O, ţară umilită
O, ţară umilită şi sărmană,
cum râd de tine cruzii profitori
ce şi-au făcut din trupul tău dugheană.
O, ţară umilită şi sărmană,
de ce accepţi ca rană după rană
şă-ţi supureze-n trup dându-ţi fiori ?
O, ţară umilită şi sărmană,
de ce nu-ncerci să urci, ci doar cobori ?!
Dezastrul
Dezastrul care ni se-ntâmplă nouă
provine din noi înşine, căci noi
zăpada o iubim scuipând pe rouă.
Dezastrul care ni se-ntâmplă nouă
e fiindcă râdem când durerea plouă
şi ne-ntristăm când soarele e-n toi.
Dezastrul care ni se-ntâmplă nouă
e că înaintăm dând înapoi.
O clipă ne-am născut
O clipă ne-am născut, şi am murit
ca-ntotdeauna-n următoarea clipă,
când din izbânzi chiar noi ne-am izgonit.
O clipă ne-am născut, şi am murit
fiindcă- acest neam nu este fericit
decât trăind în veşnică risipă.
O clipă ne-am născut, şi am murit
după ce-am rupt şi ultima arìpă.
În jurul meu
În jurul meu e numai răstignire,
clipă de clipă moare un Iisus
ce se jertfeşte-ntruna din iubire.
În jurul meu e numai răstignire,
un plâns înnăbuşit, o tânguire
care atâtea ar avea de spus.
În jurul meu e numai răstignire,
şi niciun răsărit, ci doar apus
Am înţeles
Am înţeles contemporani că teama
de profitori v-a făcut surdomuţi
şi ştiu cât de cumplită v-a fost drama.
Am înţeles contemporani că teama
v-a frânt, dar nu-nţeleg de ce-n infama
tăcere staţi şi-acum orbi şi tăcuţi.
Am înţeles contemporani că teama
vă e , se pare, una din virtuţi.
Realitatea crudă
Realitatea crudă mă-nspăimântă,
mizerie, mizerie şi greu
şi noi cu deznădejdile la trântă.
Realitatea crudă mă-nspăimântă,
când văd c-această ţară e înfrântă
chiar de ai ei copii iubiţi mereu.
Realitatea crudă mă-nspăimântă,
când în ea-L văd plângând pe Dumnezeu.
————————————–
Anatol COVALI
București
6 octombrie, 2018