Dunia PĂLĂNGEANU: De vorbă cu îngerul meu păzitor

De vorbă cu îngerul meu păzitor

 

Iată,
mă judeci şi mă întrebi
ce-am făcut cu viaţa mea
iar eu
mă ascund în foşnetul hârtiei
scutur repede veninul cuvintelor
îmi zugrăvesc aripile cu alb
ca să semăn cu tine
ca să-ţi fiu pe plac
uitând
că de mâine
singurătatea
ca o balerină obosită şi tristă
se va răsuci în odaie
şi-n sufletul meu
adulmecându-mi neîmplinirile
răscolindu-mi asteptările.
Tu ,
mă vei învăţa un semn magic
să te pot chema
în dimineţile
când vei lipsi
numai cu o simplă
mişcare a pleoapelor.

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

25 ianuarie 2019

Maria CĂLINESCU: Ţara noastră e bogată

Poporul nostru nu-i sărac,
Cum, în lume, o spun unii.
Ţara noastă e ca un sac
L-au umplut cu greu străbunii.

Ei au muncit şi-agonisit,
Muşcând flămânzi din pită,
Ei timpul, nu l-au irosit,
Şi-au dorit ţara unită.

Hotar păstrat-au întregit,
Un zid al biruienţei noastre,
Nu un tărâm de toţi râvnit
Împărţit de hiene-albastre,

Roşii, galbene sau verzi
Sau alte specii, se-nmulţesc
Precun ciuperci în livezi
Mereu, nimic, nu-i mulţumesc.

Rup de la gura celor mulţi,
Fără jenă sau sfială,
Pozeaz-apoi în a fi culţi,
În straie ca de poleială.

Şi vor aplauze, lozinci
În discursuri excelează
Dar de ţăranul cu opinci
Uită şi se-ndepărtează.

Toţi au gusturi rafinate,
Se-ngrijesc de-al lor odor,
Îi dau funcţii cât mai-nalte,
Chiar de-i piesă în decor.

Ţara noastră e bogată!
Alta ca ea nu mai este,
De n-ar fi de toţi furată,
E-o comoară ca-n poveste.

Va veni însă şi vremea,
Când toate s-or îndrepta,
Şi s-o prăbuşi-nălţimea,
Putregai s-o ‘ndepărta.

La cârmă fi-va “opinca”,
Ce-i cu mintea sănătoasă,
Greu le-o înghiţi porunca
Dreaptă, dură şi spinoasă.

———————————

Maria CĂLINESCU

25 ianuarie, 2019

Corneliu NEAGU: Ipoteze

IPOTEZE

De-aș mai putea să readuc
cu umbrele ce vin din față
refrenele din glas de cuc
pe iarba aspră din fâneață,
ori în izvoare dor să pun
să nu-și mai uite apa care
sub creanga sfântă de alun
adună semne de-ntrebare,

Sau într-o margine de gând
să mai ascult pe înserate
uitările ce trec plângând
pe mal de ape-nvolburate,
ori dacă nu m-aș înșela
că m-ai iubit lângă o dună,
pe când pica din cer o stea
prin ploaia razelor de lună,

Sau din uitare să revin
să te aștept fără speranță
lângă pădurea de anin
pe malul apei de faianță,
ori dorul meu neliniștit
să-l readuc de pe orbită
de s-ar opri din mers subit
văzând o fragedă ispită,

Atunci, desigur, că aș vrea
să mai accept, ca altădată,
uimirea din privirea ta
să mă cuprindă dintr-odată
și te-aș ierta, și te-aș iubi,
cu patimă și nerăbdare,
când fără voie m-ai minți
cu vorbele-ți seducătoare,

Chiar te-aș ruga să mai rămâi
o zi, o noapte, împreună,
să-mi fii femeia cea dintâi
și cea din urmă-a mea furtună,
apoi aș vrea din nou să pleci
uitarea-ncet să mă cuprindă,
să gust tăcerile prea reci
privindu-mi chipul în oglindă.

