Avem sentimente plagiate———————————
Avem sentimente plagiate———————————
Tu scurge-mi pe pleoape amurgul și zorii
Mirați de splendoarea căderilor tale
Fă-mi zare să-ți pot colinda toți cocorii
Cu visul ce-și face din dragoste cale.
Tu unge-mi oftatul cu roua-ți târzie
Și plânsului schimbă-i frecvența spre nori
Din toată tristețea să-mi lași o felie
Să pot să o gust când mai uiți că mă dori.
Tu umple-mi mansarda cu molii stelare
Și fluturi acvatici să-mi aduci să-i ating,
Fă vântul să fure nepătrunsul din mare
Și cu tot ce n-ai fost să mă lași să te ning.
Tu tace-mi pe munte ecoul din spasme
Vânzănd într-o piață pe nimic bănuieli…
Imită-i chiar beznei un val de sarcasme
Dar vino-n lumina-mi mai apoi să te speli.
Tu urlă-mi la colțuri ce iese din zgaiba
Neputinței ce-mi zace ca o iarnă în piept.
Inalță-mă-n tine și apoi dă-mă naiba…
Oricum te-oi veghea din ventricolul drept.
Tu plânge-mi ce n-are curaj să mă plângă
Inchină-mi cu lavă cele patru-ncăperi
Unde stă Dumnezeu și din ploapa Lui stângă
Te trimite să-mi torni peste simț primăveri.
Tu prinde-mi în palme trei riduri și ploaia
Cu care am spălat pe destine săraci…
Îmbracă-mă-n pulsul ce-ți aprinde odaia
Și-n tumultul furtunii nu uita să mă taci.
Tu fii-mi tot ce încă să fiu mă-nfioară
Dă-mi rol la zidirea certitudinii vii
Că poți să-mi dai aripi și poți să-mi fii sfoară
Chiar vieții ori morții poți să-i legeni copii…
——————————
Ella IAKAB
22 august 2019
Ultima scrisoare
Se zbate tăcută lacrima în geană,
De dor amar mi-e sufletul pustiu,
Încerc să scriu și-mi este tare teamă,
Când despre tine eu nimica nu mai știu.
Condeiul pe hârtie parcă ar plânge,
Dorul acesta la tine vrea s-ajungă – ndat,
Să simți și tu cum sufletul se frânge,
De-atâta dor flămând, hain, înstrăinat.
Dar ești tăcut iubitul meu, tot mai tăcut,
Eu umplu calimara cu lăcrime fierbinți,
Și cerul de deasupra-i de nerecunoscut,
Îmi ești tot mai absent, încercând să mă uiți.
O stea dacă ai fi în astrele cerești,
Spre care eu privirea într-una îmi îndrept,
Cu departarea asta și faptul că nu-mi ești,
Precum o ran-adâncă te simt arzând în piept.
Îmi este-atât de greu să scriu cuvinte-amare,
Nu știu dacă vreodată voi mai primi răspuns,
Chiar de presimt că asta e ultima scrisoare,
Te rog să nu mă uiți măcar atât…, în vis.
22 august 2019
Pedeapsa
Nici nu mai știm ce valoare mai are cuvântul,
Toate-s schimbătoare, schimbător și pământul,
În cine încredere astăzi mai poți încă avea,
Când lumea e atâta de strâmbă, haină și rea.
Nici nu mai știi în cine azi să mai crezi,
Și demonii sunt îngeri cu-aripile frânte,
Cu vorbe dulci, false, te fac să nu vezi
Lașitatea, cu care încearcă să te încânte.
Unul mai hoț ca altul caută mereu să profite,
Nici nu mai contează dacă e sau nu păcat,
Se pierde omenirea în rău a început să se schimbe,
Nimic și nimeni nu mai e cum a fost altădat.
În viața asta apăsătoare, ce-i o luptă cruntă,
Iubirea unuia față de altul complet s-a pierdut,
Întreaga lume o vezi cum spre abis se cufunda,
Și nimeni nu simte cum iadul o înghite tăcut.
