Vavila POPOVICI: Valoarea unui om

„Dacă un lucru nu este, unu este încă

și cu el toată lumea”.

Toate în Unul și El – peste toate!

Dumnezeul inimii mele!

„Minus doi a b de înmulțit cu trei a”,

unu operația algebrică inteligibilă făcând,

înțeles Universului dând.

Dumnezeul minții mele, Dumnezeule algebric,

Dumnezeule al absolutului,

Unu-le care ai pus în mișcare

orologiul cosmic

ce bate secunda pentru univers,

ca timpul să curgă într-un singur sens,

Ți-a plăcut atât de mult ordinea, Doamne?

Ai cunoscut vreodată regretul?

(Poemul Demiurgos din volumul „O mie și una de poeme”)

 

   Nu putem să nu gândim astăzi la lipsa de valoare a oamenilor care ne conduc destinele, să nu  cântărim valoarea acțiunilor, deciziilor, să nu vedem rezultatele, caracterul haotic în care ne conduc viața, și să nu rămânem stupefiați. Cum au căzut valorile de pe scara cândva existentă și respectată multă vreme!?

   Prima întrebarea ar fi cum stabilim, cum măsurăm valoarea unui om? În general, spune psihologul american Adam Grant „o ființă umană nu se măsoară prin succes, ci prin efort”.

   Prin efort se creează ceva – diferențiat de la om la om, și din acel ceva fiecare își dăruiește sieși și celorlalți, tot în mod diferențiat. Egali suntem doar în fața morții. În viața pe care o trăim suntem diferiți – prin ceea ce suntem și prin ceea ce facem – și tocmai această diferențiere dă farmec acestei vieți trăite de noi. Alteori dă naștere la conflicte. Cei mai mulți oameni cred că intelectul este ceea ce face să fii un om de valoare. Dar uită că în primul rând contează caracterul.

   Mulți oameni sunt incapabili de a da mult din ceea ce realizează în viața lor, și aceasta din motive: de precauție, teamă, zgârcenie. Alții dau aproape tot ce au din altruism, iubire, sentimentul plăcut al ajutorării, dar niciodată nu vor putea dărui mai mult decât au. Există o valoare pe care o avem hăruită și alta dobândită, dar ele nu prețuiesc decât dacă facem ceva din ele, cu ele, pentru a dovedi valoarea lor. Facem un efort și pentru munca noastră suntem recompensați, în același timp suntem și  plătitori ai efortului exagerat care ne costă uneori sănătatea, sau chiar numărul zilelor trăite. Dar ne luând în calcul sacrificiul, viața omului nu va putea fi apreciată la adevărata sa valoare.

   Când își manifestă valoarea hăruită, omul are nevoie de timp disponibil, de a se simți liber și nu încorsetat pentru a-și desfășura asemeni unui ghem, destăinuirea, gândirea, amintirea și imaginația, ca apoi să fie dăruite celorlalți. De libertate are nevoie, întrucât sufletul său nu se poate deschide și închide la comandă, ci  este în așteptarea tihnită a unor clipe de inspirație, inspirație care „nu se vede, se aude, nu se întreabă cine o dă”.

   Sri Ramakrishna, om-zeu al Indiei, spunea un mare adevăr: „Adăugând zerouri, putem ridica cifra „unu” până la orice valoare – dar aceste zerouri nu valorează nimic prin ele singure dacă cifra „unu” este omisă. Tot astfel, atât timp cât sufletul individual nu este unit cu Dumnezeu, el nu-și poate manifesta adevărata valoare, pentru că toate lucrurile de aici, de jos, nu au valoare decât în măsura în care ele sunt în contact cu Dumnezeu”.

   Adevărata valoare a unui om poate fi bine apreciată atunci când el rămâne „gol” – fără bani, mașini, case, diplome, haine, funcții, numai cu ceea ce are în el. Un proverb spune: „Haina nu face pe om”, adică haina și averea pot ascunde un caracter infect, un om pătimaș, abject, ticălos, incult, iar un alt proverb: „Haina face pe om”, motivează starea de siguranță insuflată de haină când te îmbraci bine și ești conștient de aceasta; lucrurile par a fi mai ușoare, iar succesul este atras spre tine. Dar și impresia pe care o faci în fața celorlalți, urcă prestigiul tău.

