Giovanni DOTOLI: Jonuţ Caragea, Mon amour abyssal

,,Jonuţ Caragea, Mon amour abyssal. Poèmes, traduction [du roumain] par Amalia Achard, Brest, Éditions Stellamaris, 2018, 86 p.

J’ai eu la chance tout à fait par hasard de connaître Jonuţ Caragea, grâce à mon ami roumain le prof. Constantin Frosin. Je le remercie : j’ai découvert « un poète », un vrai poète, l’un de ceux qui honorent leur pays et la littérature européenne.

Caragea est né à Constanţa, en Roumanie, en 1975. Il est poète, prosateur, critique littéraire, éditeur, auteur d’aphorismes et promoteur culturel. Entre 2003 et 2011, il vit à Montréal, où il est instructeur sportif et sportif de performance comme rugbyman. En 2008, il devient citoyen canadien. En 2012, il rentre dans son pays natal et s’établit à Oradea.

À l’unisson avec le poète Adrian Erbiceanu, en 2008, il fonde l’Association des Écrivains de Langue Roumaine au Québec et publie la première Anthologie des écrivains roumains de la province du Québec (2009), 251coauteurs Adrian Erbiceanu et Dimitru Scorţanu, ouvrage de référence de la diaspora roumaine.

Il est l’auteur d’une trentaine de livres de poésie, aphorismes, science-fiction, essais critiques, mémoires et anthologies.

L’œuvre de Jonuţ Caragea est honorée de plusieurs prix importants, lesquels confirment la valeur de son œuvre. Sa poésie est un merveilleux voyage de mémoire et d’engagement. Les thèmes qu’il met en évidence concernent tous la grande question de l’être au monde.

On l’a défini « un athlète de la poésie ». En effet, c’est un travailleur acharné du mot, qui dans ses poèmes devient l’énergie de la vie en un monde clos que le poète veut ouvrir.

Pas une poésie de routine, mais une poésie de la profondeur, qui va au cœur de la matière et à la limite du possible, pour offrir à l’homme le sens vrai de son existence. Une esthétique de l’engagement dans l’immense, à partir d’un point, sa patrie projetée sur le monde.

Dans ce recueil, Jonuţ Caragea se fait plus intime. Il enquête dans le silence de l’amour, pour s’écrier en soldat de la parole. Mystère de la femme et mystère de la vie se croisent. Le mal s’envole. La poésie réalise un miracle : celui de l’ouverture du cœur qui aime. Quelques vers, pour le prouver : « Ferme les yeux / regarde aussi loin que tu peux / et ne pense pas au retour » ; « Je garde le poème en moi » ; « le dernier mot lèche ses blessures » ; « Je disais que l’amour c’est tout ou rien ».

Les mots ! Jonuţ Caragea vit dans « La maison des mots », magnifique titre d’un poème de ce recueil. Il sait que « Seul le poète sait combien de solitude / Se trouve dans la maison de ses mots ». Cette maison est son usine, où il produit de l’or : celui de nous faire rêver.”

–––––––––-

Academician Giovanni DOTOLI

Franța

Decembrie, 2018

 

Sursa: https://classiques-garnier.com/revue-europeenne-de-recherches-sur-la-poesie-2018-n-4-varia-comptes-rendus.html?displaymode=full
http://editionsstellamaris.blogspot.com/2018/07/mon-amour-abyssal.html

Cristian Petru BĂLAN: In memoriam – Academician Constantin Corduneanu

AZI 28 DEC. 2018, ZIARELE DIN ȚARĂ ANUNȚĂ CĂ A MURIT ACAD. PROF. DR. CONSTANTIN CORDUNEANU, ULTIMUL MARE MATEMATICIAN ROMÂN, CU CARE AM COLABORAT CÂȚIVA ANI

Cu marele matematician eu vorbeam deseori la telefon, deoarece mă suna de fiecare dată când îmi dădea direcțiuni ce să inserez în revista „Jurnalul Academiei Româno-Americane de Științe și Arte” unde dumnealui mă numise redactor-șef, marele savant academician fiind Președintele acestei Academii. Uneori îmi povestea minute întregi amintiri interesante. Ultimele convorbiri le-am avut anul acesta în luna august. L-am întrebat cum se simte și mi-a spus că este relativ OK, dar că se simte foarte singur după decesul soției.

Regret dispariția ultimului nostru mare matematician. Dumnezeu să-l primească în Împărăția Sa!

Academicianul Constantin Corduneanu, ilustru matematician român cu o bogată cariera internaţională, a murit la vârsta de 90 de ani, joi, în localitatea Arlington din statul american Texas, potrivit Academiei Române. Născut pe 26 iulie 1928, la Iaşi, Constantin Corduneanu a urmat Liceul Militar din Iaşi şi Colegiul Naţional Militar „N. Filipescu” din Predeal (Mănăstirea Dealu) (1940 -1947). În anul 1951 absolvă cursurile Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, secţia matematică, iar doi ani mai târziu se înscrie la doctorat la aceeaşi universitate. În 1956 obţine titlul de doctor în matematica cu teza „Probleme globale pentru ecuaţii diferenţiale de ordinul I şi II”, având conducător ştiinţific pe prof. Ilie Popa şi referenţi pe Miron Nicolescu, Gr. C. Moisil şi A. Haimovici.

