George POTIRNICHE: Fierbe apusu-n noapte

FIERBE APUSU-N NOAPTE

 

Plâng eroii prin morminte
Cruda soarta ce-o împărţim
Fierb apusurile-n noapte,
Tot mai greu n-e dezmorţim.

Toţi plecăm spre miază-noapte
Rătăciți prin patru vânturi,
Nu mai e vreme de şoapte
Nici de murmur pe la colţuri.

Argument este momentul
Să fim cu toţii într-un glas,
Ne arde crâncen sentimentul
Să dobândim ce-a mai rămas.

Mai presus de firea noastră,
Unde-i mâna de argint…
Aşteptăm să vină Ţepeş,
Să ieşim din labirint?

——————————-

George POTIRNICHE (Budescu)

8 mai 2019

Ioana CONDURARU: Printre flori de romaniță

Vântul suflă alintat,
Peste calea mea cu floare
Și mă poartă pe-inserat,
La izvoarele din vale.
Gingaș cucul tot mă-îndeamnă,
Să mă pierd cu drag pe luncă,
Învelită cu năframa,
Florilor care se culcă,
Simțindu-mi pasul frivol.
Eu râzând, cu dor de ducă
Prind în plete fluturi mii
Și din raza aurită,
Țes povești pentru copii.
Pe un chip gingaș de floare,
Vad iubirea mamei dragi
Ce îmi cânta de-alinare,
Lângă codrii cei de faci.
Printre flori de romaniță
Dragostea mă-ademenit
Când eram o copiliță
Și-n vestale m-a-învelit,
Din petale sidefate.
Printre flori de romaniță
Mult aș vrea să mă mai pierd,
Dar a inimii dorința,
Este ploaie de omăt.

———————————-

Ioana CONDURARU

Imagine internet

Alina CRISTIAN: Norocos

Într-un colţ, pe un fotoliu, șalul de cașmir suspină
Iar mai sus pe-o etajeră, perlele parcă te strigă…
Ai plecat fără cuvinte, nu ai spus la revedere
Am rămas privind o umbră, ce-a ieșit din încăpere.

Nu știu cine era umbra, sigur nu puteai fi tu
Frigul s-a-nteţit deodată, că mi-a-ngheţat sufletu’
O tăcere mă pocnea, și focul dansa în vatră
Nimeni nu trecea pe drum, doar vântul zâmbea-n fereastră.

Fulgii sărutau pământul, într-un dans fermecător
Și-i priveam cu nostalgie, privind la fotoliul gol…
Amintirile pluteau, se-mpleteau ca un covor,
Și-am simțit că fără tine, inima mi-e în viscol…

Așteptarea era grea, tot priveam la ușa care,
Te-nghiţise undeva, ca-ntr-o joacă oarecare…
Și-așa m-am trezit din vis, cu-a ta dulce sărutare
Am privit speriat fotoliul, tu ședeai în el se pare.

Șalul de cașmir zâmbea, cu un râs maliţios
Perlele, acum la gât, parcă te-alintau, duios…
Și privirea ta suavă, mi-a zâmbit iar, drăgăstos,
Și-atunci, chiar am înțeles, că sunt tare norocos!

——————————–

Alina CRISTIAN

8 mai 2019

Anatol COVALI: Bine-ai venit !…

Bine-ai venit !…

 

Salut din partea iernii, primăvară !
Te-mbrăţişez cu sufletul, cu drag
şi fericit că noaptea mea polară
a apucat să calce-al tău meleag.

Când te privesc nu-mi pasă că în mine
sunt viscole,e ger şi cresc nămeţi.
Surâsul tău îmi face-atât de bine,
de parcă aş trăi în două vieţi.

Abia aştept să îţi admir splendoarea
desfăşurată-n magice culori,
care-mi trezesc la viaţă hibernarea
şi îmi preschimbă nopţile în zori.

Bine-ai venit iubito ! Frumuseţea,
ce luminează chipul tău virgin,
revarsă şi în mine tinereţea
pe care-o risipeşti în jur, din plin.

————————————–

Anatol COVALI

București

8 mai 2019

 

Luminița BORCAEAS: Ascultând glasul iubirii

Nu mi-a rămas nimic iubire decât o ploaie și-o amintire,
o așteptare ce tresare la orice sunet sau mișcare.
Gânduri răsfrâng ciulinii tăcerii cântând sufletului balada plăcerii,
te miros de la distanță privindu-te de pe un ciob de astră.

