Daniela GÎFU: JURNAL ELECTORAL (9) – VOTAȚI NR. 9 PE BULETINUL DE VOT DACĂ DORIȚI O SCHIMBARE BENEFICĂ

„Sed fugit interea, fugit inreparabile tempus”

(Timpul pierdut nu se mai reîntoarce nciodată)

Publius Vergilius Maro (Georgica)

„Alea iacta est!” (Zarurile au fost aruncate!)

Iulius Cezar

 

 

De data aceasta mă voi adresa studenților clujeni reprezentanți ai Organizației Studenților din Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Organizației Studenților din Universitatea`„Babeş-Bolyai” (UBB), Asociației Studenților de la Facultatea de Business, Asociației Studenților Psihologi din România, Organizaţiei Studenţilor Farmacişti Cluj-Napoca, Societății Studenţilor Europenişti și Asociaţiei Studenţilor Fizicieni din Universitatea „Babeş-Bolyai” care în cursul zilei de 17 septembrie mi-au trimis o scrisoare deschisă căreia i-am dat curs cu toată considerația pe care le-o port. În fond, mesajul meu și, implicit, al Partidului România Mare, în numele căruia candidez, vizează și așteptările acestora care reprezintă viitorul Clujului, viitorul României.

 

Dragi studente și studenți,

Aleg să vă răspund și pe această cale, fiind atât cea mai vizibilă cât și cea mai dovedibilă peste 4 ani, anii mandatului de Primar sau de consilier local pentru care m-am angajat discursiv, deocamdată.

Am citit de mai multe ori obiectivele absolut firești pe care le-ați enumerat care, cu adevărat, solicită asumare reală și necondiționată de așteptările grupurilor de interese, deloc puține, deloc modeste, ce se perindă în jurul celor care gestionează banul public. Orice candidat vertical, atât comportamental cât și atitudinal, are obligația de a vă sprijini ca să rămâneți și să trăiți motivați în țara de origine. Mediul universitar clujean este unul care spune ceva de învățământul superior românesc, ceea ce obligă la responsabilitate față de voi, față de noi, candidații, și față de întreaga comunitate locală pe care dorim să o reprezentăm. Și apoi, eu fiind în primul rând om de știință și cadru universitar, nu pot să nu fiu atrasă de faptul că UBB-ul este singura universitate din România aflată în Top 1000 (http://www.shanghairanking.com/ARWU2020.html) al celor mai bine cotate universități din lume.

Candidând la aceste alegeri locale, îmi doresc ca, în timpul mandatului meu, colaborarea între mediul universitar și cel antreprenorial clujean să devină mai consistentă, mai vizibilă. Vreau să încurajez crearea de parteneriate între acestea, pentru realizarea de proiecte și obținerea de finanțări care să conducă la creșterea nivelului calității vieții, culturii și educației în municipiul Cluj-Napoca.

La rândul meu, cred cu tărie că implicarea și ascultarea vocii studențești individuale și colective ar putea contribui la eficientizarea administrației locale. De aceea, gândesc și încerc să răspund multora dintre ele prin activitatea mea profesională.

Sunteți tineri, sunteți dornici de exprimare… Vă lipsește contextul favorabil care devine cheia dezvoltării personale și profesionale, în cele din urmă. Cunoscându-vă preocupările (lucrez minunat cu studenții mei, viitori informaticieni, jurnaliști și specialiști în comunicare publică și relații publice), cu siguranță, mi-ați cercetat biografia profesională. Să știți că organizez deja, de prin 2010 – în afara administrației locale – manifestări de exprimare studențească în fața potențialilor angajatori. După cum cunoașteți, firea mea este foarte asemănătoare cu a voastră. Sunt un profesor atipic! Sau, mai corect spus, sunt un profesor adaptat standardelor vestice (stagiile pe care le-am parcurs în cadrul unor universități de top mi-au schimbat mult comportamentul vizavi de relația student-profesor).

Singura reținere la acest moment este că nu am în spate o formațiune politică puternică… Scenariul îl cunoașteți. Pe de altă parte, nici nu am migrat de la un partid la altul. Loialitatea m-a adus aici, în fața voastră și știu că putem împreună să arătăm celor care monitorizează mersul clujean, mersul românesc că putem trăi mai bine, mai curat, mai responsabil.