La Universitatea din Iaşi a parcurs toate treptele ierarhiei universitare, de la preparator la profesor (1949-1977), ocupând prin concurs posturile de lector, conferenţiar şi profesor. Concomitent, a cumulat funcţii de asistent sau conferenţiar la Institutul Politehnic „Gh. Asachi” din Iaşi şi la Institutul Pedagogic din Suceava. Decan al Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1968-1972), prorector (1972-1973 şi 1974-1977) şi şef al Catedrei de matematică şi fizică (1964-1966) şi rector (1966-1968) la Institutul Pedagogic din Suceava.

După repetate stagii ca profesor invitat în Statele Unite ale Americii, la Universitatea Statului Rhode Island (1967-1968, 1973-1974 şi 1978) şi la Universitatea Statului Tennessee (1978-1979), în anul 1978 se stabileşte peste ocean, unde activează ca profesor titular la Universitatea Statului Texas din Arlington. Din această poziţie s-a pensionat în 1996, devenind profesor emerit.

Profesorul Constantin Corduneanu a contribuit la pregătirea matematică a aproape 4.000 de studenţi în România şi peste 3.000 de studenţi în Statele Unite ale Americii. Peste 20 de doctoranzi şi tineri cercetători şi-au trecut doctoratul sub îndrumarea sa. După 1990, a fost prezent deopotrivă în SUA şi în România, unde a activat la Institutul de Matematică „Octav Mayer” din cadrul filialei Iaşi a Academiei Române.

Din 1979 a activat în Academia Româno-Americană de Arte şi Ştiinţe, unde a deţinut funcţia de membru al comitetului de conducere (1982-1995) şi apoi pe cea de preşedinte (1995-1998). După încheierea mandatului, a fost ales profesor emerit.

Cariera sa universitara este întregită de activitatea publicistică. A publicat, în România şi în străinătate, aproximativ 200 de cărţi şi articole ştiinţifice în care a abordat variate domenii de cercetare: teoria globală a sistemelor diferenţiale, teoria admisibilităţii şi aplicaţii la sisteme diferenţiale, integrale sau cu operatori Volterra generali (cauzali), teoria stabilităţii sistemelor, cu precădere prin metoda comparaţiei, teoria mişcărilor oscilante si a undelor, în special cazul aproape periodic.

Este autor al unor importante monografii şi manuale, în care sunt expuse unele rezultate din cercetările sale: „Funcţii aproape-periodice” (1961; traducerea engleză la John Wiley, New York, 1968; Chelsea, 1989) – prima carte a unui profesor al Universităţii din Iaşi tradusă în SUA; „Principles of Differential and Integral Equations” (Allynand Bacon, Boston, 1971; Chelsea, New York, 1977 şi 1988; în limba română, doua ediţii la Universitatea din Iaşi, 1973, 1977), lucrare ce reuneşte lecţiile ţinute în anii ’60 la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi şi utilizată la importante universităţi din Statele Unite ale Americii: University of California, Cornell University, Johns Hopkins University (Baltimore), precum şi la Universitatea din Tel Aviv şi în alte universităţi de prestigiu din diferite ţări ale lumii; „Integral Equations and Stability of Feedback Systems” (New York, 1973); „Integral Equations and Applications” (Cambridge University Press, 1991; retipărita în 2008); „Funcţional Equations with Causal Operators” (Taylor and Francis, London, 2002); „Almost periodic oscillations and waves” (Boston, New York, 2009).

A fost membru în colegiile de redacţie ale publicaţiilor Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi. Seria Matematica; Revue Roumaine de Mathematiques Pures et Appliquees; Journal of Integral Equations and Applications; Differential and Integral Equations; Nonlinear Analysis-TMA. În ultimii ani a fost asociat la nouă reviste matematice din ţară şi din străinătate China, Coreea de Sud, Israel, SUA, Ucraina.

Profesorul Constantin Corduneanu a fost membru al mai multor societăţi ştiinţifice din diverse tari, Doctor Honoris Causa al universităţilor din Constantă, Braşov, Iaşi, Suceava şi al Universităţii „Ural” din Ekaterinburg (Federaţia Rusă). A fost distins cu Premiul Ministerului Educaţiei (1963), Premiul „Gh. Lazăr” al Academiei Române (1965), cu titlul Distinguished Research Award de către Universitatea de Stat din Texas (1991), cu Medalia de Merit a Societăţii Matematice din Cehia (2001). Academia Română l-a ales membru corespondent în anul 1974, calitate care i-a fost retrasă ca urmare a plecării din ţară în anul 1978. A fost repus în drepturi în 1990, iar, în anul 2015, a fost ales membru titular.

„Academia Romana aduce un respectuos omagiu personalităţii academicianului Constantin Corduneanu. Vestea stingerii sale din viaţa a fost primită cu profundă durere de membrii Academiei Române, de comunitatea ştiinţifică românească şi de către discipolii pe care i-a îndrumat”, potrivit aceluiaşi comunicat.

