Fiică a satului Crișan, ce poartă numele unuia dintre eroii neamului românesc, scriitoarea „în grai” Ileana Cornelia Neaga onorează cu un nou volum Centenarul Marii Uniri, Poezie și proză în grai Ca pă la noi, apărut la editura PIM din Iași, în 2018.

Volumul este prefațat de către profesor Monica Dușan care vorbește, apoi, documentat Despre graiuri. După ce încadrează graiurile cu cele patru dialecte ale limbii române, dumneaei se oprește asupra „graiului crișean”, evidențindu-i, preponderent particularitățile fonetice specifice (pag. 14 – 17), precum și preferințe pentru folosirea timpului perfectul simplu al verbelor (dar nu ca în Oltenia!), precum ca și perfectul compus, în componeța căruia auxiliarul „a avea” la persoana a lll-a singular devine „o” (ea o plecat), iar la „ai”/ plural „ar” devine or (ei or plecat).

Deasemenea mai surprinde și tedința de a prescurta cuvintele (mem) și pronunția cu vocala a în loc de ă (matușă).

Partea l a vocabularului dedicată poeziei (p -19-105) debutează cu poemul Vise și se încheie cu poezia Altă lume cuprinzând în capitol poezii dedicate sărbătorilor ( Gi Bobocează, La Sângeorz, La Sâmedru, La pcizărat, Patruzeci ge Sfinț’), poezia obiceiurilor (În pețit, Nănaș’, După mnireasă, Uspăț în sat, Familia la români, La jioc, poezia muncii (Cosași, Clacă la săceră, La trăier, poezia naturii ( Rupere gi nori, Doamna Toamnă sau despre Ia Românească și Ștergarul românesc.

Nu vom analiza poeziile străbătute de fiorul liric, și vom selecta imagini artistice deosebite „…luna… / „Lacrima strânge su’ pleoapă, murmurând rugile”, „Regina vară”, „S-or rupt baiere-n înalturi”, „Sî-nvolbură apa-nspumată”, „ocii mamii arși gi doruri șî gi chin”, „picură rășâna-n lacrimi”, „colindă – agale Doamna Toamnă”, „veșnicia-n curcubeie”,„Mușcată freză-n fereastră {…} româncuță”, „nor {…} cu lacrimi”, „șuieră vântu’ iernii”, „amintirile cernice”…

Partea a doua conține Dicționar de regionalisme (p. 107- 138), iar partea a treia, intitulată Ca pă la noi conține denumiri de „pene și plance”, „culori”, „porecle”, „Etape la prelucrarea cânepii…”, „Modele de țesături”, „Bineță”, „Dialoguri”, „Nume de femei și bărbați” și dealuri din sat, de jocuri, de soiuri de fructe, „bucace”, „legume”, „conserve și murături”, „mâncări”, „Rețete ca pă la noi”…
Cartea este scrisă cu nerv, autoarea stăpânind nu numai arta poetică, ci și cea a narațiunii (fragmentul din povestirea Steanu’ draculi).

Ileana-Cornelia Neaga filtrează realitatea – mai nouă sau mai veche – prin imaginația personală, folosind un limbaj simplu, dar plin de canotații, pentru a transmite cititorului focare de trăire. Semnificația cuvintelor rămâne plină de magie.

Îi dorim poetei multă inspirație în continuare, pentru a face cunoscut dulcele grai românesc.

––––––––––––-
Profesor Maria TOMA-DAMȘA, critic literar, membru U.S.R.