Elena TUDOSA: Lacrimi de catifea (poeme)

Și iată toamnă

 

Și iată toamnă dragă iarăși pleci
Plângând, și lași căzând în urma ta
Lacrimile-nghețate ale brumei reci,
Ca vălul de mireasă va cădea.

Și iată că te duci iar toamnă,
Te treci ca amintirea unui vis,
Ce vrem să-l retrăim frumoasă doamnă,
În primăvara mugurilor de cais.

Te-nalți precum o ceață densă,
Feericul tău în aer risipindu-l,
În goliciune cu umbra ta imensă,
Te scurgi în vremi tăcută precum gândul.

Te risipești în unda unui vag ecou,
Strigăt, sărut de vânt pe glezna-ți goală,
Mâhniți în suflet te așteptăm din nou,
Să te renaști în verde crud de primăvară.

Și iată ca un abur în aer te propagi,
Cât de orfani rămânem fără tine,
Cu încă un an la anii noștri dragi,
Ne-mbătrânești și ne apeși pe urme.

 

 

Suflet hain

 

Dezgolit mi-e sufletul și îngenunchiat,
Inima în două îmi este sfâșiată,
Hain suflet ce încrederea mi-ai trădat,
În timp ce eu te iubeam nevinovată.

Destrămat mi-e sufletul, zdrențuit,
Îmi ling rănile pumnalului ce ai înfipt,
Ca o oarbă te urmam, ce mult te-am iubit,
Și tu hain suflet cât de mult m-ai mințit.

Sloi de gheață mi-e sufletul ce l-ai ucis,
Nu mai simt nimic în el totul e stins,
,, Ca un șarpe m-ai mușcat, te-ai ascuns”,
Otrăvindu-l i-ai distrus orice urmă de vis.

Sărman suflet sugrumat de minciuni,
Jalea te-neacă ești un ocean de lacrimi,
Străpuns doar de ghimpi și de spini,
Ce iubire să primești de la un suflet hain?

Suflet sfărâmat, bob de nisip împrăștiat,
Descurajat nu vei mai surâde niciodat,
Închide în calendare tot ce te-a întristat,
Va veni și vremea când hainul suflet pentru păcat,
Va plăti trădarea neapărat cu vârf și îndesat.

 

 

De ce

 

De ce vii și îmi stârnești gândul când îmi stă cuminte,
Peste creasta șoaptei dulci într-un vis încântător,
Ce mi te întorci mereu și tot dai târcol prin minte,
Și nu vrei să înțelegi cât în suflet mi-i de dor?!

De ce vrei iubite tu ca pe-un lut să mă frămânți,
Și îmi chinui orice clipă ce îmi pare liniștită,
De ce-mi tulburi chiar și somnul unde cred că mă săruți,
Și în brațe lângă pieptu-ți să mă simt că – s fericită?!

De ce-mi porți tot amăgiri și în pace nu mă lași,
Să-mi port toamnele pe umeri cu sufletul împăcat,
Mă faci să cred că îmi ești, dar nu-ți văd urma de pași,
Și mă mistui ca în lanțuri cu dorul tău să mă zbat?

Dacă tot mă chinuiești și din chingile dorului,
N-am să pot nicicând vreodată ca să mă eliberez,
Să-mi trimiți în miez de noapte de pe bolta cerului,
Praf de stele și magie eu să cred că nu visez,

Nu mă vezi că înșir lacrimi și mi-e dor mult să te văz?!

Continue reading „Elena TUDOSA: Lacrimi de catifea (poeme)”

Anna-Nora ROTARU: Doruri (poeme)

EU SUNT… TU ŞI TU EŞTI… EU

 

Eu sunt ţărmul, tu mi-eşti valul,
Braţele spre tine-ntind…
Din furtuni, zdrobit pe malul,
Te aştept să te cuprind !

Eu sunt marea, tu mi-eşti vântul,
De m-atingi, valuri-mi răsar…
Când ţi-aud şoptit cuvântul
Din abisul meu tresar !

Mi-eşti Luceafăr, eu sunt Luna,
De te văd, mă prind fiori
Şi oftez de dor într-una,
Noaptea-ntreagă până-n zori !

Tu, mi-eşti focul, eu scânteia,
Sunt în tine, l-adăpost…
Din tăciuni mi-aprinzi femeia,
Îmi dai noimă, în viaţă rost !

Eu sunt vultur şi-mi eşti stâncă,
Poposesc de-am ostenit
Şi mă-nalţ în zare-adâncă,
M-aciuiesc de-s prigonit !