Nepăsarea, trufia, hoția, lașitatea nu ne doare,
Ne îndreaptă cu pași siguri, repezi spre iad,
Clepsidra vieții se scurge, nu simțim timpul că moare,
Odată cu sufletele ce-n ghena întunericului cad.
Pedeapsa cumplită ne va fi la judecata cea mare,
Puterile dumnezeiești parcă nu ne mai rabd,
Să ne rugăm, căci ruga e unica noastră salvare,
Spre a nu cădea în flăcările focului ce cumplit ard.
21 august 2019
——————————-
Elena TUDOSA

ȚI-AȘ SCRIE UN POEM
Ți-aș scrie un poem din care să-nțelegi
Lupta mea prea grea, dusă de ani întregi
Cu mine nu cu tine, cu amintiri din ieri,
Cu toate zidurile mele, înalte, de tăceri.
Mi-e cântecul o floare pe care nu am rupt-o,
Mi-e viața o cămașă pe care am croit-o
Din material puțin încât nu m-a-ncăput
Și-n fața amintirii stau goală și…atât!
Mă pot citi întruna atât pământ și cer
Doar pentru tine însă cititu-i un mister,
Pui cartea de o parte, deloc nu te atrage,
În sufletul meu trist un dor cumplit tot rage,
Mi-e somnul un ciulin care mereu mă-nțeapă,
Visul îmi este sec, nici setea nu-mi adapă,
Mi-e plânsul o perdea ce pe ochi se așează,
Picioarele-s inerte, simt cum paralizează!
Ți-aș scrie un poem dar…azi nu mai contează,
Viața-i deja trecută și-n ea iele dansează,
Poemul meu, presimt, fără ecou ar fi
Și în tăceri cumplite, de dor, m-or adânci.
Prin cer poate vreodată cumva ne-om întâlni
Și din tăceri nebune atunci chiar vom ieși,
Prin stele vom pluti doar cu lumină-n ochi
Feriți, în acea lume, de orice de deochi!
———————————–
Florentina SAVU
22 august 2019

Iubiți-vă unii pe alții
Iubiți-vă unii pe alții
Cu vraja inimilor voastre,
Îmbrățișați-vă ca frații,
În valsul zărilor albastre!
Căci toți îngerii vor sta cu voi
Cât veți trăi pe acest pământ,
Iar iubirea va curge șuvoi,
Prin al Dumnezeului cuvânt!
Spiritul nostru strălucește
Pin puritatea-i înnăscută,
Divinul viața ne-ndulcește,
E doar iubire… nevăzută!
—————————–
Tóth Árpád ( Artangel)
Covasna
21 august 2019

„Jocul între Plahotniuc și Dodon este ca între pisică și șoarece”
(O declarație de odinioară a jurnaliștilor).
„Se va vedea cine va fi pisica!”
(A menționat ceva timp în urmă I. Dodon)
Acest joc între Plahotniuc și Dodon durează de mai mulți ani. De fapt Dodon este creatura lui Plahotniuc. Plahotniuc l-a făcut președinte, să fie un președinte ascultător. Dodon a fost de mai multe ori suspendat temporar din fincție de către Plahotniuc (când avea nevoie să-și promoveze legile sale), dar Plahotniuc niciodată nu a pus problema demiterii lui Dodon. Șoricelul ascultător Dodon îi convenea de minune.
Iată că lucrurile s-au inversat. Crearea acordului politic între PSRM și ACUM a spulberat planurile lui Plahotniuc de a rămâne la putere pentru a păstra toate schemele criminale sclipuite cu atâta migală, fapt ce l-a făcut să dea bir cu fugiții. Acum încetul cu încetul se demontează sistemul mafiot al lui Plahotniuc, sunt deconspirate tot mai multe scheme frauduloase folosite de Plahotniuc pentru finanțarea acțiunilor extrem de costisitoare promovate de SRL-ul său PDM. Procesul ar putea decurge mult mai rapid dacă partenerul din Acord PSRM, în special Dodon, ar fi un partener cinstit. Se pare că Dodon are alte interese – substituirea sistemului Plahotniuc cu sistemul Dodon. Se pare că acum, după detronarea lui Plahotniuc, Dodon se consideră pisică în acest joc între cei doi. Ultimul omor (nu suicid cum este vehiculat oficial) al apropiatului lui Plahotniuc Iu. Luncașu este o dovadă în plus.