––––––––––-

Cristian Petru BĂLAN

Membru al Academiei Româno-Americane

Glen Ellyn, Illinois, SUA

28 decembrie 2018

Dumitru MNERIE: Profesorul doctor Aurel ARDELEAN a plecat la Domnul

 

Revoluția română din decembrie 1989 a adus și șansa dezvoltării în România unui sistem alternativ de învățământ superior, cu finanțare și administrare privată. Profesorul doctor Aurel ARDELEAN a fost printre primii care au înțeles și au demarat inițiative în acest sens, înființând la Arad Universitatea de Vest ”VASILE GOLDIȘ”. A fost personalitatea care a marcat viața „Cetății” Arad, mai ales prin crearea unei Universități de prestigiu, cât și pentru aportul adus la dezvoltarea culturală a urbei, implicarea activă în promovarea și apoi recunoașterea Aradului ca și Capitală politică a Marii Uniri.

Profesorul Aurel Ardelean a fost un prieten și un partener educațional desăvârșit al Fundației pentru cultură și învățământ „IOAN SLAVICI” din Timișoara, încă de la începuturile demersurilor de înființare a Universității „IOAN SLAVICI” (în anul 2000), Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” alăturând universitatea noastră tânără într-un consorțiu al universităților particulare din vestul țării.

Întreg corpul profesoral al Universității IOAN SLAVICI din Timișoara își manifestă întreaga recunoștință față de cel care a fost RECTORUL fondator al Universității de Vest „VASILE GOLDIȘ” și este alături de familia personală și de „familia academică” a regretatului Profesor Aurel ARDELEAN, plecat prea devreme dintre noi.

Dumnezeu să-l odihnească-n pace!
Veșnica lui amintire și pomenire!

AUREL ARDELEAN (4 iulie 1939 – 26 decembrie 2018)

A plecat dintre noi un Mare Om… și mai avea atâtea de făcut… DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!
Rector fondator al Universității de Vest ”VASILE GOLDIȘ” din Arad, iar mai apoi Președinte al universității…

… așa îl cunosc arădenii pe Profesorul Aurel Ardelean, el cu siguranță fiind însă mult mai mult de atât. Profesorul Ardelean a fost un adevărat ”Om al Cetății”, a fost un cetățean responsabil, model pentru concetățeni, uneori înțeles de aceștia, alteori poate nu…

Dacă astăzi Aradul este recunoscut ca oraș al Marii Uniri – CAPITALA POLITICĂ A MARII UNIRI – i se datorează profesorului Ardelean, care împreună cu alți intelectuali ai Aradului au pus bazele Universității arădene care a preluat numele lui VASILE GOLDIȘ – omul politic arădean care la Alba Iulia proclama MAREA UNIRE.

Nu de puține ori profesorul Ardelean s-a confundat cu profesorul Vasile Goldiș. Amândoi au fost mari idealiști…

Destinul a făcut ca profesorul Ardelean să treacă spre cele sfinte în Anul Centenerului Marii Uniri, fără a vedea instalat la Arad Monumentul Marii Uniri, monument la care a visat și Vasile Goldiș…
Profesorul Aurel Ardelean va fi mereu prezent aici, alături de noi, iar Universitatea de Vest ”VASILE GOLDIȘ”, fondată la inițiativa sa, va sta mărturie prezenței SALE…

Ce poți să spui despre o viață de om în câteva rânduri?

Egiptenii au fost cei mai ”sintetici” dintre pământeni, pentru ei trecutul se rezuma la menționarea unui nume pentru a desemna o epocă.

Pentru Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș”, numele AUREL ARDELEAN înseamnă începutul și întreg parcursul de până acum… Aurel Ardelean este sinonim cu Universitatea care poartă numele lui Vasile Goldiș, cel care spunea tuturor românilor la Alba Iulia că merită să se trăiască pentru un ideal comun românesc și într-o singură țară românească, dar împreună în bună înțelegere cu toate comunitățile naționale.

Aurel Ardelean a încercat să pună în practică, la Arad, principiul lui Vasile Goldiș: ”PRIN NOI ÎNȘINE!”, considerând că România nu se poate dezvolta decât dacă are un popor educat, instruit, bine pregătit profesional, iar vocația lui de dascăl l-a îndemnat să pună bazele unui sistem de învățământ superior la Arad.

Indiferent de critici sau păreri adverse, Aradul nu poate avansa în rândul orașelor de prim rang din România fără a fi un Centru Universitar cât mai puternic în plan național și internațional. Profesorul Ardelean a reusit să pună bazele, la Arad, unui sistem de învățământ medical – sistemul poate cel mai complex, mai costisitor și mai pretențios, pentru că medicina înseamnă … în primul rând viață, sănătate … iar sănătatea este cea mai importantă pentru fiecare dintre noi. Cineva trebuia să încerce și în Arad, iar profesorul Ardelean și-a asumat – cu toate criticile și opoziția – această misiune.