Sunt şi mare, chiar şi munte…
Eu sunt… TU şi tu eşti… EU
Şi-mi eşti înc-aceea punte,
Peste lumi, spre apogeu,

Ce m-atrage, mă răpeşte,
Mă şi-afundă în dureri,
Uneori, chiar mă răneşte…
Nu-i uşor să schimb păreri !

Şi-ţi tot spun eu lăcrimând,
Că-mi eşti seva din nervuri,
Iar tu-mi zici că eşti flămând,
Cum să pleci, cum să te-nduri ?

 

 

MI-E DOR DE CE MI-A FOST…

 

Mi-e dor de vremea, când timpul nu-mi măsura clipe,
Necunoscând, că fiecare-nceput avea-va și-un sfârșit…
Când, întinzându-mi brațele, credeam că-mi sunt aripe,
Atunci, când în piept simțeam prime trăiri să se-nfiripe…
Mi-e dor de primii pași lăsați, pe cărărui ce le-am pășit,
Din ce-a fost, părând azi desăvârșit…
Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Doruri (poeme)”

Gia STANCULET: Ferestre prin ochii tăi verzi

Te-am întâlnit prin vântul rece
când pasul își căta alt drum,
pășeam stingheră spre amurg
prin înserări vedeam doar fum…

m-ai întrebat dacă prin păr,
mai am și dor și ‘nalt de visuri
ți-am spus că aripi am să zbor,
dar port cu mine grele-abisuri…

prin ploaia ce mă doare în zori,
venită din dantelele de nor,
din zăpezi căzute peste flori,
prin clipele care nu mor,

privirea-ți lumină dinspre stele
și-ntreabă dacă azi mai știu,
de zborul ce era cândva întreg
m-ai poartă-n aripi ceva viu,

de inima care iubirea știe,
de lacrima ascunsă și pustie
de îngeri căzuți pe pământ,
de noi, de adevăr și de cuvânt.

ferestre prin ochii tăi cei verzi
În palme tot cerul mi-l așezi;
prin șoapte-ți spun: îmi este dor,
de îngeri, de noi… și de zbor !

—————————-

Gia STANCULET

Noiembrie 2019

Mircea Dorin ISTRATE: În streșini lăcrimează toamna (poeme)

CHIPUL  MAMEI

 

Chipul tău rămas icoană în căușul minții mele

Și-a ta vorbă dezmierdată o aud mereu și-acum,

Ce n-aș da să vii tu iară coborând din cer cu stele

Când mi-e dor de tine mamă și-aud pași grăbiți pe drum.

 

Ca o umbră-ngârbovită să îmi vii ca altădată

Și în poarta casei mele să te-oprești de-o răsuflare,

Că duci ani prea mulți în spate și puterile-ți se gată

De cât toate îmi făcut-ai, de-ai ajuns o lumânare.

 

Ți-oi deschide largă ușa și în brațe te-oi cuprinde

Să mă strângi ‘natele brațe ca pe pruncul cel iubit,

Să nu vezi cum lăcrimarea de pe pleopa-mi se desprinde

Fiindcă știu câte făcut-ai, să ajung ce ți-ai dorit.

 

Și vom sta ca altădată povestindu-ne de toate,

Despre mine, despre alții, despre ceia ce-s știuți,

Tu m-asculți ce îți voi spune și în gând le vei socoate

De făcut-am bune, rele, ori mi-s anii sărăcuți.

 

Și cu vorba-ți liniștită îmi vei da câte-o povață,

Și-mi vei spune de e bine cum gândesc și cum aș vrea,

Ca să-mi meargă-un pic mai bine cât mai stau în astă viață

Ce se scurge una-două, dacă-mi treci pe lângă ea.

 

Când iar seară se va face, în ceresc mi te vei duce

Să îți faci cel veșnicitul în a Raiului grădină,

Eu, gândind încă la tine, mi s-o face visul dulce

Că te știu sub umbra crucii, îmbrăcată în lumină.

 

13.11.2019

 

REPROȘURI

 

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: În streșini lăcrimează toamna (poeme)”

Al. Florin ŢENE: Televiziunea este fereastra deschisă spre lume*

Decalogul 28 pentru ziariști

1. Copii de la noi petrec multe ore în fața televizorului, calculatorului și Huawei (telefon mobil). Chiar mai multe decât la școală?

2. Un miliard de oameni au vizionat transmisiunile cu ocazia aselenizării. Au fost vizionate în o treime din țările globului.

3. Într-un studio din 11 țări, s-a constatat că vizionarea programelor de televiziune a dus la scăderea orelor de somn.