———————————————–

Corneliu NEAGU

25 ianuarie, 2019

Laura Cristina CRISTEA: Efuziuni sentimentale

Efuziuni sentimentale

 

În lumina mișcătoare a lunii
Vorbesc copacii bătuți de vânt
Cu brațele vârâte în ciorapi împletiți
Rostogolesc în valuri pulberea soarelui

Frumoase efuziuni sentimentale
Sub cerul dragostei
Cu obloane închise ca niște ochi
În convalescența morală tăiată de poteci

Sărut de flăcări ,cioburi de fericire
Flori de ibiși ,liane înflorite
Prinse într-o iluzie optică
În fantasmagoria unei clipe

Ca să însuflețească marmura trupului
De chilimbar curat
Cu zâmbet blajin
Ca într-o romanță de Chopin

Ascult cum suspină în umbră comori
Lăsați-mă să vă iubesc !
Prieteni care sufletul îmi umpleți
Sunteți leac oricărei otrăvi

——————————-

Laura Cristina CRISTEA

24 ianuarie 2019

Sofia Doina GAVRILĂ: Unirea

UNIREA…

 

Noi suntem aici de veacuri
Pe pământul românesc,
Vor răsări noi huceaguri
Rădăcini în glie cresc.

Strigă codrul, vrem unire
Cât pământul va trăi,
Cântă apele-n undire
Noi aici mereu vom fi.

Azi ești mândră capitală
De neam și istorie,
Tu cu vorba cea domoală,
Iași drag, adus-ai glorie!

Șapte coline azi cântă
Unirea mult dorită,
Durerea ne frământă
Pentru sora vitregită…

Vrem unirea pe vecie,
Cu voi fraților români,
Să rămână-n veșnicie
Inima… scut, pentru păgâni.

—————————–

Sofia Doina GAVRILĂ

24 ianuarie, 2019

Cristian Gabriel VULPOIU: Algoritim

ALGORITM

 

Îmi place să sărut zorii îndelung,
Pășind tiptil pe pânza de rouă
Ascult izvorul și șoaptele ce curg
Să nască o iubire și o lume nouă.

Am citit noul algoritm al iubirii,
Ascuns după perdeaua unui basm
Am gustat din cupa nemuririi
Al dragostei nemuritor fantasm.

Când te privesc, deslușesc taina iubirii,
Zâmbetul tău se tâlmăcește-n psalmi
Sub lacrimi fierbinți pe plita dospirii
Mării de vise de sub zefirii calmi.

Tu ești sanctuarul iubirii mele,
Licăr de mir de sub curatu-ți cer
Vino înveșmântată-n praf de stele
Să vezi valurile de sub glezna mea cum pier.

Ești candela ce îmi măsoară clipe,
De dor, timpului păgân mărturisire
Focul sentinței stă să se-nfiripe
Căci tu ești a mea desăvârșire.

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

24 ianuarie 2019

Teodora Chiric BUTUC: La mulți ani România

LA MULȚI ANI ROMÂNIA

 

Îmi curg lacrimi grele fără de voie,
Pentru tine Frumoasa mea floare…
La mulți ani, scumpa mea Românie
Și la toți Românii din lumea mare!

De atâția ani, aștept cu dor Unirea
Să văd pe toți Românii cum s-adună,
În hore toți te slăvesc și cu iubirea
Le curg lacrimi în suflet ce răsună

Din Munții Carpați și până în hotare.
E un strigat de mare durere și adânc
Noi vrem de mult o Românie Mare
Dar celor în drept nu le pasă de mult!?

Mă apasă, ca un granit acea durere
Care de la tăticul meu mi s-a transmis,
Că el n-a apucat deloc acea vreme
Să i se îndeplinească acel mare Vis…

De acolo, din mormânt el îți spune,
Prin absolut tot ce este Românesc:
“La mulți ani frumoasă mea Românie
Tu nu iuta că eu și de aici te iubesc“

———————————–

Teodora Chiric BUTUC

24 ianuarie 2019

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Cu miros de regină

Cu miros de regină

 

Credința-n Dumnezeu mersul lumii nu-l schimbă,
îl face înțeles,
gândurile nelimitate primesc un prag de meditație,
tot ce se naște-n lumină trece-n speranță.