Dar și alte acțiuni ale lui Dodon confirmă acest fapt. Modul cum Dodon își promovează oamenii săi în funcții cheie este alarmant. Aceasta pune sub pericol înseși principiul dezoligarhizării și depolitizării instituțiilor de drept în stat. După promovarea în funcția de director SIS a protejatului său A. Esaulenco, după promovarea secretarului general în aparatul președintelui R. Flocea în funcția de director CNA, ultimul caz privind alegerea lui V. Țurcan în funcția de președinte al Curții Constituționale este unul grăitor că Dodon nu dorește depolitizarea acestor instituții de stat ci înlocuirea „crîșei” politice a lui Plahotniuc cu a sa. Vechea componență a Curții Constituționale a fost demisă tocmai din cauza politizării excesive și serviciului adus lui Plahotniuc. Noua CC condusă de comunistul-socialist V. Țurcan nu va fi mai brează decât cea a lui Poalelungi.
Din mărturiile membrului CC L. Șova modul de alegere a președintelui CC a fost trucat, rezultatul fiind cunoscut din timp. Șova a spus că a primit un mesaj de la un angajat al Parlamentului, care îi sugera să-l înainteze pe Vladimir Țurcan la funcția de președinte, iar acesta o va numi președintă în absența lui. „Judecătorii constituționali trebuiau să aibă un minim de decență și să nu aleagă în funcția de președinte un judecător afiliat politic, iar cei cu background politic trebuiau să demonstreze măcar un pic de respect față de instituție și să nu se autopropună în calitate de președinte. Îmi pare rău de comportamentul unora din ei… Știu că instituția pe care o prezint a dat-o în bară cu votarea acestor două candidaturi politice (D. Manole și V. Țurcan!)…Noi avem bătălii mult mai mari de dat în continuare pentru justiție, nu mai avem dreptul să greșim încă o dată”, a declarat deputatul Radu Marian. Continue reading „Valeriu DULGHERU: Pisica Dodon și șoricelul Plahotniuc”
– Ascultă domnule Ştrudelman, îl iau eu tare pe Marcel Ştrudelman. De când v-aţi mutat într-un apartament mai central şi mai grozav, gata? Nu mai cunoşti pe nimeni, nu mai treci să-ţi vizitezi foştii vecini, nu mai eşti acelaş om? Nu-ţi e puţină ruşine?
– Îmi este, mărturiseşte el blând. Sunt frământat, muşcat, consumat, erodat de o ruşine continuă şi neîntreruptă…
În ciuda faptului că fraza pare cam ironică, nu simt nici o fărâmă de ironie în tonul sau privirea lui Marcel. Aşa că îl privesc din faţă şi profil trei sferturi şi constat că dumnealui, de fapt, abia aşteaptă să-şi descarce sufletul.
– Bine, spun concesiv, descarcă-l…
– Ce anume?
– Sufletul.
Marcel Ştrudelman nu pare să mă fi înţeles, dar pentru că nu e nici singurul şi nici nu se întâmplă pentru prima dată, sare peste amănuntul cu sufletul. Şi îl descarcă.
– Acum doi ani, începe el, a născut madam Iliescu şi am fost poftiţi la botez, ca întotdeauna. Dar noi tocmai eram după mutare, casa era cu fundul în sus, nimic nu se afla la locul lui şi numai de petrecere nu ne ardea. Aşa că nu ne-am dus.
– Nu-i prea grav, constat.

Nuntă
M-am însurat în casa părintească
Și nunta am făcut-o în ogradă.
Popa Vasile – a stat să ne citească,
Tot satul a venit ca să ne vadă
Pentru ca jocul în vârtej să crească,
Flăcăi și fete s-au tot strâns grămadă;
M-am însurat în casa părintească
Și nunta am făcut-o în ogradă.
