
Povestea nu se opreşte aici
Fermecătoare atingere, ai rămas în cântecul meu,
uluitoare şi caldă poveste dintr-o lună mai.
Cel mai profund poem nu a fost încă scris,
stiloul tău e plin, dar într-un fel
nu poţi elibera cerneala,
e într-o picătură de rouă, în timp ce,
ferită de uitare şi de timp,
în piept îţi simţi fiorii, încet cobori privirea,
trecând de părul despletit, de frunte
şi de pleoape,
de ochii aprinşi ca două stele,
de rodiile buzelor şi gâtul arcuit.
Traseul tainic dezvăluit te înalţă,
te prăbuşeşte – zăpadă şi foc ceresc -,
simţi că odată doborât devii
din nou puternic,
îmbrăţişări şi dezmierdări trezesc
şi aprind noi simţuri,
îmbătătoare forme ne înveşmântă
spre ţărmuri, spre poieni tăcute
şi munţi ce duc în cer,
spre solitare văi şi graţioase culmi.
Să rupem tăcerea nopţii! O, glas eliberat!
O, dulce moarte ce înfloreşti în viaţă!
Suspinul durerii te-apasă, respiri adânc,
o iarnă arde-n flăcări,
totul trece de noi, e ultima noapte
şi cel din ultim ceas,
umbre întemniţate vor dispărea
aşa cum toate îşi au sfârşit,
din ceaţa unor vremuri demult apuse
va răsări miracolul luminii
în care, acum, te mistui.
Asculţi cum inima îmi bate
ca o explozie solară?
În sfere nepătrunse eşti aruncat,
mâini, inimi, izvor de sânge,
misterul ţi se pare o carte deschisă,
un drum văzut în noaptea lumii
în care divinul Soare ne intră-n carne,
dând viaţă şi mişcare.
Dacă lumea este atât de frumoasă
de ce nu o privim cu ochii ei?
Prin barierele timpului
Noapte de noapte treci
prin pădurea de vise-pastel
cum ţi-am trecut
prin barierele timpului,
noapte de noapte mă respiri
ca pe un tainic mister
Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Prin barierele timpului (poeme)”






Teocrația ortodoxă moldo-valahă simfonia dintre Stăpânire și Biserica națională nu acceptă departajarea dintre sufletul și trupul supușilor din Imperiul Sf. Andei, deosebire care e de la sine înțeles în Imperiul Sf. Petru, unde de un mileniu, de suflet se ocupa papa de la Roma, iar de trup, Puterea. Aceasta premiză a democrației occidentale milenare, e inaccesibilă, de fapt inacceptabilă ortodoxiei, islamului. La ortodocși avem un cerc în mijlocul căruia e trimisul lui Dumnezeu, sau pentru liber cugetători, expresia subconștientului colectiv al maselor largi populare (Ion Iliescu), la occidentali avem o elipsa cu doua focare de putere, vicarul lui Dumnezeu, papa și împăratul. Unipolaritatea e teocratica, pe când bipolaritatea a generat democrația occidentală, imitată și în România.
George ROCA: Vă mulţumesc că aţi acceptat acest interviu. Ne cunoaştem virtual de câţiva ani, find membrii ai Academiei Româno-Americane. Anul trecut, aţi fost desemnată de conducerea Academiei în Comitetul de organizare a celui de al 41-lea Congres ARA care a avut loc la Craiova în perioada 19-22 iulie 2017. V-aş ruga să îmi relataţi câteva impresii despre acest eveniment şi reuşita lui.