Cel milostiv își află liniștea ușor,
își caută cu slava cuvintelor în ritual rostite
îzvoru’-n lăuntric ca într-o fântână.

Lângă cheiul unde stau salcâmii cu ghimpi
se vântură arome de miere pentru albine.
Ziua de vară lasă adieri răcoroase cu foșnet de frunze prin aer,
setea se-ntâmplă s-adune și păsări.

Omul fără prihană-și duce cugetul spre împliniri
nopțile lui au lampioane de ceață.

O, cât se ascunde în post răbdarea
cu dezlegare la peștele mult așteptat!

O lume privită nudă-n oglindă sperie mai mult ca întunericul
vărsat de culoare-n sânge,
de se îneacă nopțile-n albastru.

Lumina nu mai are gene rotunde,
se oprește-n pleoape cu mătănii de crin regal
cu miros de regină.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

24 ianuarie 2019

Florentina SAVU: România țară-n veac

ROMÂNIA, ȚARĂ-N VEAC

 

A fost odată o țară
Fărâmițată-n provincii
Fiindcă nu se vrea pe-afară
Să fim stăpâni pe tradiții.

A fost odată o țară
Cu mari viteji și eroi,
Frică nu aveau de nimeni,
Luptau pentru idei noi,

Și-a fost Cuza iubitor
De glie cum n-a fost altul,
El a făcut ca popor
Să-și urmeze vis-înaltul!

După ce-n Moldova fost-a
Ales domn, cu mic cu mare,
Iată că-n curând sosit-a
Timp să-și mărească hotare,

Să fie numit de toți
Domn și-n Româneasca Țară,
Mulți eroi și patrioți
Pe Cuza îl ajutară!

Unirea recunoscută
A fost în deplinătate
Și guvern, în febră multă,
Se-nchega în unitate.

Reforme mult importante
Sub domnia-i se-mpliniră,
Cuza ne-a fost cu dreptate
Și cu dragoste-n făptură.

Constituție el face,
Reformă electorală,
Cu dreptate și cu pace
Averi secularizează,

Apoi reformă agrară,
Reformă-n învățământ,
Ca nimeni iubește țară
Și-i vrea binele oricând.

Devenim o Românie
Modernă, recunoscută
Când în ani, cam prin decembrie,
Se-alătură la Țara Sfântă

După ani de multă luptă,
Transilvania durută.
Prin Unirea-nfăptuită
Stat unitar se-nfiripă,

Național, de neclintit
Pe care și Carol-rege,
Care la tron i-a urmat,
A decretat bună lege:

România, țară-n veac!

———————————–

Florentina SAVU

24 ianuarie 2019

Ilarion BOCA: Hora veșniciei

HORA VEȘNICIEI

 

Negură de veac se-așterne
Pe scripturile bătrâne :
Frați români, e una ȚARA
Și nu-i ȚĂRILE ROMÂNE !

Iar în ea, un miez de aur,
Dacia de altădată,
Sfânta vatră milenară
Ce de ceruri ne-a fost dată .

Frați români, e una ȚARA,
Ca lumina din psaltire,
Și ca lacrima curată
Ce-a căzut pentru Unire !

Tună clopote-n Moldova,
Buciumele noastre plâng
Și românii în Unire
Toți ca frații azi se strâng.

Într-o mare tricoloră
De drapele fremătând,
ȚARA-I inima și vatra
De iubire sângerând.

ȚARA-I plaiul Mioriței,
Și e gura ta de rai :
Vin române la Unire,
Vino-n strămoșesc alai !

Și de-l vezi pe moșul Roată
Să-l aduci în mare cinste,
Că e singurul din lume
Care pe români nu-i minte !

Apoi, să întindeți Hora,
Hora cea din veșnicie
Că prin ea venim la viață
Și din ea ȚARA învie .

————————-

Ilarion BOCA

24 ianuarie 2019

Foto: Imagine inedită internet