   În societatea noastră modernă omul este „îmbrăcat” cu câteva criterii, în funcție de care un om este apreciat: statutul social, etnie, sex, religie, frumusețe, intelect, apartenența la ceva. Aprecierea și stabilirea valorii unui om se realizează în etape, plecând de la primul contact, îți formezi o impresie după chipul plăcut, frumos sau dezagreabil, haina pe care o poartă, statutul social pe care îl are, eventual – mașina din care a coborât, persoanele de care a fost însoțit, și numai apoi, după dialogul preliminar, schimbul de amabilități, dialogul axat pe o anumită problemă, chiar și numai aceea despre preocupări, muncă, viață etc. În acest mod mintea ta, asemeni unui computer, înregistrează datele și clasifică persoana cu care ai intrat în contact. Desigur că emoțiile puternice încețoșează aprecierea și stabilirea valorii, fiind necesar un timp mai îndelungat de contact între persoane, pentru aplanarea emoțiilor, ridicarea vălului ceții. Este exclus să fugim de ele pentru că sursa tuturor emoțiilor suntem noi înșine și tot noi suntem cei care le putem controla și alunga.

   Nu întotdeauna însă înfățișarea fizică sau îmbrăcămintea ne ajută în a aprecia corespunzător o persoană. Se întâmplă ca prima impresie să fie total greșită și doar timpul ajută la descoperirea adevărului. Caracterul unui om, valoarea acestuia, nu constă nici în haine, nici în frumusețe, nici în banii pe care îi are și nici nu depinde de funcția pe care a dobândit-o prin anumite merite sau prin recomandări, avantaje, șantaje etc.

   Un matematician arab, descoperitorul zeroului și inițiator al algebrei, a fost întrebat ce valoare reprezintă omul în matematică iar el a răspuns: „Dacă omul are bun simț și caracter = 1. Dacă mai este și frumos = 10. Dacă mai are și bani = 100. Dacă se mai trage dintr-un neam nobil = 1000. Însă dacă dispare simbolul bunului simț și al caracterului, adică 1, rămân doar zerourile”.

Continue reading „Vavila POPOVICI: Valoarea unui om” →

Vasile Dan MARCHIȘ: Poeme

NORMĂ
 

Urcând Golgota
am căzut a treia oară
ducând crucea ţării,
în timp ce la dreapta mea
Mântuitorul nostru Iisus Hristos
urcând şi el
dar de această dată ca turist
şi scriind versuri despre
istoria acestui deal
a căzut lângă mine,
nu silit de povara drumului
ci a metaforelor…
Atunci Domnul Iisus Hristos
a făcut cu mine schimb de experienţă…
A luat el crucea…
Iar eu îi continuu poezia…

FLORI 


Crescute prin căinţa pământului că a avariat
prin seisme sanctuarul.
Nu le pot preţui hotarul
gramatica sau cântarul…
Prin importanţă,creştere şi răspândire
florile,sunt ca învierea Domnului
dragoste fără mărginire
Atuul descântecelor
Pentru judecata din urmă
mărturia salvatoare a grădinarilor şi apicultorilor…
Minuni s-au combinat cu rodul lor
ca să rămână drept altare albinelor,
să împlinească cu un paradis de miere omenirea
cum se întruchipează îndurarea
care împlineşte descântecul rugăciunea
şi zidirea…
Un anotimp istoric revenind
prin împlinirea roadelor florilor
cu minuni îndulcite
e preţul de răscumpărare a grădinarilor
şi apicultorilor
de la patimile tăinuite.

 

MUZA MEA STRANIE

 

Mai stranie ca oricând
muza mi-a intrat în suflet ca un clovn
spunându-mi :
„Trebuie să te înveselesc deoarece
îngerul care te-a păzit până acum
te dă în pază la alt înger
și nu vrea să fii trist”
Atunci râzând în hohote am murmurat astfel :
„Și pe tine te predă în acest hal
alături de mine
,spre pază ,celuilalt înger ?”
Muza a răspuns că da !
Eu am continuat îndemnând-o să fie serioasă .
deoarece îngerul păzitor
nu va prelua pe proces verbal
acest circ…

——————————–

Vasile Dan MARCHIȘ

28 decembrie, 2018

Irina Lucia MIHALCA: Undeva şi Aici (versuri)

Barierele

Învelit de albastrul cerului,
visul nu are bariere.

Dincolo de albastrul cerului,
visul nu are bariere.

Şi-atunci barierele cine le-a trasat?

Frontiera
a împiedicat dorinţa călătorului.

Obstacolele

au împiedicat dorinţa de a se înălţa.

 

16 iunie 2011

 

Ce faci astăzi?

 

 Mă uit pe geam

 şi nu te văd,

 îmi beau cafeaua …

 nu eşti în zare,

 pendula ticăie

 a sfârşit de an,

 viaţa are

 o formă de sferă gotică.

 Ce face Irina?

 E fericită?

 

Ce fac astăzi, mă întrebi,

strivind forma barocului târziu,
violoncelul de Prado, sublimele sticle Murano,
când labirintul plin de rouă foşneşte nostalgic.

Ca la o intrare, în oraşul plin de oglinzi,
cobori şi aduni norii.