S-a întâmplat ca Pronia Cerească
În preajma mea necotenit să șadă
Și cu iubire să mă ocrotească,
Astfel lipsindu-l pe Satan de pradă.
M-am însurat în casa părintească.
Experiență de viață
Am jucat mai multe roluri
Și pe scenă și hai-hui
Și-am văzut hulubi în stoluri
Cum beau apă din Bahlui.
Am și spus-o nu știu cui
Care tot umbla prin moluri
C-am jucat mai multe roluri
Și pe scenă și hai-hui.
Acum fac curat prin holuri
Și povești din fotbal spui
Cu rateuri și cu goluri
Și cu vai de capul lui.
Am jucat mai multe roluri.
Opinii la un cutremur
S-a cutremurat planeta
De-atâta destrăbălare.
A prezis-o tanti Veta,
A făcut chiar și prinsoare.
A căzut cu bicicleta
Și soața lui domnʼprimare
Când s-a zguduit planeta
De-atâta destrăbălare.
,,Dacă umbli cu racheta
‒ A spus unul oarecare ‒
Sau te uiți doar cu luneta,
Vezi și petele din Soare”.
S-a cutremurat planeta.
Aventură nautică
Într-o lotcă pescărească
Mă îndrept către Bermude;
Sub o ploaie mocănească
Hainele deja mi-s ude.

* De ce se spune „parţial înourat” şi nu „parţial senin”? Doar e acelaş lucru…
* Sunt programate zece partide combatante. Nu, nu e vorba de alegeri ci de campionatul de fotbal.
* Viitorul moare zilnic.
* Nu tot ce e de neînţeles pentru tine este un mister.
* Prietenii noştri se schimbă cu norocul nostru (Shakespeare în Hamlet).
* Înjurăturile sunt mai sincere decât complimentele.
* Un articol partinic este părtinitor.
* „Am făcut tortul în concubinaj cu bucătăreasa”.
* Trăim într-un univers invers.
* Nu râdeţi de proşti pentru că vor crede că au umor (Montesquieu).
* Făt Frumos purta plete nu barbă…
* „Noi discutăm despre „comăta Halley”.
* Matematica e superbă, dar un antricot bun mă atrage mai mult…
* Sunt părţi bune la privat, dar nu când fură de la stat.
* Tinereţea este o beţie fără vin şi bătrâneţea este un vin fără beţie (zicere germană).
* Şi bătrânii îmbătrânesc…
* Ca să ai cultura lecturii trebuie mai întâi să ai lectura culturii.
* Nu clăti rufele albe în ape tulburi.
* Ţine-ţi ideile tale aproape şi ideile altora şi mai aproape.
* Când nimeni nu e vinovat, toţi suntem vinovaţi…
———————-
Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel
8 august 2019

FINAL DE VARĂ
În cupele orelor leneșe
se răsfață petale de roze și crin
greierii au răgușit de cântat
cu vioara numai suspin.
E liniște,perele cad rumenite,
pe uliți doar praful încins
și tălpile arse de umblet
poveste de vară și vis…
Eu unde sunt în acest peisaj,
parcă miroase a toamnă
bobul de strugure ascultă mirat
cum cade ziua în cană.
M-am regăsit prin livada cu stele,
mă legăn pe-n colț de hamac
cu luna înfiptă sub streșini de gene
și-n colbura Timpului zac.
Dunia Pălăngeanu/Giurgiu
THALASSA
În mările ce azi te primenesc ,
Eu n-am fost niciodată să mă scald,
Acolo unde stele se topesc ,
Pe țărmul ce în noapte este cald.
Eu nu știu cum e cerul fără nori ,
Nici cum atâtea scoici se întretaie,
Dar de-aș putea din miile de pori ,
M-aș transuda în râu ca o văpaie.
În marea-n care ești m-aș revărsa ,
Să te cuprind de șoldurile-ți goale,
Și să te duc în Țara Thalassa
Să-ți mângâie-n val tot ce e moale.
Cosmin – Ștefan Georgescu/Paris
—————————————————–
Dunia Pălăngeanu&Cosmin Ștefan Georgescu
Giurgiu/Paris
August 2019