu totul altceva.
Puhavul istoric caută să mimeze, să imite, graiul aristocrației (boierimii) muntene și nu reușea, căci el nu aparținea acelei categorii nici în obârșie și nici în duh.

Acel grai este absolut superb și am avut privilegiul să îl aud vorbit de către câțiva reprezentanți ai acelei categorii sociale ( Dr. Elena (Nutzi) Mateescu-Mănescu, Domnica Negulescu, Dr. Alecu Mănescu și la un bunic al lui Mihnea Berindei). Acești reprezentanți ai familiilor de viță veche (cele care păstrează conștiința libertății originare, care ține de persoană și din care se hrănește libertatea politică și constituțională), vorbeau autentic și cuminte. Prin felul cum vorbeau acei oameni dezvăluiau una dintre cele mai mișcătoare caracteristici ale neamului românesc, care leagă demnitatea de modestie și modestia de elegantă.
Imitația “istoricului” era penibilă. Ea dădea la iveală un suflet de lacheu. Un suflet de neo-ciocoi. El dovedea că nu înțelege și nu respectă limba română și nu are sentimentul acestei limbi. Căci, așa cum superb arătase Sextil Pușcariu, ”limba nu e numai un vehicul care este subordonat gândirii, ci este și un stăpân al ei. Este adevărat că omul vorbește ceea ce gândește dar el gândește și după modelul în care s-au deprins să vorbească strămoșii lui. Căutăm, sau ar trebui să căutăm, cele mai potrivite forme de exprimare pentru a ne spune gândurile. Dar folosim modelele de vorbire anterioare, prin care s-au arătat cugetele strămoșilor noștri și astfel se alcătuiește o formă mentală națională”. Aceasta este o concluzie care se aplică tuturor limbilor pământului și nu întâmplător, în înțelesul vechi, ”limba” însemna neam.

Ignorarea spiritului “limbii”, batjocorirea “cuvântului” are urmări profunde și unul dintre ele este ieșirea din “neam” și alăturarea la cei pentru care ȚARA și Neamul sunt doar oportunități și sursă de folos vremelnic.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

10 februarie 2019