Pe fereastra gândului departe te uiţi,

tot mai departe

treci de mine cu privirea…

Zâmbesc, ştiu, inevitabil,

te captivează atâtea forme suprarealiste,

Spirala ce-ţi cutremură vitraliile visului

– o Galatee în mii de contururi –.

Pendula ne ticăie din prima secundă.

– Sparge-o de nu-i suporţi sunetul!

Acum îţi citesc enigma dorinţei

– “Spania” şi

“Dream of Venus”–.

 

Ce-i fericirea? mă întrebi.

Căutarea,  mereu căutarea

spre ultimul tablou – “Coada de rândunică”…

 

Să zicem că sunt în trecere la Buenos Aires… Da, totul e posibil!

Să zicem că am cîteva clipe libere, intru, pentru o cafea dulce-amăruie, la Caffe Intim, în timpul unui tango. Mă priveşti, cu mintea mă pictezi. E soare şi culorile pastel străpung interiorul.

Ai vrea să dansăm un tango teribil de pasionant, chiar dacă nu ştii să dansezi.

Acum simţi şi vrei să dansăm,

simţi nevoia unei tandreţi infinite… lumina se crispează-n jurul umbrelor noastre şi tremură…

Mă inviţi la dans, ca o vioara de Cremona sub mâinile tale vibrez. Ameţitor, muzica îşi continuă ritmul, piruetele te duc narcotic în timp, într-un timp colorat, plin de miresme, de amintiri –  străfulgerări de flash-uri prin peliculele derulate.

Să zicem că neatent m-ai călcat pe picior, inexplicabil percepi pierderea unui timp unic…

< între două respiraţii îţi apleci capul pe umărul meu >… fugar mă priveşti în ochii mei asiatici, adânci, în care te scufunzi şi uite, mă ridic pe vîrfuri şi-ncet îţi şoptesc:

 

Singur aşteptând toamna,

ca şi cum ai aştepta un vis de ceaţă,

o altă viaţă sau ce doreai.

Neîntrupându-se,

frunzele zboară spre alte gări…

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Undeva şi Aici (versuri)” →

Giovanni DOTOLI: Jonuţ Caragea, Mon amour abyssal

,,Jonuţ Caragea, Mon amour abyssal. Poèmes, traduction [du roumain] par Amalia Achard, Brest, Éditions Stellamaris, 2018, 86 p.

J’ai eu la chance tout à fait par hasard de connaître Jonuţ Caragea, grâce à mon ami roumain le prof. Constantin Frosin. Je le remercie : j’ai découvert « un poète », un vrai poète, l’un de ceux qui honorent leur pays et la littérature européenne.

Caragea est né à Constanţa, en Roumanie, en 1975. Il est poète, prosateur, critique littéraire, éditeur, auteur d’aphorismes et promoteur culturel. Entre 2003 et 2011, il vit à Montréal, où il est instructeur sportif et sportif de performance comme rugbyman. En 2008, il devient citoyen canadien. En 2012, il rentre dans son pays natal et s’établit à Oradea.

À l’unisson avec le poète Adrian Erbiceanu, en 2008, il fonde l’Association des Écrivains de Langue Roumaine au Québec et publie la première Anthologie des écrivains roumains de la province du Québec (2009), 251coauteurs Adrian Erbiceanu et Dimitru Scorţanu, ouvrage de référence de la diaspora roumaine.

Il est l’auteur d’une trentaine de livres de poésie, aphorismes, science-fiction, essais critiques, mémoires et anthologies.

L’œuvre de Jonuţ Caragea est honorée de plusieurs prix importants, lesquels confirment la valeur de son œuvre. Sa poésie est un merveilleux voyage de mémoire et d’engagement. Les thèmes qu’il met en évidence concernent tous la grande question de l’être au monde.

On l’a défini « un athlète de la poésie ». En effet, c’est un travailleur acharné du mot, qui dans ses poèmes devient l’énergie de la vie en un monde clos que le poète veut ouvrir.

Pas une poésie de routine, mais une poésie de la profondeur, qui va au cœur de la matière et à la limite du possible, pour offrir à l’homme le sens vrai de son existence. Une esthétique de l’engagement dans l’immense, à partir d’un point, sa patrie projetée sur le monde.

Dans ce recueil, Jonuţ Caragea se fait plus intime. Il enquête dans le silence de l’amour, pour s’écrier en soldat de la parole. Mystère de la femme et mystère de la vie se croisent. Le mal s’envole. La poésie réalise un miracle : celui de l’ouverture du cœur qui aime. Quelques vers, pour le prouver : « Ferme les yeux / regarde aussi loin que tu peux / et ne pense pas au retour » ; « Je garde le poème en moi » ; « le dernier mot lèche ses blessures » ; « Je disais que l’amour c’est tout ou rien ».