A sprijinit activitatea specialiștilor istorici prin susținerea specializării Istorie la universitate chiar și atunci când mulți considerau că nu este ”profitabilă”. Ce poate fi mai profitabil decât cunoașterea propriei identități? De unde venim și unde ne ducem? Profesorul Ardelean a pus Aradul pe harta țării și în acest domeniu, a pus bazele Muzeului Memorial ”VASILE GOLDIȘ”, mai mult chiar s-a implicat în sprijinirea cercetărilor asupra trecutului … a reînființat ASTRA Arădeană, dar s-a preocupat și de sprijinirea cercetării operelor lui Ioan Slavici sau Tudor Arghezi …

Sunt atât de multe domenii sprijinite de profesorul Ardelean, încât cu siguranță ușor poți omite câteceva din domeniile: sănatate, științele umaniste, juridice, economice, inginerie, sport…

A fost un dascăl de vocație, un om de știință perseverant, s-a implicat în politică considerând că oamenii politici trebuie să fie sensibilizați de valorile reale ale societății … te întrebi cum de reușea să facă atâtea lucruri… era la birou dimineața de foarte devreme și pleca de la birou sau de la universitate / facultate / centru de cercetare, noaptea foarte târziu. Nu s-a menajat și nu i-a menajat pe cei din jur. Era foarte greu să te adaptezi ritmului de viața a profesorului Aurel Ardelean.
Sa nu uităm familia. A fost un Om al familiei, încercând să coaguleze în jurul său membrii familiei… era ”sufletul” FAMILIEI, aceasta fiind cea care i-a dat puterea de a lua de la capat – în fiecare zi – fiecare inițiativă, ideie, proiect…

Dacă am face o scurtă statistică despre preocupările profesorului Aurel Ardelean, am putea spune:
AUREL ARDELEAN (4 iulie 1939 – 26 decembrie 2018)
– Preşedintele Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”din Arad
– Preşedintele Consiliului de Administraţie
– Preşedintele Fundaţiei Universitare „Vasile Goldiş” din Arad
– Președintele Asociației pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad
– Preşedintele Fundaţiei pentru Medicină Celulară şi Moleculară din România
– Director – Şcoala Doctorală de Biologie – IOSUD – UVVG Arad
– Director – Institutul de Ştiinţe ale Vieţii – UVVG Arad
– ACTIVITATEA DIDACTICĂ: Botanică farmaceutică, Biologie celulară şi moleculară
– ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ ŞI DE CERCETARE: cărţi, tratate, monografii: 85 cărţi, tratate, monografii; editor / coordinator: 56 volume; numeroase capitole publicate în monografii internaţionale, prelegeri de sinteză, cursuri, manuale de lucrări practice şi manuale şcolare; 79 de lucrări ştiinţifice de biologie, ecologie şi protecţia mediului; 60 de lucrări de istoria biologiei; 12 lucrări indexate în baza de date Web of Knowledge, Web of Science (ISI Thompson Reuters); peste 250 de citări; Indice Hirsch 15, cf. Google Scholar: 810 citări ISI Proceedings Paper…
– Până în 1989 – Profesor: Liceul Teoretic Chişineu Criş, Liceul Pedagogic Arad, Liceul Moise Nicoară Arad, Inspector şcolar de specialitate…
– 1974 – 1980: Doctor în Ştiinţe biologice, cu teza „Flora şi vegetaţia Crişului Alb, între izvoare şi oraşul Ineu” la Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj- Napoca.
– Membru în comisii de doctorat, concursuri – posturi didactice, admitere…
– Evaluator în competiţii CEEX, PNCDI I, PNCDI II, UEFISCDI…
– Membru al unor Academii din Romania sau străinătate: Academia de Ştiinţe Medicale din România; Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR); European Academy of Science and Arts, Vienna/Salzburg (EASA); Albert Schweitzer World Academy of Medicine, Warsaw; Academia Brasilleira de Ciencias, Sao Paolo; Academy of Science New York; European University Association (E.U.A); National Association of Biotechnology, Norwich, UK; International Association for Ecology (INTECOL); European Association for Research on Plant Breeding Montpellier, France (EUCARPIA); Cellular Biology Society of York University, England; Electronic Microscopy Society – Royal Society of Ecology, Denmark; National Society of Ecology, Hungary; European Society of Human Genetics, Geneva; Danubians Rectors Conference (DRC).
– Membru in organizaţii/societăţi profesionale/ştiinţifice naţionale: Societatea Naţională de Biologie Celulară; Preşedinte al Societăţii Române de Biologie Celulară (SRBC) Filiala Arad; Societatea de Ştiinţe Biologie din România; Societatea Naţională de Morfologie Normală şi Patologică din România; Asociaţia Naţională a Grădinilor Botanice din România ANGBR, Preşedinte Filiala Arad; Comitetul Naţional de Istoria şi Filozofia Ştiinţei, CRIFST, Divizia Istoria Ştiinţei, Academia Română; Comitetul tehnic al plantelor medicinale şi aromatice; Comisia Naţională de Bioetică a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale; Comisia pentru Securitate Biologică / Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului / Ministerul Mediului Comitete de redacţie ale unor reviste naţionale sau internaţionale…
– Redactor sef reviste cu referenti şi colective editoriale internaţionale: Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Seria Ştiinţele Vieţii (Life Sciences Series); Annals of the Romanian Society for Cell Biology (SRBC); Current Problems in Cellular and Molecular Biology (Probleme curente în Biologia Celulară şi Moleculară) Membru în comitet de redacţie revista cotata ISI 3 – Journal of Cellular and Molecular Medicine, Faculty of Medicine Carol Davila University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Ed. Carol Davila University Press (2009) – Romanian Journal of Morphology and Embriology (Journal of the Romanian Society of Morphology), Romanian Academy Publishing House Membru în comitet de redacţie reviste cu referenti şi colective editoriale 5 internaţionale – Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie – Serie nouă (editată sub egida MEN, ANCS, Colegiul Consultativ pentru CDI, CNCS) – Revista „Noema”, Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (sub egida Academiei Române) – Annals Series in Biology Sciences, Academy of Romanian Scientists…
– Recunoaşterea prestigiului professional: Academia Română: Premiul ”Emanoil Teodorescu”; Premiul „Emil Racoviţă”; Premiul „Petre S. Aurelian”.
– PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI: Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler.
– PATRIARHIA ROMÂNIEI: Medalia şi Diploma Omagială „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, cu ocazia Anului Omagial „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”
– ORDINUL MILITAR DE ROMÂNIA, membru al a Parlamentului European, NATO şi OSCE: Diploma Membru de Onoare în Grad de Comandor.
– Doctor Honoris Causa: Universitatea ”Liberty” din Sacramento, California, SUA; Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara; Universitatea ”Transcarpatia” din Ujgorod, Ucraina; Universitatea „Danubius” din Galaţi.
– Distincţii / Premii: Medalia de bronz „INVENTIKA; UEFISCDI: PN-II-RU-PRECISI-2014-8-7311; PN-II-RU-PRECISI- 2014-8-7335; „Excellence Award for Cross-border Cooperation in the DKMT Euroregion; Cetăţean de Onoare al Municipiului Arad; Titlul de Onoare „Personalitate a Judeţului Arad”, conferit de Consiliul Judeţean Arad; Titlul „Cetăţean de Onoare” al Municipiului Baia-Mare, conferit de Consiliul Local al Municipiului Baia Mare; Titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Sebiş; Titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Chişineu – Criş, Jud. Arad.
PENTRU CINE DOREȘTE SĂ ÎȘI IA RĂMAS BUN DE LA PROFESORUL AUREL ARDELEAN
Joi 27 decembrie 2018, începând cu ora 18,00
Primăria Arad – Sala Ferdinand
Ora 20,00 – SLUJBĂ DE PRIVEGHERE
Vineri 28 decembrie 2018 – pe parcursul întregii zile
Campusul Universitar, str. Liviu Rebreanu, nr. 86, Arad – Salonul oficial
Ora 19,00 – SLUJBĂ DE PRIVEGHERE
Sâmbătă 29 decembrie 2018
Campusul Universitar, str. Liviu Rebreanu, nr. 86, Arad
Ora 13,00 – SLUJBA DE ÎNMORMÂNTARE
iar ulterior
Cimitirul Pomenirea
SĂVÂRȘIREA SLUJBEI DE ÎNMORMÂNTARE

