Viorel Birtu PÎRĂIANU: Departe în noapte

DEPARTE ÎN NOAPTE

 

prin geamuri sparte de gânduri
treceau timpuri în grabă
venisem să cânt o baladă
la plecare a rămas doar cuvântul

 

uitase să ningă
rămăsesem blocat între fulgi
veneau oameni grămadă să vadă
eu priveam la distanță de un an

 

uneori mai croiam câte-o toamnă
eram absentul grăbit dintre voi
mai chemam iarăși în grabă
cuvântul rătăcit între sfinți

 

eram tu și eu
două drumuri pe un deal
în cutia poștală
a rămas un cuvânt ireal

 

era liniște oarbă
eram rebelul romantic pe corzi de vioară
legasem cuvântul cu o floare
să cânt, să cânt ce vă doare

 

privește-ne iubito, privește-ne iară
doi nebuni într-o cameră goală
era rece, mi-era frig în cămară
erai fulg, iarăși și iară

 

te-ai schimbat atunci în primăvară
bătea vântul în plete răzlețe
colindam printre gene
despre iubiri trecătoare

 

și mă pierd între cer și pământ
femeie, te caut în tainic descânt
să pășim ilogici și puri
mai departe în noapte

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

17 septembrie, 2018

Sorina IVAN: Ultimul ceas

Ultimul ceas

 

Caut, în fiecare din noi,
Zâmbet sfințit
Cu duhul adevărului,
Și simt satana
Că râde sinistru
De fala ce ne-ntină
Cu nimb de farisei,
Aruncându-ne sumbru
În eternul hău.

 

Și, totuși, secundele
Numărate invers
Mai dau o șansă.
Ultima,
Cel de-al doișpelea ceas
Bătându-și gongul,
Și odată cu el Raiul.
Sau iadul.

————————-

Sorina IVAN

17 septembrie, 2018

Daniela PÂRVU DORIN: Ma duc să Trăiesc….

Ma duc să Trăiesc…

 

Să mă ierți când nu te caut,
și să uiți când nu te-am vrut…
se desprind secundele toate,
prin divinul tumult…
mi-e gândul nătâng! ți-e tăcerea fierbinte,
stau cu fața spre ușă,mereu să plec,
mereu să plâng,
lacrima, te rog, fii cuminte!

 

nu mai încap căderile în zilele mele,
atât mi-e de greu!
nici să mă rog, nici să trăiesc, parcă nu știu,
numai de tine, viață, mă agăț!
tu, care o iei de la capăt cu mine,
mereu și mereu…
și-ntr-o liniște îndestulată
îmi lași timp să-nvăț!

 

sa-mi caut înțelesul, să mă iubesc,
să caut un verb
surprinsă de puterea cu care vrem să ne fim
stau cu ochii spre ușă…
și fără amărăciune
vreau sa te-ntreb
Pentru câta vreme murim?

 

cad într-o nouă formă de rugăciune!
și mă iubesc!
și-mi vine să strig cu putere,
în hohote de bucurie! plâng
dă-mi Doamne, zile
și partea mea de avere
Mă duc să Trăiesc!

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

17 septembrie, 2018

Vasile COMAN: Tu… și Lorelei…

Tu… și Lorelei…

 

Ne atingi cu privirea,
Lumina se naște în suflet
La noi,
Iar pietrele Tale
Șlefuite
Sunt mai tăcute ca oricând.
Mai plouă și azi în luna
Lui Martie,
Iar Cerul atât de banal,
Cu Tine este spiritual.
Te-ai Înălțat
Lăsând în urmă odaia.
Azi…
Desenăm cu creta pe asfalt
Doar ploaia.
Zbori… zbori…
O să te plouă pe aripi,
Spuneai:
„Nu-i nimic…”
Lumina zboară albastru…
Tu…și Lorelei…

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

31 martie, 2016

 

 

 

Alexandru NEMOIANU: Votați DA pentru familie, eroismul statorniciei !