Les mots ! Jonuţ Caragea vit dans « La maison des mots », magnifique titre d’un poème de ce recueil. Il sait que « Seul le poète sait combien de solitude / Se trouve dans la maison de ses mots ». Cette maison est son usine, où il produit de l’or : celui de nous faire rêver.”

–––––––––-

Academician Giovanni DOTOLI

Franța

Decembrie, 2018

 

Sursa: https://classiques-garnier.com/revue-europeenne-de-recherches-sur-la-poesie-2018-n-4-varia-comptes-rendus.html?displaymode=full
http://editionsstellamaris.blogspot.com/2018/07/mon-amour-abyssal.html

Cristian Petru BĂLAN: In memoriam – Academician Constantin Corduneanu

AZI 28 DEC. 2018, ZIARELE DIN ȚARĂ ANUNȚĂ CĂ A MURIT ACAD. PROF. DR. CONSTANTIN CORDUNEANU, ULTIMUL MARE MATEMATICIAN ROMÂN, CU CARE AM COLABORAT CÂȚIVA ANI

Cu marele matematician eu vorbeam deseori la telefon, deoarece mă suna de fiecare dată când îmi dădea direcțiuni ce să inserez în revista „Jurnalul Academiei Româno-Americane de Științe și Arte” unde dumnealui mă numise redactor-șef, marele savant academician fiind Președintele acestei Academii. Uneori îmi povestea minute întregi amintiri interesante. Ultimele convorbiri le-am avut anul acesta în luna august. L-am întrebat cum se simte și mi-a spus că este relativ OK, dar că se simte foarte singur după decesul soției.

Regret dispariția ultimului nostru mare matematician. Dumnezeu să-l primească în Împărăția Sa!

Academicianul Constantin Corduneanu, ilustru matematician român cu o bogată cariera internaţională, a murit la vârsta de 90 de ani, joi, în localitatea Arlington din statul american Texas, potrivit Academiei Române. Născut pe 26 iulie 1928, la Iaşi, Constantin Corduneanu a urmat Liceul Militar din Iaşi şi Colegiul Naţional Militar „N. Filipescu” din Predeal (Mănăstirea Dealu) (1940 -1947). În anul 1951 absolvă cursurile Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, secţia matematică, iar doi ani mai târziu se înscrie la doctorat la aceeaşi universitate. În 1956 obţine titlul de doctor în matematica cu teza „Probleme globale pentru ecuaţii diferenţiale de ordinul I şi II”, având conducător ştiinţific pe prof. Ilie Popa şi referenţi pe Miron Nicolescu, Gr. C. Moisil şi A. Haimovici.

La Universitatea din Iaşi a parcurs toate treptele ierarhiei universitare, de la preparator la profesor (1949-1977), ocupând prin concurs posturile de lector, conferenţiar şi profesor. Concomitent, a cumulat funcţii de asistent sau conferenţiar la Institutul Politehnic „Gh. Asachi” din Iaşi şi la Institutul Pedagogic din Suceava. Decan al Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1968-1972), prorector (1972-1973 şi 1974-1977) şi şef al Catedrei de matematică şi fizică (1964-1966) şi rector (1966-1968) la Institutul Pedagogic din Suceava.

După repetate stagii ca profesor invitat în Statele Unite ale Americii, la Universitatea Statului Rhode Island (1967-1968, 1973-1974 şi 1978) şi la Universitatea Statului Tennessee (1978-1979), în anul 1978 se stabileşte peste ocean, unde activează ca profesor titular la Universitatea Statului Texas din Arlington. Din această poziţie s-a pensionat în 1996, devenind profesor emerit.

Profesorul Constantin Corduneanu a contribuit la pregătirea matematică a aproape 4.000 de studenţi în România şi peste 3.000 de studenţi în Statele Unite ale Americii. Peste 20 de doctoranzi şi tineri cercetători şi-au trecut doctoratul sub îndrumarea sa. După 1990, a fost prezent deopotrivă în SUA şi în România, unde a activat la Institutul de Matematică „Octav Mayer” din cadrul filialei Iaşi a Academiei Române.

Din 1979 a activat în Academia Româno-Americană de Arte şi Ştiinţe, unde a deţinut funcţia de membru al comitetului de conducere (1982-1995) şi apoi pe cea de preşedinte (1995-1998). După încheierea mandatului, a fost ales profesor emerit.

Cariera sa universitara este întregită de activitatea publicistică. A publicat, în România şi în străinătate, aproximativ 200 de cărţi şi articole ştiinţifice în care a abordat variate domenii de cercetare: teoria globală a sistemelor diferenţiale, teoria admisibilităţii şi aplicaţii la sisteme diferenţiale, integrale sau cu operatori Volterra generali (cauzali), teoria stabilităţii sistemelor, cu precădere prin metoda comparaţiei, teoria mişcărilor oscilante si a undelor, în special cazul aproape periodic.