Continue reading „Daniela GÎFU: JURNAL ELECTORAL (9) – VOTAȚI NR. 9 PE BULETINUL DE VOT DACĂ DORIȚI O SCHIMBARE BENEFICĂ” →

Dan DULCIU: MESAJ PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI SUFLET

În general, nu obișnuiesc să postez pe pagina mea de facebook decât foarte rar, îndeosebi subiecte de interes cultural. De data aceasta îmi schimb atitudinea și rog pe prietenii mei să ia o decizie asemănătoare. Am crezut că stând deoparte, tăcând și postând doar imagini de grădini, munți, parcuri, adresând urări și felicitări de ziua de naștere, ne ferim de mocirla vieții contemporane.

Un dicton latin spune: „Qui tacit non negat”. Se înțelege că suntem împăcați cu aberațiile, prostia și incultura ce ne sufocă!!! Dar, dragii mei, într-o situație critică, nu avem dreptul să tăcem! Așa nu se mai poate! Destul! Pasivitatea și indiferența ne costă scump! Iar acest prilej de a ne recăpăta demnitatea de ființă gânditoare, care refuză compromisul și promiscuitatea neimplicării va fi peste câteva zile, dând semnalul începutului radicalizării conștiinței noastre rănite.

O campanie electorală desfășurată în condiții fără precedent în istoria modernă a României, văzută din afara granițelor țării de către cei 5 milioane de români, care de data aceasta nu votează, se prezintă ca un spectacol grotesc, având episoade urâte, absolut grețoase (limbaj licențios, invective, acuze de o parte și de alta, confruntări violente între candidați, scene din vremea lui Caragiale). Cu toate acestea, sunt și puține oaze de normalitate, printre ele și Clujul.

Am vizitat orașul fanion al Transilvaniei la începutul anului. Mi-au plăcut enorm atmosfera, oamenii, viața universitară, descoperind un burg european, asemenea unor renumite cetăți universitare din Europa Centrală. Știind că la alegerile de la Cluj, din 27 septembrie ac, participă și doamna Daniela Gîfu, un candidat cu un CV impresionant (cadru didactic universitar, cercetător în domeniul academic, doctor în știință, informatician, lingvist, poet, jurnalist) sunt convins că alegătorii clujeni vor da semnalul renașterii României: un vot de blam la adresa unor politicieni veroși, analfabeți și egoiști, propulsați pe liste de partid prin tot felul de combinații de culise, traseiști predispuși la blaturi, trădând încrederea celor pe care îi reprezintă.

Continue reading „Dan DULCIU: MESAJ PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI SUFLET” →

Ionuț ȚENE: Ce bine să fi ”milițian” în România! Ieși la pensie la doar 44 de ani?

Sigur că regimul militarizat al pensiilor speciale și de serviciu nu s-a rezolvat în ciuda propagandei politice mincinoase. O sumă uriașe din bugetul țării în loc să meargă în investiții se îndreaptă către pensionarii care ies la pensie la doar…44 de ani, de fapt niște tineri în plină putere. Uriașa masă de lucrători se pensionează la 65 sau 67 de ani ca să poată întrețină pensionarii de lux din sistemul regimului ”securisto-polițist” al pensilor speciale. Politicienii ne mint când spun că vor să reducă pensiile speciale. Ei nu o fac pentru că sunt produsul acestui regim al pensiilor speciale care controlează România din 1990 încoace. Recent s-a întâmplat un nou precedent al reducerii vârstei de pensionare la poliție. Un chestor iese la pensie la doar 44 de ani cu o pensie pe măsură, fără ca să îl revolte situația pe Rareș Bogdan sau Marcel Ciolacu, care fac joc de glezne când e vorba de aceste pensii care discriminează marea masă de cetățeni lucrători ai României, care trebuie să muncească pe brânci până la 67 de ani? La vârsta de 44 de ani, chestorul Cătălin Ioniță, fostul șef al Direcției Generale Anticorupție (DGA) s-a hotărât să-și încheie cariera. Chiar dacă are o putere de muncă uriașă, Cătălin Ioniță a a ieșit din sistemul care l-a plătit regește. Pensia va fi, desigur, pe măsură. Înainte de pensionare, președintele Klaus Iohannis a semnat decretul prin care încetează raporturile de serviciu ale chestorului de Poliție Cătălin Ioniță. Chestorul Cătălin Ioniță a fost eliberat din funcţie pentru că nu mai deţine autorizaţia de acces la informaţii clasificate din partea Oficiului Registrul Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), necesară exercitării funcţiei. Pentru că nu mai deţine această autorizatie, Chestorul Cătălin Ioniță a fost eliberat din funcţie.