—————————

Prof. univ. dr.Dumitru MNERIE

Timișoara

28 decembrie, 2018

Nicu GAVRILOVICI: Versuri

Încercări

Eu încerc cu degetul marea,
tu încerci cu degetul cerul…
Misterul,
pe cât de adânc pe atât de înalt…
Același asfalt
albastru, aceeași oglindă,
același opaiț răstignit pe a timpului grindă
rostogolindu-se de la răsărit la apus…
,,Pace pe pământ…și în cer sus…”

Pe mine mă învăluie marea,
tu îmbrățișezi cerul…
Pieptul meu îți este cărarea,
gura ta îmi e giuvaerul…
Între noi, îngeri mângâind strune de lire,
potire
albastre de dor
și plâns de cocor…

Noi, doi fluturi închiși în celule de lut
așteptând să zboare, liberi
ca la început.

 

Ultimul tren

Încă mai stau
agățat de pleoapa ta tremurândă
privindu-ți în suflet…
Vârtej de cenușă
și palid apus delirând…
Flămând,
închid după mine scârțâinda ușă
apoi mă prăval, lacrimă stinsă
pe obrazu-ți ridat.

Nicicând
nu va mai exista o-nviere…
Păcat!

 

Invazie de cenușiu

Tocmai când mă îndrăgostisem de alb
cenușiul singurătății
bătea la fereastra de cristal
a sufletului meu.
Am stins instant lumina
pentru a nu îmi ucide
precum ostașii lui Irod
de curând născută
lacrima.