 

Sunt mută pasăre măiastră, oarbă mă oglindesc în ceață,
pe retina acestei lumi pictez tabloul noastrei idili .
Umbra răvășește vântul ce scâncește printre versuri ,
răscolită amestec șoapte prin fluturi dragi să-ți zboare aproape.

 

Mângâi emblema cu dulci săruturi ce ne-mbătau buzele valuri
și mișcată din senin alerg nebună să te prind
Îmi mângâi și-alin suferința în amurg brodând iubirea,
pe un freamăt de izvor ți-arunc flori trecând din zbor.

Ivește-te sub arc de soare să mai facem o plimbare,
tu să te inunzi ușor în cerul meu plin cu ninsori.
Lasă-mi sonetul tău vesel să-mi fie coroană pe creștet,
să mă salte in sus și-n jos cu visul nostru cel frumos.

Să ne conturăm aprinși pe plaiul îmbrăcat cu tufiș,
ținând flacăra aprinsă înveliți pe aripi de frunze.
Ascult puțin încordată glasul tău încă o dată,
ce-mi recită versuri nescrise pe florile albe trimise.

Orice gând duce la tine,
Iubindu-te mai mult ca mine,
Din suflet dragoste îți dau,
De fericire pe flori lacrimile-mi stau .

——————————

Luminița BORCAEAS

Dorel SCHOR: Timpul probabil (schiță)

Băiatul lui Menaşe se întoarse de la şcoală îmbrăcat cu o cămaşă fără mâneci şi pantaloni scurţi.

– Ai să răceşti, nenorocitule! Cum de ai plecat fără o haină ca lumea?

– Scrie în ziar că astăzi e mai cald decât de obicei… Dacă tu nu citeşti…

– Scrie! Te iei după ce scrie sau după ce simţi? Ia dă ziarul încoace.

x

– Alo, redacţia ziarului „Prezent”? Aţi scris că astăzi e mai cald şi când colo e mai frig decât altădată. Aşa informaţi cititorii?! Păi dacă ne luăm după voi…

x
– Cu Direcţia Presei, vă rog. Alo, domnul director? Vorbeşte redactorul şef al cotidianului „Prezent”. Am primit o mulţime de reclamaţii de la cititori în legătură cu rubrica meteorologică. Ne-aţi transmis ieri timpul probabil de astăzi şi în loc să scrie că-i mai rece cu câteva grade, ne-aţi comunicat exact invers. Ce facem?

x
– Serviciul de Prognoză a vremii? Vorbeşte şeful Agenţiei de ştiri interne din cadrul direcţiei presei. Vă rog cu şeful secţiei de meteorologie … Alo… Păi, bine domnule dragă, ne induceţi în eroare? Am primit numeroase sesizări şi reclamaţii în legătură cu starea vremii. În regiunea de centru şi în localităţile din sud s-au înregistrat cu totul alte temperaturi decât cele pe care ni le-aţi comunicat. Vă rog să ne furnizaţi o explicaţie pentru cititori, că altfel ne pierdem credibilitatea şi ne facem de râs.

x
– Ce-ai făcut, măi Sandule?! Ai transmis la ăştia prognoza de acum două săptămâni..? Fii, domnule mai atent, nu-i adevărat că nu citeşte nimeni buletinul meteorologic. Ne aprindem paie în cap degeaba. Ia să dăm o explicaţie…

x
Comunicat. Un front neaşteptat de aer rece, polar a pătruns în straturile joase ale atmosferei determinând în întreaga zonă o coborâre bruscă a temperaturii. Această tendinţă va persista şi în zilele următoare.

xx
-Ai văzut, măi băiatule? Să mai spună cineva că Menaşe nu citeşte ziarele. Acum scrie clar că se răceşte. Puneţi o cămaşă mai plină şi pantaloni lungi, că n-a venit încă vara!

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

8 mai 2019

Mihaela BANU: Doar timpul

Doar timpul

– sonet –

Prin vremi de nepăsare şi uitare,
În care păsări îşi striviră cântul,
Nu mai răzbeşte azi decât cuvântul
Scăpat din lanţuri crud înrobitoare.