Este un lucru adesea ignorat, foarte, prea adesea, minimalizat ba chiar, de foarte multe ori, luat în râs prostesc, faptul că Neamul Românesc este unic, special și, fără exagerare, fără egal. Nu este vorba aici despre lauda fără acoperire sau sforăitor discurs triumfalist. Este vorba de afirmarea unui adevăr simplu și adevărat de când Dumnezeu a adus lumea în existența.

Toți și fiecare, individual și în grup, în față lui Dumnezeu avem valoare egală. Toți și fiecare suntem prețioși și avem de împlinit un rol unic și fără de care lumea nu ar putea di desăvârșită, așa „cum a dorit-o Dumnezeu”.

Cu aceste gânduri înțeleg și faptul că nu suntem la întâmplare, „la voia orișicui și orișicând”.

Trăsătură esențială a fiecărei persoane este libertatea ei de a alege între bine și rău. Alegere care o va așeza în veșnicie și prin care alegere poate pierde, sau câștigă, și lumea această și cea care va să fie.
Dar dacă suntem liberi asta nu înseamnă nicidecum că ne putem realiza altfel decât în legătură cu semenii noștri, în comuniune. Iar aici trebuie reafirmat un lucru care pe Români îi face absolut unici și fără egal: Românii sunt Ortodocși.

Neamul Românesc este singurul vorbitor de limba latină care a stat statornic în credință cea adevărată și unică, în Ortodoxie, în Dreapta Credință și Pravoslavnicie. Această a conferit Românilor originalitate, complexitate și noblețe împărătească. Nu spun că Românii sunt „cei mai buni din lume”. Dar spun cu toată inima că sunt la fel de buni că și cei care se consideră a fi cei mai buni din lume. În față lor Românii nu trebuie să aibă nici un complex de inferioritate, absolut nici unul!

Caracteristicile românești s-au transmis și s-au desăvârșit din generație în generație. Așa cum pe fete purtăm chipul strămoșilor, tot așa purtăm și zestrea lor spirituală, gândurile și dorurile lor. Poate în altă haina și formă, dar aceleași. De ce ne iubim bunicii? Pentru ce au făcut? Nici vorba! Îi iubim pentru că ei ne-au iubit necondiționat, îi iubim pentru că ne-au șoptiți în brațe cum să ne închinăm, îi iubim pentru că ne-au mângâiat pe creștet. Experiență strămoșilor, din generație după generație, s-a așezat în sufletele celor care așa de repede vom trece și acea experiență o vom dărui urmașilor noștri, că și ei să fie tot Neam Românesc. Iar această alcătuire în Neam se transmite și prin limba pe care o vorbim.

Limba nu este doar un subordonat al gândirii, ci este și un stăpân al ei. Este foarte adevărat că omul vorbește după cum gândește, dar la fel de adevărat este că omul cugetă după cum s-au deprins să vorbească strămoșii săi. Pentru a ne exprimă gândurile căutăm expresiile cele mai potrivite, dar limba este o moștenire, cu anume tipare, asociații și modele de exprimare constante și prin urmare îndreaptă gândurile noastre pe căile pe care s-au mișcat și cugetele strămoșilor noștri. În acest fel limba stabilește o legătură de nezdruncinat între fii aceluiași neam, generează o formă mentală naționala. Așa se alcătuiește Neamul și așa se ține. Iar la asta se adaugă o trăsătură esențială românească: statornicia – statornicia în Credință, în Tradiție, în bună cuviință.

Această statornicie, în loc și obicei, s-a păstrat cu jertfă și chin. De nenumărate ori a fost nevoie să plecăm capul și spatele; de multe ori am scrâșnit de dinți și am așteptat ca răul să treacă, de multe ori ne-am prefăcut și am dat sărutare falsă. Dar apă a trecut și pietrele au rămas! Acestea fiind spuse nu trebuie să ne amăgim.