Este autor al unor importante monografii şi manuale, în care sunt expuse unele rezultate din cercetările sale: „Funcţii aproape-periodice” (1961; traducerea engleză la John Wiley, New York, 1968; Chelsea, 1989) – prima carte a unui profesor al Universităţii din Iaşi tradusă în SUA; „Principles of Differential and Integral Equations” (Allynand Bacon, Boston, 1971; Chelsea, New York, 1977 şi 1988; în limba română, doua ediţii la Universitatea din Iaşi, 1973, 1977), lucrare ce reuneşte lecţiile ţinute în anii ’60 la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi şi utilizată la importante universităţi din Statele Unite ale Americii: University of California, Cornell University, Johns Hopkins University (Baltimore), precum şi la Universitatea din Tel Aviv şi în alte universităţi de prestigiu din diferite ţări ale lumii; „Integral Equations and Stability of Feedback Systems” (New York, 1973); „Integral Equations and Applications” (Cambridge University Press, 1991; retipărita în 2008); „Funcţional Equations with Causal Operators” (Taylor and Francis, London, 2002); „Almost periodic oscillations and waves” (Boston, New York, 2009).

A fost membru în colegiile de redacţie ale publicaţiilor Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi. Seria Matematica; Revue Roumaine de Mathematiques Pures et Appliquees; Journal of Integral Equations and Applications; Differential and Integral Equations; Nonlinear Analysis-TMA. În ultimii ani a fost asociat la nouă reviste matematice din ţară şi din străinătate China, Coreea de Sud, Israel, SUA, Ucraina.

Profesorul Constantin Corduneanu a fost membru al mai multor societăţi ştiinţifice din diverse tari, Doctor Honoris Causa al universităţilor din Constantă, Braşov, Iaşi, Suceava şi al Universităţii „Ural” din Ekaterinburg (Federaţia Rusă). A fost distins cu Premiul Ministerului Educaţiei (1963), Premiul „Gh. Lazăr” al Academiei Române (1965), cu titlul Distinguished Research Award de către Universitatea de Stat din Texas (1991), cu Medalia de Merit a Societăţii Matematice din Cehia (2001). Academia Română l-a ales membru corespondent în anul 1974, calitate care i-a fost retrasă ca urmare a plecării din ţară în anul 1978. A fost repus în drepturi în 1990, iar, în anul 2015, a fost ales membru titular.

„Academia Romana aduce un respectuos omagiu personalităţii academicianului Constantin Corduneanu. Vestea stingerii sale din viaţa a fost primită cu profundă durere de membrii Academiei Române, de comunitatea ştiinţifică românească şi de către discipolii pe care i-a îndrumat”, potrivit aceluiaşi comunicat.

––––––––––-

Cristian Petru BĂLAN

Membru al Academiei Româno-Americane

Glen Ellyn, Illinois, SUA

28 decembrie 2018

Dumitru MNERIE: Profesorul doctor Aurel ARDELEAN a plecat la Domnul

 

Revoluția română din decembrie 1989 a adus și șansa dezvoltării în România unui sistem alternativ de învățământ superior, cu finanțare și administrare privată. Profesorul doctor Aurel ARDELEAN a fost printre primii care au înțeles și au demarat inițiative în acest sens, înființând la Arad Universitatea de Vest ”VASILE GOLDIȘ”. A fost personalitatea care a marcat viața „Cetății” Arad, mai ales prin crearea unei Universități de prestigiu, cât și pentru aportul adus la dezvoltarea culturală a urbei, implicarea activă în promovarea și apoi recunoașterea Aradului ca și Capitală politică a Marii Uniri.

Profesorul Aurel Ardelean a fost un prieten și un partener educațional desăvârșit al Fundației pentru cultură și învățământ „IOAN SLAVICI” din Timișoara, încă de la începuturile demersurilor de înființare a Universității „IOAN SLAVICI” (în anul 2000), Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” alăturând universitatea noastră tânără într-un consorțiu al universităților particulare din vestul țării.

Întreg corpul profesoral al Universității IOAN SLAVICI din Timișoara își manifestă întreaga recunoștință față de cel care a fost RECTORUL fondator al Universității de Vest „VASILE GOLDIȘ” și este alături de familia personală și de „familia academică” a regretatului Profesor Aurel ARDELEAN, plecat prea devreme dintre noi.

Dumnezeu să-l odihnească-n pace!
Veșnica lui amintire și pomenire!