4. Casele de la noi care au wc în curte au televizor.

5. Sunt telespectatori care își organizează ziua în funcție de ce se spune dimineața la la televizor la emisiunea “Horoscop”.

6. Tipul de învățare stimulat de tehnologiile telecomunicațiilor depinde mai mult de structura societății decât de capacitățile tehnologiei.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Televiziunea este fereastra deschisă spre lume*”

Dr. Viorel ROMAN: După d-na Merkel, „Germania First“ / opinie

Dragă Viorel, ai dreptate că UE trebuie să se reformeze și să promoveze în conducerea uniunii profesioniști și vizionari și nu politicieni înguști la minte, prost educați, fără viziuni largi, dar demagogi și loiali unei conduceri stranii care, vrând-nevrând, îmi aduce aminte de „Lagărul socialist” condus de la Moscova. Acești birocrați corupți de putere, slabi intelectuali, urlă în gura mare împotriva Brexitului, amenință, intimidează și simt ei cumva că poate era „corupților și imbecililor cu epoleți politici” s-a cam terminat!

Apoi cred că România și Moldova vor rămâne încă mult timp asa cum sunt deoarece Moldova este prea săracă și deja controlată de „corupții și hoții” ei proprii ca să reprezinte vreun interes pentru hoții de la București. Dacă era vorba de o altă Transilvanie și Banat, așa cum au fost ele înainte de 1918, era interesant pentru București care ar fi preluat un popor muncitor, corect și naiv și l-ar fi făcut harcea-parcea, asa cum de fapt au făcut cu Ardealul și Banatul.

Nu e cam nimic de furat din Moldova, deci dece sa ne unim?

Succes! Tudor Vladimirescu

Nach Merkel, „Germany First”

AfD verzichtet auf eine „fat but impotent” (Churchill) Nation und will keine anglo-mosaische Umerziehung, personifiziert durch Bundeskanzlerin Angela Merkel, mehr.

Heterosexuelle sollen nicht mehr in einer multikulti-geschlechtsspezifischen, fragwürdigen Gesellschaft, diskriminiert werden und auch die Wikommenkultur von Millionen von Muslimen und afroasiatischen Götzendienern, die der Theologie der Arbeit fremd sind, zwingt gerade zu einer Alternative für Deutschland.

Diese Emanzipationsbewegung ist erst nach dem erfolgreichen „America First” von Präsident Donald Trump (deutscher Herkunft) möglich. In der DDR war die Umerziehung autoritär, brutal, nicht demokratisch „fat“ wie in BRD, dennoch Russland zieht friedlich seine Besatzungsarmee zurück und ermöglicht so die Wiedervereinigung.

Ex orient lux? Wohlstand oder Nation? „Deutschland zuerst”?

Viorel Roman

 

Dupa d-na Merkel, „Germania First“ (17)

Alternativa pentru Germania renunta la o natiune „grasa si impotenta/ fat but impotent“ (Churchill), la reeducarea anglo-mozaica din RFG, personificata de d-na Angela Merkel, cancelar federal, de d-le si homosexualii care o inconjoara la Berlin, vor ca heterosexualii sa nu mai fie discriminati intr-o societate Multikulti, Gender, discutabila, impracticabila. Aceasta miscare de emancipare nationala e posibila numai dupa succesul „America First“ a presedintelui Donald Trump, de origine germana.

Continue reading „Dr. Viorel ROMAN: După d-na Merkel, „Germania First“ / opinie”

Dorel SCHOR: Jacek Yerka – un pictor realist fantastic

In ultima vreme se vorbeşte nu fără motiv de o ramură desprinsă din curentul suprarealist şi care atrage numeroşi admiratori în toată lumea. Este vorba de realismul fantastic care permite creatorului desfăşurarea unei imaginaţii incredibile.     Au existat predecesori, mari maeştri, care şi-au lăsat amprenta asupra stilului, realizând picturi în care fantezia, ficţiunea şi bogăţia simbolurilor e copleşitoare.

 

Hieronymus Bosch, Pieter Bruegel, Jan van Eyck au avut, fără îndoială,  o bună influienţă  formativă asupra acestor pictori moderni.

   Jacek Yerka este un pictor polonez care s-a remarcat în mod deosebit prin peisajele sale de excepţie , printr-o arhitectura vizuală extraordinară şi o fantezie surpinzătoare în tablourile sale, pictate în stilul atât de laborios al vechilor maeştri. Adesea tema este ezoterică, desfăşurarea fabuloasă şi imaginea atât de intensă încât artistul devine un explorator al realismului fantastic, dar şi magic .

