,,Istoria Integrală a Basarabiei” de Valeriu Dulgheru

Volumul ,,Istoria Integrală a Basarabiei”, semnat de Valeriu Dulgheru,  apărut în proiectul ,,Românii din jurul României”, avându-l coordonator pe Vasile Șoimaru, Tipografia ,,Balacron”, Chișinău-Serbia, 2016, s-a bucurat de un real succes.

Iubitor de istorie, Valeriu Dulgheru, cu mult curaj și-a expus teoriile începând cu perioada timpurie, de la marele potop biblic la neolitic, continuând cu leagănul poporului pelasgo-tracogeto-daco-valah-român, până la anexarea Basarabiei și perioada secolului XX.

Ca fin observator, istoricul Valeriu Dulgheru a dorit să lase drept mărturie date certe despre Basarabia și istoricul ei. Date concrete, imagini reprezentative.

Bineînțeles, concluzia este simplă. Avem aceleași origini și cum, foarte corect precizează autorul, ,,despre istoria neamului doar pietrele vorbesc’’.

O carte pe care o recomand cu multă căldură. Scriitorul Valeriu Dulgheru merită să fie citit cu multă atenție și de românii din țară…

O personalitate complexă, Valeriu Dulgheru reușește să trezească spiritul național, din dragoste pentru Neamul Românesc!

———————–

Mariana Gurza

Timișoara

Rexlibris Media Group: Spectacolul ,,Singurătatea omului singur” la Muzeul Național al Literaturii Române

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la spectacolul „Singurătatea omului singur”, dramatizare după Mihail Sebastian

Vineri, 19 octombrie 2018

de la ora 18.00

la sediul MNLR

din Strada Nicolae Crețulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe)

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Spectacolul este un solilocviu dramatic în regia și interpretarea actorilor:

George Custură,

de la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov

şi

Claudia Motea

(România/Canada, Uniunea Artiştilor Plastici)

Scenariul este bazat si legat de viața și opera lui Mihail Sebastian,

pe texte din romanul „De două mii de ani”.

Mihail Sebastian, pe numele său real – Iosef Mendel Hechter, (n. 18 octombrie 1907, Brăila – d. 29 mai 1945, București) a fost un om de litere român, care a scris roman, dramaturgie și critică literară. A fost activ ca publicist, ținând printre altele și cronică muzicală.

Mihail Sebastian a fost unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Nae Ionescu. Un scandal fulminant în epoca interbelică l-a cauzat prefața antisemită a lui Ionescu la romanul „De două mii de ani”, prefață pe care Sebastian a publicat-o intactă.

După moartea lui subită, posteritatea i-a fost asigurată în principal de piesele de teatru, până în 1996, când jurnalul său, care rămăsese peste 60 de ani inedit, a fost tipărit pentru prima dată. Cartea a suscitat controverse aprinse în societatea românească, fiind contrară imaginii idealizante a elitei intelectuale interbelice.

Mariana Gurza: Reflecții de cititor

„Basarabia răstignită”

(volumul 14)

 Autor Valeriu Dulgheru

 

Nimic nu este întâmplător! Întâlnirea neașteptată cu un bun român, basarabean, Valeriu Dulgheru, a fost percepută ca și cum doi frați s-au regăsit după ani și ani. Doi frați de aceeași limbă, cu dragoste de neam românesc. Moment care în An Centenar mă duce cu gândul la o primă unitate prin cultură, prin sentimente ce vin de undeva, de veacuri pentru unitatea noastră.

Valeriu Dulgheru, profesor universitar în cadrul Politehnicii din Chișinău, autor a peste 1000 de lucrări științifice, inclusiv a 36 manuale și monografii și 200 brevete de invenție, este și un fin observator al vremurilor. Autor a peste 900 articole de publicistică, laureat și medaliat pentru inovații, inventică, în țară și străinătate, Valeriu Dulgheru nu dezminte filonul bogat de care România Mare are parte. Oameni minunați, înzestrați cu pricepere și dăruire pe care îi găsești și la Timișoara, dar și în frumoasa noastră Basarabia.

Redactor și colaborator la diverse publicații din țară și străinătate, scriitorul, istoricul, omul de știință Valeriu Dulgheru, își continuă demersul său pentru reîntregire. Volumul ,,Basarabia răstignită”, vol. 14, apărut recent la Chișinău, este, din nou, un strigăt disperat spre unitate și implicare. ,,Quo vadis, Basarabia?” Quo vadis, România? – aș întreba și eu. Quo vadis, România Mare?

Autorul nu este preocupat doar de Basarabia ce încă își plânge durerea. Nu uită de Bucovina de Nord, de frații noștri și ei duși de vremuri în direcții diferite. Ne atenționează, cu fiecare mesaj, la pericolul ce poate să vină de la ciuma roșie ce nu se mulțumește cu puțin. Dorința străinului de a acapara ce consideră că este drept, este taxată în termeni destul de duri de patriotul Valeriu Dulgheru.