O vreme
am tot auzit-o tropotind
dincolo de pereții albaștrii
ai gândurilor…

 

Naștere

Scâncind,
undeva în pădurea amintirilor
se naște un vis,
steaua speranței veghindu-i
ecoul primului țipăt.
Ieslea dorului îi leagănă
în căușurile palmelor
speriatele priviri…
Atâta Betleem revăsat între noi
încât se retăcesc urmele magilor
și totuși
iubirea ne învăluie precum
un cor murmurat de îngeri
sub cupola înfrunzitei nopți.
,, Pace pe pământ…” Continue reading „Nicu GAVRILOVICI: Versuri” →

Miriam Nadia DĂBĂU: Povestea macilor roșii

Povestea macilor roșii

 

M-am oprit în câmpia
macilor roșii
fiecare petală e iubire
și mă cheamă să
alerg cu gândul
prin umbrele nopții…
Și vântul îmi mângâie
chipul uitat de iubire!

Întind mâinile să
cuprind norii
simt fiorul macilor roșii
și nostalgia mă cuprinde!
O tristă poveste
de dragoste a început
printre picăturile de ploaie
și macii roșii!

Când visele mele dispar
și soarele răsare,
toți macii vor muri
în grădina cu speranțe
deșarte !
Atunci voi plânge
și locul lor va rămâne
pustiu sub cerul senin
de vară!
Iubire rămâi …
E povestea macilor roșii !

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Franța, Paris

28 decembrie, 2018

 

Ioan POPOIU – Afirmarea unei naţiuni: România 1866 -1947 (30)

ROMÂNII DIN PROVINCIILE ISTORICE SUBJUGATE – BUCOVINA (1848-1914)

 

Încă din timpul revoluţiei, prin ,,Petiţia Ţării”, din iunie 1848, fusese cerută autonomia provinciei, iar Constituţia din 4 martie 1849 proclama, în principiu, autonomia Bucovinei. Astfel, Bucovina, despărţită de Galiţia, era declarată ţară de coroană ereditară (Kronland), cu titlul de Ducat (Herzogtum). Noul titlu de duce al Bucovinei (Herzog der Bukowina) era inclus, alături de cel de rege al Galiţiei, în marea titulatură a împăraţilor Austriei. Potrivit decretului imperial din 9 decembrie 1862, Ducatul Bucovinei avea o stemă proprie, reprezentând un cap de zimbru, o imitaţie după stema Moldovei, iar culorile naţionale ale noului ducat erau albastru-roşu, aşezate orizontal. Prin decretul imperial din 13 martie 1849, se aducea la cunoştinţa populaţiei ţării că ,,ducatul Bucovinei formează o ţară a coroanei” şi reprezentanţii populaţiei urmează a se întruni, pentru a elabora proiectul de constituţie şi legea electorală a provinciei.

Însă aceasta trebuia înfăptuită în practică şi, în acest scop, lupta politică naţională trebuia continuată. Într-adevăr, guvernul central de la Viena numea în fruntea Administraţiei Bucovinei, în 1849, nu un localnic, nu un român, cum se ceruse în timpul revoluţiei, ci un membru al camarilei imperiale, baronul Eduard Bach (fratele ministrului de interne, cu acest nume). Considerat ,,o încarnare a reacţiunii”, acesta, fără să se consulte cu fruntaşii provinciei, a ticluit şi trimis în secret la Viena nişte ,,proiecte închipuite” de constituţie şi lege electorală. Atitudinea guvernatorului, care ,,lovea în interesele cele mai importante ale naţiei”, a atras protestul general al locuitorilor, iar fruntaşii politici ai ţării au cerut Curţii vieneze să anuleze propunerile. Propunerile sale privind componenţa viitoarei diete a Bucovinei se făceau în mod arbitrar, după propria-i dorinţă. Ca urmare, la 26 aprilie 1849, Bach a fost obligat să publice instrucţiunile oficiale pentru elaborarea Constituţiei şi a legii electorale. A fost format un comitet alcătuit din 15 persoane, condus de Eudoxiu Hurmuzachi, care avea menirea să redacteze proiectul de Constituţie. Comitetul a înaintat Curţii propuneri, în care se cerea înfiinţarea unei Curţi de Apel la Cernăuţi, a două tribunale, la Cernăuţi şi Suceava, a 16 preturi, înfiinţarea unei facultăţi de drept şi a unui institut de credit.

În vara lui 1849, a fost definitivat Proiectul de Constituţie provincială pentru ducatul Bucovinei, publicat în gazeta ,,Bucovina”, din septembrie 1849. Proiectul cuprindea 57 de articole, Bucovina era definită ca ,,provincie a coroanei imperiului austriac”, având Cernăuţiul drept capitală. Potrivit Constituţiei, Dieta reprezenta puterea supremă în acest teritoriu autonom, fiind alcătuită din 48 de deputaţi, din care 16 ai comunităţilor ţărăneşti, 16 ai marilor proprietari (din care 2 ai Fondului Bisericesc) şi 16 ai ,,intelighenţei”, industriei, comerţului şi meseriilor. Dar înfăptuirea imediată şi reală a autonomiei întârzia, situaţia politică a Imperiului se agrava, la 31 decembrie 1851, Constituţia din 4 martie 1849 era abrogată, sub pretextul că nu era ,,aplicabilă”, de fapt se reintroducea absolutismul.