***
***

   Picturile devin astfel emblematice, încărcătura simbolică. ideea şi imaginea se confruntă în forme monumentale, într-o atmosferă nu neapărat mistică. Atenţie la rigoarea detaliilor şi profunzimea ansamblului vizual care permit o explorare spirituală a timpului şi spaţiului.

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

Anatol COVALI: Buchet de tridilete*

Sunt fericit

 

Sunt fericit că sufletul tău drag
calcă gingaş pe-al inimii mic prag

*

intrând în obosita mea fiinţă
şi-umplând-o de vibraţii şi fiori,
când preschimbându-mi nopţile în zori
îmi pare că e totul cu putinţă.

*

Sunt fericit că eşti precum ai fost
tot timpul,al iubirii adăpost,

*

că dragostea îţi arde în privire
la fel ca la-nceput,când eram tot
ce-ţi dăruise bunul Savaot
ca viaţa ta să fie împlinire.

*

Sunt fericit că din întîiul ceas
în a iubirii vară am rămas.

11 noiembrie 2019

 

 

De umbra morţii

 

De umbra morţii-am fost cândva atins,
dar am zâmbit şi nu am fost învins,

*

fiind convins că este prea devreme
să las această lume şi să plec,
c-ar fi de fapt cel mai cumplit eşec,
căci n-aş fi scris iubitele-mi poeme.

*

De umbra morţii şi-azi mă înfior
când pe-al meu cer trimite nor de nor

*

dorind să mă-mpresoare c-o furtună
în care sub un fulger scurt să cad,
dar stau pe culme,mândru ca un brad,
şi nu îmi pasă când în juru-mi tună.

*

De umbra morţii nu pot fi răpus
cât timp mai am atât de mult de spus !…

8 noiembrie 2019

 

 

Acelaşi sunt

 

Acelaşi sunt, nu m-am schimbat de fel
şi e uşor să vezi că sunt acel

*

ce te-a iubit cu patimă şi-ardoare
şi ţi-a zidit palate-n orice vis,
dându-ţi în dar mereu ce ţi-a promis,
chiar de la prima noastră-mbrăţişare.

*

Acelaşi sunt chiar dacă mă înving
din când în când durerile în ring

*

şi-am renunţat s-alerg pentru că şchioapăt
de la un timp sub griji şi sub poveri,
care-mi păreau aşa uşoare ieri,
nu ca acum când mă îndrept spre capăt.

*

Acelaşi sunt pentru că port în trup
un suflet plin de viaţă, ca un stup.

7 noiembrie 2019

 

 

Să nu îmi ceri

 

Să nu îmi ceri să mă opresc. N-am cum,
atâta timp cât tu colinzi alt drum

*

şi fiecare-avem o altă zare,
cu un alt ţel în care nu putem
aceeaşi apă limpede să bem
ca să simţim în noi purificare.

*

Să nu îmi ceri să vin pe drumul tău
pentru că ştiu că o să-ţi pară rău

*

când vei vedea că port ciudate straie,
că inima se tîrîie gemând,
iar sufletul arată ca şi când
ar fi umblat necontenit prin ploaie.

*

Să nu îmi ceri nimic. E prea târziu
să-mi calci pe drum, sau eu pe-al tău să fiu.

6 noiembrie 2019

 

 

De ce-mi întorc privirea ?

 

De ce-mi întorc privirea? Nu suport
să-mi iau durerea-n gânduri şi s-o port

*

pe unde paşii tăi or să colinde,
la început uitându-mă complet
într-o uitare gri sau violet,
când nicio stea în dor nu vei aprinde.

*

De ce-mi întorc privirea? Cum să duci
în amintire-atâtea mii de cruci

*

pe care-s răstignite sentimente
care au ars pe ruguri de dorinţi
nepricepând de ce nimic nu simţi
nici când în loc de foc devin torente.

*

De ce-mi întorc privirea? Căci se strâng
într-însa lacrimi şi nu vreau să plâng !

5 noiembrie 2019

 

 

Nu spune nu

 

Nu spune nu nicicând, prinde puteri
şi-nvaţă cum tot ce doreşti să ceri,

*

ca viaţa să nu poată să refuze
ceeace vrei şi fii mereu convins
că ce-ţi propui ca ţel va fi atins
fiindcă-o să-ţi dea destinul călăuze.

