urme încăpățânate
de aduceri-aminte
nu-mi dau pace.
insistă
amenințător,
să-mi creeze
imagini ale viitorului
confecționate
din bucățile terne
ale unui trecut
ce-l credeam
alunecat
în uitare.
în mine
sfredeleşte
furtuna…
—————————-
Doina BĂDILĂ
9 noiembrie 2019
(imagine, lucrare de Liliana Kaltakis)
PÂNZA LUI VAN GOGH
Târziu când vei vedea că te-am iubit,
Portalul sufletului se va-nchide…
Doar fumul amăgirii, venind din asfințit
S-o risipi în vânt, lăsând un iz de piramide.
O umbra mare de tăcere, s-o așeza clipind,
Și nu poți să-i alini nicicând durerea
Iubirilor trecute, cu ultimele trenuri fumegând…
Ce trist și sacadat, înaintează-n inimi amintirea !
O amintire dulce, de clopote în munți trezite
Ce-avea să-ți fure o lacrimă grăbită
Ce se prelinge tristă, în dimineți neavenite
Pe, PÂNZA LUI VAN GOGH cu… FLOAREA SOARELUI, neadormită…
Mereu am să te caut, cu vântul înserării,
Voi lua cu mine poteci fără oprire,
Voi poposi o clipa-n gând, la malul mării…
Și-oi adormi râzând, – ÎN CALEA TIMPULUI CE VINE !
—————————-
Doina BĂDILĂ
Octombrie 2019
Floarea-soarelui pictura de Van Gogh
OCTOMBRIE
octombrie pe deal,
octombrie pe catedrale
octombrie în vis real,
și-n toamna de pe vale…
și edera din suflet
e înroșită- n timp,
cuprinsa-n dulce sunet
venit dinspre Olimp !
un vânt rămas hoinar
pe macii de-astă vară,
ascultă astăzi în zadar
chemări ramase-n gară…
căci dorurile toate
căzut-au pe poteci,
cocorii triști țipă în noapte,
doar Dumnezeu…. știe când pleci!
—————————-
Doina BĂDILĂ
Octombrie 2019
TRUP DE VÂNT
,,…fericirea e un lucru minunat.
Cu cât dai mai mult, cu atât mai mult îți rămâne”
Blaise Pascal
sclipiri de lună tremurând
printre perdele străvezii,
străbat în noapte rămănând
pe-un drum, pe care nu mai vii !
pe dealurile vieții părăsite
rămase toga vântului zglobiu,
idilic, stelele ușor rănite
blestemă, o caravană în pustiu.
un ciob de suflet dureros
se sparge- n alte nouă,
se răspândesc pe-un țărm frumos
și-așteaptă LUNA NOUĂ !
și cântă marea în talaz
în așteptarea astrului ce se ivește…
iar Dumnezeu, ne dă o clipă de extaz
pentru că EL, ne mai iubește!
o umbră dragă tremurând,
mă mângâie duios pe față….
iubirea mea cu TRUP DE VĂNT,
s-a reîntors…. din ceață !
—————————-
Doina BĂDILĂ
Septembrie 2019
lacul de argint
s-a scuturat azi- noapte liliacul,
a așteptat sfios să-i simți sonetul
ne-ntoarselor iubiri, ce- nfiorează lacul,
și-n ochii lui albaștri rămase doar regretul…
sfioase flori ca umbrele din catedrale
se pierd ușor în apa visului ucis,
din ele poate s-or ivi frumoasele vestale,
mai albe decât floarea de cais…
ai fost un vis frumos ce m-a umplut de lacrimi,
dar ai pierit acum lăsând numai dureri ,
și inimi goale cuprinse doar de patimi,
ducându-le departe VÂNTUL în zbor spre nicăieri!
rămân o punte ninsă cu floare de cais
ce ne unea cândva în somn ca un alint….
și poate FLORA, te va aduce iar în vis
ca să rămâi comoara mea, din….LACUL DE ARGINT !
–––––––––-
Doina BĂDILĂ
16 mai 2019
(Imagine sursă internet)