După revenirea la regimul liberal, în 1860, lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată pentru provincia istorică: la 22 aprilie 1860, erau desfiinţate oficial guvernământul şi ducatul Bucovinei, teritoriile acestora urmând să fie încorporate la Galiţia. În Parlamentul imperial de la Viena, întrunit conform patentei din 5 martie 1860, erau prezenţi şi trei români, printre ei boierul N. Petrino din Bucovina, care nu s-a opus desfiinţării guvernământului Bucovinei  Dar populaţia Bucovinei a reacţionat prompt şi puternic, au fost trimise memorii la Viena, delegaţii la împărat şi la parlament. La 22 iunie 1860, într-o scrisoare trimisă lui Şaguna, la Viena, fraţii Gheorghe şi Eudoxiu Hurmuzachi, şefii neoficiali ai acelui ,,partid laic şi naţional” din Bucovina, arătau: ,,ducatul Bucovinei este la ora aceasta ameninţat de o lovitură de moarte, în tot ce are mai scump, în lege, în biserică, în limbă, în toate interesele naţionale, morale şi materiale. Autonomia Ţării, ce abia ne prezicea un viitor fericit, ni s-au luat şi ducatul nostru are curând a se împreuna şi a se slei cu Polonia austriacă”.

Cei doi fruntaşi bucovineni adăugau că ,,întristarea şi îngrijorarea Ţării este nemărginită”, de aceea locuitorii Bucovinei cer spriinul fraţilor lor români din Austria. Împotriva actului de unire cu Galiţia s-a ridicat întreaga populaţie a Bucovinei, care a înaintat Curţii de la Viena un memoriu, la 24 decembrie 1860, cunoscut sub numele de Chemarea Bucovinei la emancipaţie, memoriu ce purta 250 de semnături din partea fruntaşilor bucovineni ai tuturor claselor, naţionalităţilor şi confesiunilor, prin care se cerea menţinerea şi respectarea autonomiei ţării. Memoriul (Chemarea) a fost bine primit la Viena, astfel că noua Constituţie din 26 februarie 1861 a prevăzut despărţirea Bucovinei de Galiţia şi constituirea ei într-un Ducat autonom. A fost numit apoi noul guvernator al Bucovinei, în persoana lui Venceslav Martina, care a publicat decizia de organizare a alegerilor pentru Dietă şi pentru Parlamentul central. La 2 martie 1861, studenţii bucovineni din Viena au lansat un apel către alegătorii din Bucovina, semnat de Ioan Gh. Sbiera, A. Berariu, L. Popescu, în care se adresau ţărănimii, fiind primit cu însufleţire şi de elevi, pe care l-au multiplicat şi răspândit prin satele din provincie. În cele din urmă, după alegeri, la 6 aprilie 1861, îşi deschidea lucrările la Cernăuţi,  prima Dietă a Bucovinei .

În prima şedinţă, a fost ales preşedinte al Dietei episcopul Hacman, care, prin decret imperial, era confirmat şi în funcţia de căpitan al ţării (Landshauptmann). După noul regulament electotral, numărul deputaţilor dietali era fixat la 29, la care se adăuga episcopul ca membru de drept, dintre care 10 mari proprietari (3 erau boieri), 7 târgoveţi (meseriaşi şi negustori) şi 12 ţărani (8 români şi 4 ruteni), cele trei mari oraşe, Cernăuţi, Suceava şi Rădăuţi, alegeau 3 deputaţi germani, colegiul doi (meseriaşi şi negustori) alegea 1 german şi 1 evreu, în sfârşit erau aleşi 3 poloni (proprietari). În noua Dietă, românii aveau 16 deputaţi, la care se adăuga episcopul Bucovinei, ei alcătuind majoritatea absolută. După constituire, Dieta alegea Comitetul ţării, format din patru membri, condus de un preşedinte. După demisia episcopului Hacman, în februarie 1862, la conducerea Dietei a trecut Eudoxiu Hurmuzachi, istoric, ales în circumscripţia rurală Câmpulung Moldovenesc. El a acţionat pentru ca Bucovina să aibă stemă proprie, un scut împărţit în albastru şi roşu, cu un cap de zimbru şi o coroană ducală deasupra, aprobată de împărat în decembrie 1862. La 9 decembrie 1862, împăratul întărea şi confirma aceste drepturi ale bucovinenilor, printr-o diplomă solemnă, prin care se recunoştea oficial că Bucovina, ,,ca parte a Daciei”, obţinuse încă de la 1848-1849 autonomia şi că ,,deosebirea de limbă, de datini şi de obiceiuri nu fac posibilă şi nici de dorit o contopire a ei cu Galiţia”.

Continue reading „Ioan POPOIU – Afirmarea unei naţiuni: România 1866 -1947 (30)” →

Nicolae BĂLȚESCU: Poeme

O viață de o zi

 

Noaptea e pe sfârșite. Durerile facerii cutremură locul,
Încep să zvâcnească, în lente convulsii pe firavul fir,
Bobocelul în tihnă-și așteaptă sorocul
S-aducă pe lume o splendidă floare de trandafir.

Pe aripi roz-violete-oranj Aurora apare
Și noaptea alungă, iar zorii o plâng,
Bobocelul adastă pe ramură blând
Clipa eternă mult așteptată de Soare-răsare.