*

Nu spune nu nicicând şi-ai să învingi
şi orice ţel oricând ai să-l atingi,

*

dacă nu ai să şovăi niciodată,
fiind convins mereu că tot ce vrei
poţi împlini ca să-i înfrunţi pe cei
care-ţi doresc speranţa spulberată.

*

Nu spune nu şi nu vei regreta
că ai mers dârz şi demn pe calea ta.

4 noiembrie 2019

 

 

De ce să stăm în iarnă ? Continue reading „Anatol COVALI: Buchet de tridilete*”

Anca SÎRGHIE: Bucuria de a trăi în proza recentă a Veronicăi Pavel Lerner

Noua carte a Veronicăi Pavel Lerner, intitulată  Disonanțe de bon-ton, apărută la Coresi Publishing House, 2019, îmi face cu ochiul irezistibil, așa cum stă așezată pe masa mea de scris, ademenindu-mă cu coperta hazlie și cu strașnica idee de a fi  solicitat colaborarea graficienei Adelaida Mateescu, artistă care a ilustrat pe un ton comic situațiile dezvăluite de autoare în textele sale. La modul mărturisit, Veronica Pavel Lerner îndrăgește genul prozei umoristice, dacă ar fi să reținem din schița Dintr-una-ntr-alta, cu sonor că, aflată într-o sală de așteptare la medic, ea scoate din poșetă volumul Ioanei Pârvulescu Întoarcere în secolul 21. “Scrise alert și cu un umor de bună calitate,-se confesează scriitoare canadiană- textele m-au scos din frica provocată de orice vizită la doctor. Îmi place s-o citesc pe Ioana Pârvulescu, mă regăsesc în paginile ei”(p.113) Nu altceva își propune autoarea  volumului Disonanțe de bon-ton, decât să consoneze cu cititorii ei, care să se regăsească în năstrușnicele ei relatări. Ca și mine, nu mă îndoiesc că mulți dintre lectorii volumului își vor reaminti textele citite în „Observatorul” de la Toronto sau în revista literară online “LaPunkt”. Dar tentația de a le reciti așa cum ele se află așezate cu o logică tematică ce le potențează sensul este un izvor de încântare. Așa le-am reluat eu, cu bucuria de a nu putea să mai las cartea din mână, ispitită de observațiile percutante și de inteligența unor remarci, prea numeroase ca să le dezvăluim aici. Lăsăm cititorilor satisfacția de a le întâlni și savura în paginile noului volum al scriitoarei. Nu rămâne decât să-l asigurăm că genul  prozei subtil umoristice  este între cele foarte dificil de realizat, iar cartea de față este o izbândă în acest sens. Deși le citisem rând pe rând în  pagini de revistă, schițele Veronicăi Lerner m-au impresionat mult mai puternic atunci când le-am reluat în buchet. Impactul lor a fost mult mai puternic, iar ideea autoarei de a le așeza în volum o socotesc excelentă.

Față de cărțile anterioare Miniaturi de dincolo de Ocean, 2000, Gânduri printre rânduri, 2001, Binecuvântatul prezent 2006, Oameni pe care i-am cunoscut 2015 și Oameni-Repere-Mărturii, 2018, apariții care atestă în sine o prolificitate remarcabilă fie că autoarea scrie poezie sau creează proză, Veronica Pavel Lerner nu se dezminte, literatura Domniei Sale pivotează pe realitatea trăită direct. De aici și valoarea autobiografică-memorialistic a prozei sale. Continue reading „Anca SÎRGHIE: Bucuria de a trăi în proza recentă a Veronicăi Pavel Lerner”

Sofia Doina GAVRILĂ: Povestea noastră

Povestea noastră

 

Larg brațele spre viață deschide

din prea plinul tău dăruind,

petale multicolore de fericire

ce-n inimă le simți pulsând.

 

Primește în dar o tolbă de iluzii

și jură-mi iarăși vechiul „te iubesc”

presară flori de maci peste confuzii

șoptindu-mi dulce „cât te doresc”.

 

Cu mâinile amândouă prinde mărul

un roșu măr, cel vinovat de păcate,

mușcând din el, vei învăța ce-i dorul

un șarpe viclean ce-n suflet răzbate.

 

Cu ochii umezi de atâta așteptare

bătăile vechiului orologiu asculți,

strângând la piept razele de soare

în roua dimineții alergăm desculți.

 

În ploaie de perseide spunem dorinți

iar cerul înstelat cuminte ne ascultă,

pe obraz se preling boabe fierbinți …

două inimi își spun povestea tăcută.

—————————–—–

Sofia Doina GAVRILĂ

8 noiembrie 2019