AUREL ARDELEAN (4 iulie 1939 – 26 decembrie 2018)

A plecat dintre noi un Mare Om… și mai avea atâtea de făcut… DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!
Rector fondator al Universității de Vest ”VASILE GOLDIȘ” din Arad, iar mai apoi Președinte al universității…

… așa îl cunosc arădenii pe Profesorul Aurel Ardelean, el cu siguranță fiind însă mult mai mult de atât. Profesorul Ardelean a fost un adevărat ”Om al Cetății”, a fost un cetățean responsabil, model pentru concetățeni, uneori înțeles de aceștia, alteori poate nu…

Dacă astăzi Aradul este recunoscut ca oraș al Marii Uniri – CAPITALA POLITICĂ A MARII UNIRI – i se datorează profesorului Ardelean, care împreună cu alți intelectuali ai Aradului au pus bazele Universității arădene care a preluat numele lui VASILE GOLDIȘ – omul politic arădean care la Alba Iulia proclama MAREA UNIRE.

Nu de puține ori profesorul Ardelean s-a confundat cu profesorul Vasile Goldiș. Amândoi au fost mari idealiști…

Destinul a făcut ca profesorul Ardelean să treacă spre cele sfinte în Anul Centenerului Marii Uniri, fără a vedea instalat la Arad Monumentul Marii Uniri, monument la care a visat și Vasile Goldiș…
Profesorul Aurel Ardelean va fi mereu prezent aici, alături de noi, iar Universitatea de Vest ”VASILE GOLDIȘ”, fondată la inițiativa sa, va sta mărturie prezenței SALE…

Ce poți să spui despre o viață de om în câteva rânduri?

Egiptenii au fost cei mai ”sintetici” dintre pământeni, pentru ei trecutul se rezuma la menționarea unui nume pentru a desemna o epocă.

Pentru Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș”, numele AUREL ARDELEAN înseamnă începutul și întreg parcursul de până acum… Aurel Ardelean este sinonim cu Universitatea care poartă numele lui Vasile Goldiș, cel care spunea tuturor românilor la Alba Iulia că merită să se trăiască pentru un ideal comun românesc și într-o singură țară românească, dar împreună în bună înțelegere cu toate comunitățile naționale.

Aurel Ardelean a încercat să pună în practică, la Arad, principiul lui Vasile Goldiș: ”PRIN NOI ÎNȘINE!”, considerând că România nu se poate dezvolta decât dacă are un popor educat, instruit, bine pregătit profesional, iar vocația lui de dascăl l-a îndemnat să pună bazele unui sistem de învățământ superior la Arad.

Indiferent de critici sau păreri adverse, Aradul nu poate avansa în rândul orașelor de prim rang din România fără a fi un Centru Universitar cât mai puternic în plan național și internațional. Profesorul Ardelean a reusit să pună bazele, la Arad, unui sistem de învățământ medical – sistemul poate cel mai complex, mai costisitor și mai pretențios, pentru că medicina înseamnă … în primul rând viață, sănătate … iar sănătatea este cea mai importantă pentru fiecare dintre noi. Cineva trebuia să încerce și în Arad, iar profesorul Ardelean și-a asumat – cu toate criticile și opoziția – această misiune.

A sprijinit activitatea specialiștilor istorici prin susținerea specializării Istorie la universitate chiar și atunci când mulți considerau că nu este ”profitabilă”. Ce poate fi mai profitabil decât cunoașterea propriei identități? De unde venim și unde ne ducem? Profesorul Ardelean a pus Aradul pe harta țării și în acest domeniu, a pus bazele Muzeului Memorial ”VASILE GOLDIȘ”, mai mult chiar s-a implicat în sprijinirea cercetărilor asupra trecutului … a reînființat ASTRA Arădeană, dar s-a preocupat și de sprijinirea cercetării operelor lui Ioan Slavici sau Tudor Arghezi …

Sunt atât de multe domenii sprijinite de profesorul Ardelean, încât cu siguranță ușor poți omite câteceva din domeniile: sănatate, științele umaniste, juridice, economice, inginerie, sport…

A fost un dascăl de vocație, un om de știință perseverant, s-a implicat în politică considerând că oamenii politici trebuie să fie sensibilizați de valorile reale ale societății … te întrebi cum de reușea să facă atâtea lucruri… era la birou dimineața de foarte devreme și pleca de la birou sau de la universitate / facultate / centru de cercetare, noaptea foarte târziu. Nu s-a menajat și nu i-a menajat pe cei din jur. Era foarte greu să te adaptezi ritmului de viața a profesorului Aurel Ardelean.
Sa nu uităm familia. A fost un Om al familiei, încercând să coaguleze în jurul său membrii familiei… era ”sufletul” FAMILIEI, aceasta fiind cea care i-a dat puterea de a lua de la capat – în fiecare zi – fiecare inițiativă, ideie, proiect…