Simultan, cu primele raze de soare,
Mângâiat de o nouă lumină, bobocelul desface-n petale
Gingașă, blândă, uimitoare și plină de tihnă o Floare,
Dăruind lumii vraja ce curge în sevele sale.

Superb trandafir, într-o Floare de o zi,
Cinci roșii petale. Cinci roșii stamine,
O Floare ce mâine nu va mai fi,
O Floare de azi, o Floare-Minune.

O viață de-o zi are aici pe Pământ. Doar o zi!
Dar câtă smerenie, dragoste, tihnă în splendida Floare!
Ea știe că ziua va trece și va muri,
Nici urmă de dor, de tristeți în priviri, doar candoare.

Zeul luminii de Zi obosit, dispare încet
Pleoapele zilei nostalgic se-nchid istovite,
Trandafirul își strânge petalele ghem și cade fără regret,
Oprindu-i suflarea unei vieți atât de frumos trăite.

Simt tulburare-n suflet, uimit sânt în Cuvânt:
Ce viață plină are o Floare pe Pământ!…
Mi-e atât de trist să văd cum omul irosește
Divinul Dar: își bate joc de El și-n van îl risipește…

 

Cum puteam să nu te iubesc

 

Cum puteam să nu te iubesc
Sau să te uit vreodată,
Iubită, plină de harul ceresc,
În Raza Luminii scăldată.

În tine atăta iubire încăpea
Şi plină de alean, tandreţe,
Splendoare, aievea o Zână!
Copilul din tine oriunde zâmbea,
Dăruind tuturor blândeţe,
Linişte, pace, lumină.

Atâta candoare în suflet aveai.
Inocentă, copil ai rămas totdeauna,
Pururi copiii te însoţeau cu alai,
Ziua – frumoasă însorită,
În noapte – superbă ca Luna.

Iubito, n-am să te uit niciodată,
Te voi iubi mereu, fără patimi,
Nostalgic şi dulce, cu dor.
O, suflet frumos de copil, neschimbată
Iubire ai fost, iubire ai rămas,
Iubire ai dat tuturor.

Cum puteam să nu te iubesc
Sau să te uit vreodată,
Iubită, plină de harul ceresc,
În Raza Luminii scăldată.

 

Iubind în taină

 

Iubindu-te în taină, iubirea n-am ascuns,
Ţi-o dăruiam, o trimiteam pe undele iubirii,
În jurul tău cărările înfloreau în linişte, nespus
Miracol. Timidă cum te ştiu, tu radiai pe valul fericirii.

Te-am iubit constant şi tandru, în dreptate,
Fără patimi, tandreţi îţi dăruiam pe undele tandreţii.
În Razele Luminii te însoţeau sonate, simfonii, cantate,
Iar sufletul tău cand sorbea cu dor aroma dimineţii.

Continue reading „Nicolae BĂLȚESCU: Poeme” →

Dorel SCHOR: Cum să slăbim

„Cum să mâncăm oricât dorim şi să slăbim”. Acesta este numele cursului la care m-am înscris săptămâna trecută, cu toate că, personal, nu am nici un motiv să dau jos din kilograme, ba chiar dimpotrivă… Dar aşa sunt eu, teribil de curios. Secretara cursului m-a privit oarecum ciudat, eram singurul cu greutatea netto aproximativ normală, dar nu a spus nimic. Conferenţiarul ni s-a adresat prietenos, a vrut să ştie cam la ce nivel să vorbească publicului şi, când s-a lămurit, a pus o întrebare care să ne cucerească:
– Cine nu vrea să mănânce un muşchiuleţ rumen la grătar?
Şi tot el a răspuns:
– Toată lumea! Privim carnea trandafirie din galantar, e atât de proaspătă că-ţi face cu ochiul, dar noi ştim că regula permite furnizorului să suplimenteze pînă la 25 la sută apă. De ce? Ca să câştige în volum, să pară mai multă…
– Uite al naibii…
– Da, numai că apa are tendinţa să se scurgă, nu se ţine. Şi atunci, se pun în carne fosfaţi.
– Şi noi cumpărăm carne cu fosfaţi ?!
– Încă nu, pentru că fosfaţii dau cărnii un aspect de gel. Necomercial… Şi atunci, se adaugă proteine care oferă altă consistenţă.
– Şi asta-i carnea pe care o cumpărăm?
– Nu, acum carnea este palidă, nu are acea culoare roză, apetisantă. Este momentul când se introduce o cantitate de nitraţi care îi dau o aparentă prospeţime.
– Acum e bună de mâncat?
– Nu, pentru că şi-a pierdut gustul. Numai după ce se suplimentează cu E-uri, substanţe care-i dau mirosul şi gustul ştiut, conservante şi altele care păstrează calităţile naturale, carnea e bună de mâncat.
M-am uitat în jurul meu. Toţi erau evident descumpăniţi. Nimeni nu dorea deloc să mânânce. Cel puţin pentru o perioadă, probabil că nu se vor atinge de carnea astfel prelucrată.
Lecţia următoare se ocupă de dulciuri.

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

26 decembrie, 2018