Milă lui Dumnezeu se dă acelora care o merită și se străduiesc pentru ea.

În fiecare generație au existat momente și clipe când Românii au trebuit să lupte și în esență să își câștige dreptul la statornicia în ființă românească.

În momentul de față, în clipă pe care o trăim un asemenea moment stă asupra noastră. Numele lui este definirea conceptului de FAMILIE.

Furia satanică bântuie în lume, atacul asupra sfintei familii este dezlănțuit, dragostea de Mama și Tată se vor a fi înlocuite cu otravă și batjocoră sodomită. Românii sunt chemați să afirme că Familia înseamnă: Mama, Tată și copii.

Nu trebuie să șovăie. Fără familie tradițională statornicia românească nu va mai însemna nimic.

În acest context este absolut tragic cum un mic grup de politicieni, cei care își zic „salvatorii”(Uniunea Salvați România) au avut lipsa de rușine și minimală decentă de a politiciza acest moment crucial și au avut îndrăzneala dementă de a îndemna pe Români să nu aprobe redefinire familiei. Au avut temeritatea și cinismul de a se alcătui că apărători ai sodomismului, ai inversiunii sexuale, al abominatiei pe care și necuratul o disprețuiește. Nu am îndoială că acești netrebnici vor intră repede într-o rușinoasă uitare. Dar până atunci, mă întreb, de ce mai fac umbră pământului asemenea existente inutile?

Sunt absolut convins că Românii vor vota pentru bun simt și pentru statornicie. De acest vot depinde soarta Neamului și în funcție de răspunsul dat vom fi vrednici și în viitor de Milă lui Dumnezeu.

Toți cei care iubesc Neamul Românesc, Pământul Românesc, Credință Ortodoxă și starea de Români trebuie să meargă la vot și să voteze DA, familia este alcătuită din Tată, Mama și copiii pe care li va da Dumnezeu.

TRĂIASCĂ ROMÂNIA!

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

17 septembrie, 2018

Edith NEGULICI: Spectacolul „Ileana, Principesă de România” în turneu nord american

Institutul Cultural Român de la New York susţine turneul nord-american al spectacolului „Ileana, Principesă de România”, un omagiu adus Principesei Ileana a României, fiica Reginei Maria și figură importantă a exilului românesc, care și-a trăit ultimii ani de viață în Statele Unite, ca ctitor de mănăstire și călugăriță.

Turneul, parte a evenimentelor dedicate Anului Centenar, se va derula în perioada 8-30 septembrie 2018 în șapte oraşe mari din S.U.A. – Philadelphia, Boston, Chicago, Dallas, Cleveland, Detroit, precum și Elwood City, în Pennsylvania, unde se află mănăstirea întemeiată de Principesa Ileana, cărora li se adaugă două oraşe din Canada, Toronto şi Montreal.

Spectacolul este regizat şi interperpretat de una dintre cele mai apreciate artiste de pe scena teatrului românesc, Liana Ceterchi, după o dramatizare de Edith Negulici, cu proiecţii video realizate de Georgiana Dobre şi Luca Achima.

Montarea este o evocare expresivă a principalelor momente din viaţa Principesei Ileana fiind, de fapt, o lecție de istorie vie, care traversează aproape două secole. Spectacolul prilejuiește nu numai omagierea unei personalități deosebite a istoriei românești, ci și o performanță actoricească sensibilă și copleșitoare.

Pentru mai multe detalii despre acest eveniment și programul teatral al ICR New York, vă invităm să accesaţi site-ul instituţiei: www.icrny.org şi pagina de Facebook Romanian Cultural Institute New York.