Dacă am face o scurtă statistică despre preocupările profesorului Aurel Ardelean, am putea spune:
AUREL ARDELEAN (4 iulie 1939 – 26 decembrie 2018)
– Preşedintele Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”din Arad
– Preşedintele Consiliului de Administraţie
– Preşedintele Fundaţiei Universitare „Vasile Goldiş” din Arad
– Președintele Asociației pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad
– Preşedintele Fundaţiei pentru Medicină Celulară şi Moleculară din România
– Director – Şcoala Doctorală de Biologie – IOSUD – UVVG Arad
– Director – Institutul de Ştiinţe ale Vieţii – UVVG Arad
– ACTIVITATEA DIDACTICĂ: Botanică farmaceutică, Biologie celulară şi moleculară
– ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ ŞI DE CERCETARE: cărţi, tratate, monografii: 85 cărţi, tratate, monografii; editor / coordinator: 56 volume; numeroase capitole publicate în monografii internaţionale, prelegeri de sinteză, cursuri, manuale de lucrări practice şi manuale şcolare; 79 de lucrări ştiinţifice de biologie, ecologie şi protecţia mediului; 60 de lucrări de istoria biologiei; 12 lucrări indexate în baza de date Web of Knowledge, Web of Science (ISI Thompson Reuters); peste 250 de citări; Indice Hirsch 15, cf. Google Scholar: 810 citări ISI Proceedings Paper…
– Până în 1989 – Profesor: Liceul Teoretic Chişineu Criş, Liceul Pedagogic Arad, Liceul Moise Nicoară Arad, Inspector şcolar de specialitate…
– 1974 – 1980: Doctor în Ştiinţe biologice, cu teza „Flora şi vegetaţia Crişului Alb, între izvoare şi oraşul Ineu” la Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj- Napoca.
– Membru în comisii de doctorat, concursuri – posturi didactice, admitere…
– Evaluator în competiţii CEEX, PNCDI I, PNCDI II, UEFISCDI…
– Membru al unor Academii din Romania sau străinătate: Academia de Ştiinţe Medicale din România; Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR); European Academy of Science and Arts, Vienna/Salzburg (EASA); Albert Schweitzer World Academy of Medicine, Warsaw; Academia Brasilleira de Ciencias, Sao Paolo; Academy of Science New York; European University Association (E.U.A); National Association of Biotechnology, Norwich, UK; International Association for Ecology (INTECOL); European Association for Research on Plant Breeding Montpellier, France (EUCARPIA); Cellular Biology Society of York University, England; Electronic Microscopy Society – Royal Society of Ecology, Denmark; National Society of Ecology, Hungary; European Society of Human Genetics, Geneva; Danubians Rectors Conference (DRC).
– Membru in organizaţii/societăţi profesionale/ştiinţifice naţionale: Societatea Naţională de Biologie Celulară; Preşedinte al Societăţii Române de Biologie Celulară (SRBC) Filiala Arad; Societatea de Ştiinţe Biologie din România; Societatea Naţională de Morfologie Normală şi Patologică din România; Asociaţia Naţională a Grădinilor Botanice din România ANGBR, Preşedinte Filiala Arad; Comitetul Naţional de Istoria şi Filozofia Ştiinţei, CRIFST, Divizia Istoria Ştiinţei, Academia Română; Comitetul tehnic al plantelor medicinale şi aromatice; Comisia Naţională de Bioetică a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale; Comisia pentru Securitate Biologică / Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului / Ministerul Mediului Comitete de redacţie ale unor reviste naţionale sau internaţionale…
– Redactor sef reviste cu referenti şi colective editoriale internaţionale: Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Seria Ştiinţele Vieţii (Life Sciences Series); Annals of the Romanian Society for Cell Biology (SRBC); Current Problems in Cellular and Molecular Biology (Probleme curente în Biologia Celulară şi Moleculară) Membru în comitet de redacţie revista cotata ISI 3 – Journal of Cellular and Molecular Medicine, Faculty of Medicine Carol Davila University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Ed. Carol Davila University Press (2009) – Romanian Journal of Morphology and Embriology (Journal of the Romanian Society of Morphology), Romanian Academy Publishing House Membru în comitet de redacţie reviste cu referenti şi colective editoriale 5 internaţionale – Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie – Serie nouă (editată sub egida MEN, ANCS, Colegiul Consultativ pentru CDI, CNCS) – Revista „Noema”, Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (sub egida Academiei Române) – Annals Series in Biology Sciences, Academy of Romanian Scientists…
– Recunoaşterea prestigiului professional: Academia Română: Premiul ”Emanoil Teodorescu”; Premiul „Emil Racoviţă”; Premiul „Petre S. Aurelian”.
– PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI: Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler.
– PATRIARHIA ROMÂNIEI: Medalia şi Diploma Omagială „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, cu ocazia Anului Omagial „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”
– ORDINUL MILITAR DE ROMÂNIA, membru al a Parlamentului European, NATO şi OSCE: Diploma Membru de Onoare în Grad de Comandor.
– Doctor Honoris Causa: Universitatea ”Liberty” din Sacramento, California, SUA; Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara; Universitatea ”Transcarpatia” din Ujgorod, Ucraina; Universitatea „Danubius” din Galaţi.
– Distincţii / Premii: Medalia de bronz „INVENTIKA; UEFISCDI: PN-II-RU-PRECISI-2014-8-7311; PN-II-RU-PRECISI- 2014-8-7335; „Excellence Award for Cross-border Cooperation in the DKMT Euroregion; Cetăţean de Onoare al Municipiului Arad; Titlul de Onoare „Personalitate a Judeţului Arad”, conferit de Consiliul Judeţean Arad; Titlul „Cetăţean de Onoare” al Municipiului Baia-Mare, conferit de Consiliul Local al Municipiului Baia Mare; Titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Sebiş; Titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Chişineu – Criş, Jud. Arad.
PENTRU CINE DOREȘTE SĂ ÎȘI IA RĂMAS BUN DE LA PROFESORUL AUREL ARDELEAN
Joi 27 decembrie 2018, începând cu ora 18,00
Primăria Arad – Sala Ferdinand
Ora 20,00 – SLUJBĂ DE PRIVEGHERE
Vineri 28 decembrie 2018 – pe parcursul întregii zile
Campusul Universitar, str. Liviu Rebreanu, nr. 86, Arad – Salonul oficial
Ora 19,00 – SLUJBĂ DE PRIVEGHERE
Sâmbătă 29 decembrie 2018
Campusul Universitar, str. Liviu Rebreanu, nr. 86, Arad
Ora 13,00 – SLUJBA DE ÎNMORMÂNTARE
iar ulterior
Cimitirul Pomenirea
SĂVÂRȘIREA SLUJBEI DE ÎNMORMÂNTARE

