AUTUMNALĂ
Urmăresc, așteptând, prin grădini, vremea ta,
Printre clipe subțiri, urmărindu-te fin…
Peste dealuri, mai sus, lâng-o umbră de pin
Te privesc și te iubesc, prea mult, toamna mea!
Amintind un trecut, te respir, tot umblând,
Când îmi pui pe obraz, soare cald, aurit,
Când un foșnet suav, de culori, s-a ivit,
Și-amintiri mi-ai brodat lângă ceasu-mi cântând.
Mă-nfior, ascultând, printre frunze arând
Nostalgia de foc, neputând să m-abțin,
Prin natură, de-acum, desenându-te lin,
Pe câmpii și prin munți, mâna timpului blând.
Ce vise mi-ai adus peste viața-mi de rând,
Ce surprize mi-ai pus în pocalul cu ani,
Să le-adun, răscolind printre foi de castani,
Iar apoi, în amintiri, să m-ascund, când și când.
Și lumesc,.. și suav,.. ai venit toamna mea,
Cu rugina în vii, cu pictura la geam,
Cu iubirea în dor ca o floare pe ram…
Și mi-ai prins –inima- în duioșia ta!..
——————————–
Lia RUSE
Laval-Montreal, Canada
6 octombrie, 2018