––––––––––––––-

Edith NEGULICI
Manager de proiect al spectacolului ILEANA, PRINCIPESA DE ROMÂNIA
Asociația Femeilor din teatru IF/Dacă pentru Femei

Adrian BOTEZ: Curățenia poeziei (versuri)

ARGUMENT

 

mi-e rău – mi-e foarte rău – din ce în ce mai

rău mi-e – tu – camarade – -aşa să ştii…

iar voi – voi stele – lăfăiri de

nopţi înalte – voi tot mai des veţi auzi-n cereşti pustii

doinele mele – sufletele mele

scoase la vedere – pe – emfatică – sârma luminii – să se-usuce

să mă mai scape – făr’ să vrea – de toiul suferinţei

grele… – …să tot vrăjească-n cruce –  la

venin – să-l facă – decât fierea – oleacă mai

dulce…mai fără de misticul

spin…

***

DOINA MEA

              (29 August 2018)

 

frunză verde salamastră

legătură de Măiastră

şuieră vântul pe coastă

şuieră şi-mi aminteşte

cum în stele se citeşte…

 

tare-i greu – o – tare-i greu:

nu mă-ngădui măcar eu…

ciuguli-m-ar ciorile

…se-nchid trecătorile…

 

stau şi cânt şi plâng cucută

nime-n lume nu m-ascultă :

oi fi blăstămat şi eu

ca tot neamul ist al meu…

 

stau şi cânt şi plâng pe rană

nime nu mă ia în samă

mi să tâmplă numai mie

c-am uitat de omenie…

 

stau şi cânt şi plâng răzleţ

coşcovit de vechi tristeţi

mi-au rămas să fac răsipă

mărăcinii de pe râpă…

aşa macin în gol eu

necetind pe Dumnezău…

 

am lăsat să cânte cucul :

ştie rostul – ştie crugul…

cântă el – trezeşte lumea :

eu m-am dat cu spurcăciunea…

am plecat prin ceţuri dese

lumii de mine nu-i pese…

fost-am umbră – nici atât

cenuşă mi-i vorba-n gât…

 

trec prin ape – nu-s nici vaduri

n-am ştiut asculta sfaturi…

s-a stins lumina din urmă :

mi-a plesnit ultima strună…

***

 

CURĂŢENIA POEZIEI                                   

                                   (15 Iulie 2018)       

mi-ai spus – mereu – să şterg şi să

periez – să periez şi să

şterg – cu grijă şi

zilnic – slovele Poeziei – de pe

coperta şi

Continue reading „Adrian BOTEZ: Curățenia poeziei (versuri)” →

Nicu GAVRILOVICI: Încercări

Încercări

 

Eu încerc cu degetul marea,
tu încerci cu degetul cerul…
Misterul,
pe cât de adânc pe atât de înalt…
Același asfalt
albastru, aceeași oglindă,
același opaiț răstignit pe a timpului grindă
rostogolindu-se de la răsărit la apus…
,,Pace pe pământ…și în cer sus…”

 

Pe mine mă învăluie marea,
tu îmbrățișezi cerul…
Pieptul meu îți este cărarea,
gura ta îmi e giuvaerul…
Între noi, îngeri mângâind strune de lire,
potire
albastre de dor
și plâns de cocor…

 

Noi, doi fluturi închiși în celule de lut
așteptând să zboare, liberi
ca la început.

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

16 septembrie, 2018

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Odată cu tine înfloresc

Odată cu tine înfloresc

 

Cu cheile cui voi intra
pe poarta soarelui dimineaţa,
nimeni să nu mă ştie,
doar să mă primească
cu ofrandele cerului cunună.

 

E mai devreme de încolţirea seminţei
din care lujeri se vor naşte
înălţându-se falnici
prin judecăţile drepte.

 

Lumina topită-n culori vii
prin arome-n anotimpuri
se visează iubire sonoră.

 

Simt cum curge timpul rotund
în mâini o să prind viitorul
cu degetele pe tastele fiinţei.

 

Odată cu tine înfloresc
noile împliniri ce se apropie
uitând de tranziţii.

———————–—————–

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

16 septembrie, 2018