Basarabie încotro?  ,,Domnule Vieru, dormi în pace,/ Casa părintească încă e,/ Dar de-o vreme nu știu cum se face/ Că se vinde țara pe orice”(Ionel Iacob-Bencei).

Volumul se bucură de o ilustrație de excepție, aparținând Nataliei Dulgheru. Fiecare eseu se bucură de un citat reprezentativ. Atent la toate jocurile politice, nu se sfiește a spune lucrurilor pe nume. Un curaj ce rar mi-a fost dat să văd!

 În general, ca și în celelalte volume, scriitorul ne-a avertizat de pericolele care ne pândesc. Este dezamăgit de pasivitatea partidelor, de lipsa lor de unitate. Își dorește cu ardoare normalitatea, unificarea cu Țara Mamă!…

Ce-și poate dori mai mult un brav român, bolnav de românism?

M-aș bucura dacă volumele domniei sale ajung să fie citite de câți mai mulți români. Lecții de istorie, începând de la Cucuteni până la tot ce mișcă acum. pe scena politică a lumii.

Ce reprezintă UNIREA pentru românii basarabeni? Răspunsul îl primim însăși de la autor. ,,Re-unirea este mai mult decât revenirea  în hotarele firești românești, în special cultural și lingvistic românesc, mai mult decât o dorință de a reveni acasă după un lung surghiun al fiicei răpite. Re-unirea este unica condiție de supraviețuire a românilor basarabeni în acest război geopolitic dus de noul imperiu rus…” (Valeriu Dulgheru)

M-aș bucura dacă România, românii, ar înțelege corect mesajul. Rostul nostru este de a nu ne lăsa pradă indiferenței. Dacă îl iubim pe Eminescu, haideți să învățăm să iubim și mai mult Basarabia și Bucovina de Nord. Implicarea noastră, a tuturor, ar putea salva Basarabia! Să fim alături de cei care doresc să fim un TOT.

,,Cât de mult ne lipsește astăzi Generația pașoptiștilor, făuritorii Micii Uniri de la 1859 și generația de aur a Marii Uniri de la 1918.” (Valeriu Dulgheru)

Vă recomand, cu multă căldură, volumele scrise de profesorul Valeriu Dulgheru.

O istorie trăită, clipă de clipă, cu prețul jertfei de sine.

Felicitări, domnule profesor!

———————————

Mariana Gurza

Timișoara

13 octombrie, 2018

Emma POENARIU SERAFIN: Sfat

Sfat

 

Peste inima ce doare, zidește un pod,
Fă ca zbaterile-n noapte să fie trecut.
Peste clipe fericite, aruncă năvod,
Și arată-ți căi, lumina, înspre Absolut.

 

Peste clipe revoltate , pune alb cuvânt,
Lasă negrul amintirii, să se spele-n ploi.
Iar durerile din cale , du-le în pământ
Și frustrarea absolută, trece-o la nevoi.

 

Zile negre, ponosite, fă-le amintiri,
Și amesteca-le bine într-un vas cu glod.
Peste zilele senine , nu fă răstigniri
Dăruiește-te pe tine și la cel norod.

 

Celui ce și-a pierdut calea, dă-i un sfat de om,
Cântă-i la vioara vieții, un cântec duios.
Merele recunoștinței, toate cresc în pom
Și la capătul de lume, te-așteaptă Hristos.

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

12 octombrie, 2018

Silvia URLIH: Suma lacrimilor

SUMA LACRIMILOR

 

Sufletul omului-
frunză
ce se hrănește cu lumină

 

nu oricine are curaj să plângă,
nu oricine are curaj
să-și îmbrățișeze frunza ruginie

 

lacrimă-
egalul simțământului pur

 

suma lacrimilor-
iubire adevărată
îngropată în ghețar

 

viață-
provocare,
lacrimă,
suflet sensibil,
iubire,
răbdare

 

orice om are suflet,
sufletul are culoare
oricine își dorește
un suflet fericit

 

ce culoare are frunza ?!

ce culoare are fericirea ?!

—————————

Silvia URLIH

13 octombrie, 2018

Vasile COMAN: Ultima iubire

Ultima iubire

 

Trag cu nesaț dintr-o țigară –
Mă-nvăluie-un fum albastru.
În depărtări se-aude o chitară,
Cântând pe-acorduri, unui astru.

 

Strivesc țigarea-n amintiri,
Cu ea și ale mele vise,
S-au risipit în fum iubiri…
Și altele… demult… promise.

 

Mi-acopăr cu mantaua gândul
Ce vrea să plece-n depărtări –
Pe frunte-o adiere – vântul
Mi-l risipește-n patru zări!