—————————

Prof. univ. dr.Dumitru MNERIE

Timișoara

28 decembrie, 2018

Nicu GAVRILOVICI: Versuri

Încercări

Eu încerc cu degetul marea,
tu încerci cu degetul cerul…
Misterul,
pe cât de adânc pe atât de înalt…
Același asfalt
albastru, aceeași oglindă,
același opaiț răstignit pe a timpului grindă
rostogolindu-se de la răsărit la apus…
,,Pace pe pământ…și în cer sus…”

Pe mine mă învăluie marea,
tu îmbrățișezi cerul…
Pieptul meu îți este cărarea,
gura ta îmi e giuvaerul…
Între noi, îngeri mângâind strune de lire,
potire
albastre de dor
și plâns de cocor…

Noi, doi fluturi închiși în celule de lut
așteptând să zboare, liberi
ca la început.

 

Ultimul tren

Încă mai stau
agățat de pleoapa ta tremurândă
privindu-ți în suflet…
Vârtej de cenușă
și palid apus delirând…
Flămând,
închid după mine scârțâinda ușă
apoi mă prăval, lacrimă stinsă
pe obrazu-ți ridat.

Nicicând
nu va mai exista o-nviere…
Păcat!

 

Invazie de cenușiu

Tocmai când mă îndrăgostisem de alb
cenușiul singurătății
bătea la fereastra de cristal
a sufletului meu.
Am stins instant lumina
pentru a nu îmi ucide
precum ostașii lui Irod
de curând născută
lacrima.

O vreme
am tot auzit-o tropotind
dincolo de pereții albaștrii
ai gândurilor…

 

Naștere

Scâncind,
undeva în pădurea amintirilor
se naște un vis,
steaua speranței veghindu-i
ecoul primului țipăt.
Ieslea dorului îi leagănă
în căușurile palmelor
speriatele priviri…
Atâta Betleem revăsat între noi
încât se retăcesc urmele magilor
și totuși
iubirea ne învăluie precum
un cor murmurat de îngeri
sub cupola înfrunzitei nopți.
,, Pace pe pământ…” Continue reading „Nicu GAVRILOVICI: Versuri” →

Miriam Nadia DĂBĂU: Povestea macilor roșii

Povestea macilor roșii

 

M-am oprit în câmpia
macilor roșii
fiecare petală e iubire
și mă cheamă să
alerg cu gândul
prin umbrele nopții…
Și vântul îmi mângâie
chipul uitat de iubire!

Întind mâinile să
cuprind norii
simt fiorul macilor roșii
și nostalgia mă cuprinde!
O tristă poveste
de dragoste a început
printre picăturile de ploaie
și macii roșii!

Când visele mele dispar
și soarele răsare,
toți macii vor muri
în grădina cu speranțe
deșarte !
Atunci voi plânge
și locul lor va rămâne
pustiu sub cerul senin
de vară!
Iubire rămâi …
E povestea macilor roșii !

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Franța, Paris

28 decembrie, 2018