Se zbate clipa, înghiţind-o veacul
Şi dărâmând nepământeşti iluzii,
Tratăm o boală veche cu perfuzii,
Că-n jalnic gând nu îi găsirăm leacul.

Călcăm pe viaţă năpădiţi de silă.
Greţos mânaţi de poftele vulgare,
Uitând că sexul nu este idilă.

Doar timpul care-n trecerea-i facilă
Întoarnă-ntreg păcatul în uitare,
Ne-abate din cărarea mercantilă.

——————————-

Mihaela BANU

Târgoviște

8 mai 2019

Gavril Iosif SINAI: devenire

devenire

 

conduse pe ultimul drum
cuvintele se descompun în faptă
care rămâne pururi
în coasta lui Dumnezeu
în vatra cetățeanului
în buzunarul schimbătorului de valută
fiecare o măsoară
îi admiră contururile
chipul creionat prin rostire
urma ei se cheamă cultură
și mântuire

imaginarul colectiv
sapă conștiința
aprinde veioza într-un trecut îndepărtat
colosul din alfabet
doar un schelet
pe soclul de un anumit soi
produce erupții de rumori
aprobări și contestări
îmbrățișări săruturi trădări

agregatele pompează
noi
înviate cuvinte
cu presiunea de ieri
având debit pentru azi și mâine
se vor pune în producție
înălțate
pentru mistuire în oameni și poezie

————————–––––––

Gavril Iosif SINAI

7 mai 2019

Imagine internet

Silvia URLIH: Doar o secundă

DOAR O SECUNDĂ

 

Sunt o secundă din marea de ore,
sunt singură-n clipa fierbinte
a clipei
ce încă mai zbate a trăire,
sunt ploaia zilei de mâine
când culorile zilei,
se-ating
pe buze de-amurg.

Sunt ziuă !
Ooo !
ce albă minune!
Sunt cununa de raze
ce seara se-ncunună
cu-albatrul târziului din mine.

Pe buza amurgului
mă voi stinge în tăcere,
așa cum am venit.

Sunt doar o secundă din marea de ore a infinitului.

—————————

Silvia URLIH

7 mai 2019

Emilia POENARIU SERAFIN: Poesis

Scrisoare spre Cer

 

Mi-am petrecut cu cei care-au dormit
Din astă toamnă, până hăt în toamne ,
Și nu te-am ascultat Mărite Doamne
Ori poate -n cuie, eu, te-am prigonit.

Iar trup de lut din veci neîncercat
A-mpins de tine Golgota s-o suie,
Ori poate mâini ți-am proptit-o-n cuie ,
Păcat pe veci, din marele păcat .

Ori sunt eu Iuda care te-a vândut,
Picioarele pe cruce ți le-am rupt
Ori de la Cină vinul tot l-am supt,
Ori n-am crezut când trupul te-a durut.

Și ce mă fac? Pe unde sunt pe drum ?
Cu smoala din cazanu-npreunat,
Cu suflet rupt prin veac nevindecat
Cu tot ce sunt în flacără ori scrum.

Mai vino Doamne, uită-te ‘ napoi,
Dă-mi un îndemn în care pot renaște,
Timpu-i trecut prin zile ce m-or paşte
Și fă-mă Doamne…suflet dinapoi.

Sa pot veghea pe Cerul retrezit ,
Din primăvară, până-n alte toamne ,
Să te aștept cum știu Mărite Doamne
Să-ți scriu pe câmp din timpul pironit.

 

Unde-i liniștea ta, mamă ?

 

Unde ți-e liniștea, mamă,
Strângi în brațele perechi
Prunci, din anotimp străvechi
Iar de tine, nu ții seamă.

Poala lacrimilor tale
Rugăciuni în fapt de seară
Lângă lumânări de ceară
Lung izvor spre noi portale

Rupi din sufletul din tine
Chiar de trupu-i pe sfârșite
Sfinte doruri, înnoite ,
Ori ți-or fi, ori nu, de bine

Și-n uitarea ta presară
Amintiri ce te străbat
Auzi, clopotele bat
Parcă nu-i întâia oară.

Și-ti bat liniștea ta mamă
Pune-ti brațele străvechi
Peste pieptu-ți în perechi
Timpul nu te ia în seamă. ..

———————————

Emilia (Emma ) POENARIU SERAFIN

Sibiu, mai, 2019

Continue reading „Emilia POENARIU SERAFIN: Poesis”