 

Și totu-i risipit în fum!
E întuneric fără stele…
Chitara nu mai cântă acum,
Iubirile s-au dus și ele…

 

Mi-aprind o ultimă țigară…
Din ceață… s-a ivit o stea.
Un tren aduce-n altă gară,
O ultimă iubire a mea.

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

13 octombrie , 2015

 

Corneliu NEAGU: Noapte vrăjită

NOAPTE VRĂJITĂ

 

Se scurge prin mine un dor neștiut
venit pe tăcute-ntr-o seară barbară
cu gândul întors obosit din trecut
lăsând neuitarea în frigul de-afară.

 

Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,
dar poate sedusă pe căi neumblate
s-a scurs spre trecutul ce încă mai lasă
parfum de iubiri care plâng cu păcate.

 

Chiar dorul pribeag, sosit astă seară,
mă poartă prin visul lăsat mai de mult
în apele scurse prin piatra de moară
pornită-ntr-o vară c-un cântec ocult.

 

Scotea numai noaptea făina vrăjită
din grâul de aur crescut peste râu
cu macii albaștri prin holda păzită
de calul licorn, rămas fără frâu.

 

Ședea în răstavul lăsat printre holde
adus de-o nagodă cu părul în vânt,
venită călare la râu, să se scalde,
scoțându-și grăbită vrăjitul veșmânt.

 

De când am privit-o în noaptea cu lună
intrând dezbrăcată în râul sfios,
un dor fără milă se-ntoarce să-mi spună
să caut nagoda pe râu, mai în jos.

———————————————–

Corneliu NEAGU

13 octombrie, 2018

Mariana Zorița TURDA: Sunt steaua ta

Lucrare de Mariana Zorița TURDA

***

Sunt steaua ta

 

Sunt steaua ta bătrân luntraș,
Ce-ți faci culcușul pe val de mare,
În ziuă,doar un pescăruș te însoțește
Și-n noapte, eu sunt sora ta cea mare!
Eu sunt steaua care-ți arată Nordul,
Sunt steaua ta ș-a tuturor,
Sunt steaua care îți arată drumul
Să nu te pierzi…
Sunt ghid în universul tău de ape,
Să poți vâslii…
Să ști să te întorci mereu !
Doar eu și luna te veghem în noapte,
Doar nouă ne mai spui povești
Din gândul tău…
Cum că o fată-n port te-așteaptă
Și-n port…va aștepta mereu !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

13 octombrie, 2018

Laura Cristina CRISTEA: Rânduri grifonate

Rânduri grifonate

 

Rânduri grifonate pe hârtie
neutralizează mai uşor veninul
ce amenință să-mi întunece mințile
ruga țâşneşte din piept ca un izvor plăpând
pasiuni sălbatice în veşmânt de mătase
viața bate pasul pe loc
spulberând imaginea meschină a prezentului
să înfrâneze galopul inimii
ce o luase razna

 

Într-o manieră elegantă îmi aştern gândurile
pornite din străfundurile firii
păinjeniş tainic îmi măguleşte orgoliu
sub efectul magic al clarului de lună
ce mă vrăjeşte
plină de pretenții deplâng pe un ton elegiac
trista condiție umană
cad pradă melancoliei
străvezie nălucă a trecutului
arma ascuțită a gândului
ființă bântuită de furtuni

 

În absența Spiritului
mă opun forței incomphensibile
ce strălucește magnific în flacăra gândului
un soi de voluptate
ce aleargă print-un labirint încâlcit
să stăpânească galopul nebunesc al inimii
ce s-a cuibărit pe o pajişte
smălțuită cu flori
ce aşteaptă sărutul mântuitor
al dimineții
e utopia sorții înaripate
e sufletul zburdalnic, e iubirea
tainică şi armonioasă comuniune
e nostalgie poetică în vârtejul existenței

——————————-

Laura Cristina CRISTEA

13 octombrie, 2018

Anatol COVALI: Vine…

Vine…

 

Vine iubirea şi mă întreabă
cu glas de înger, blând, cristalin:
De ce e-n tine atâta grabă
când parcurgi drumul dat de destin?

 

Vine speranţa zâmbind şi-mi spune
cu şoapte care sirene par:
Crede în mine şi o minune
plină de farmec îţi dau în dar.

 

Vine-mplinirea şi îmi alintă
visuri şi gânduri, în timp ce-ascult
săgeţi albastre vibrând în ţintă
şi promiţându-mi un nou tumult.

 

Vine dorinţa, mă ia de mână
şi dăm o raită prin zbor voios,
ea preschimbată-n superbă zână,
eu părând umbra lui Făt-Frumos.

————————————–

Anatol COVALI

București

13 octombrie, 2018