Politicienii ne mint pe față. Niciodată nu vor scădea pensiile speciale pentru că ei sunt creația acestui sistem care va falimenta la un moment dat bugetul țării încărcat de împrumuturi la bănci străine? Majoritatea politienilor par că sunt agenți sub acoperire a unor structuri militarizate din România? Cum să-și scadă ei pensiile? Conform noii legislației în favoarea regimului militarizat al pensiilor speciale pentru a putea ieși mai repede la pensie, militarii și polițiștii vor trebui să îndeplinească și condiția unei vechimi minime. Mai exact, aceștia vor putea beneficia de reducerea vârstei de pensionare doar dacă au o vechime efectivă de cel puțin 25 de ani, din care cel puțin 15 ani reprezintă vechimea în serviciu. România va intra în faliment dar pensiile speciale nu vor Continue reading „Ionuț ȚENE: Ce bine să fi ”milițian” în România! Ieși la pensie la doar 44 de ani?” →

ZAMFIR ANGHEL DAN: Anotimp ruginit

M-am născut toamna.

Era trecut de amiază şi soarele încă nu  răsărise pe cer

sau nu îl vedeam eu

că uitasem ochii închişi după naştere.

 

 

Totul cădea şi ploaia bătea şi vântul striga

printre hainele ce încă nu le purtam.

 

Am scos un ţipăt de plâns

şi lumina s-a aprins în ochii mei.

 

Mă uitam în jur şi auzeam doar

umbre de zgomot şi lumini alergând.

 

Ce o mai fi şi asta, mă întrebam ?

 

Cineva mi-a şoptit un sărut

şi de atunci

am început să măsor trecerea timpului

cu un ţipăt de bucurie.

 

Imediat am intrat sub incidenţa primei legi a iubirii de mamă.

 

Apoi

iubita mea m-a învăţat să sărut,

să mângâi, să doresc şi să ating.

 

M-am născut toamna

când frunzele cad, omul îşi culege roadele

şi iubiţii se plimbă îngălbeniţi

prin pădurile ruginite.

 

Mai aştept încă

să se nască în inima mea un vers

în care să intre toate toamnele vieţii

spre a le dărui celor ce mă citesc.

——————————

ZAMFIR ANGHEL DAN

Cosmin DARIESCU: În pași de tangou. Căsătoria în dreptul internațional privat argentinian

Yo no soy de aqui/Y no soy de alla/Vengo de una tierra/En algun lugar/Se me escapa el alma/Volando esta/Mi alma anda perdida en algun lugar (Eu nu sunt de aici/Nu sunt nici de acolo/Vin dintr-un loc/Dintr-un oarecare loc/Și-mi fuge sufletul/Zboară…)[1]

Vă amintit de Analia Selis? Ea este autoarea cântecului cu refrenul de mai sus. S-a născut în Argentina, în orașul Tucumán. Licențiată, atât a Universității de Muzică din San Miguel de Tucumán cât și a Longy School of Music (Boston, SUA), a câștigat, în 2004, locul al treilea la Festivalul Internațional „Cerbul de Aur”(Brașov) în calitate de reprezentant al Argentinei. Contactul cu România, i-a fost benefic, devenind foarte cunoscută, între 2005-2009 în lumea muzicii latino-pop de la noi. A cântat de două ori în Piața Festivalului George Enescu[2]. Între 2009 și 2013, dispare din lumina reflectoarelor, dar reapare în viața publică, în 2014, cu turneul național ”Vă place Tangou?”. Devine principalul promotor al tangoului argentinian în România (”Tangou Simfonic”-2015, ArgEnTango-2016), cariera sa căpătând o dimensiune internațională din 2016.

Ah! Tangou-ul! Cel mai senzual dans posibil, ce îmbină eleganța, precizia și atingerea  cu extazul muzicii în timpul tande-lor[3]! Câte cupluri nu a legat acest dans…Și astăzi, la școlile de tangou, se formează multe cupluri, pecetluite prin căsătorie. Chiar Analia Selis s-a măritat cu vestitul violoncelist român Răzvan Suma, având în prezent doi copii[4].

Căsătoria celor doi a suscitat, prin cetățenia diferită, a soților o serie de complicații legale, o serie de incertitudini născute în mintea funcționarilor și juriștilor care au participat la oficializarea căsătoriei și care vor gestiona efectele juridice ale acesteia. Stările de incertitudine din  mintea juristului declanșate de elementul străin (cetățenie străină, situarea unui bun pe teritoriul altui stat, etc.) se numesc conflicte de legi (în cazul celor două personalități au apărut conflicte între dreptul argentinian și cel românesc). Orice țară are o disciplină juridică proprie numită „Drept internațional privat” prin care soluționează orice conflicte de legi și de competență internațională (inclusiv în materia căsătoriei). Dacă soluționarea românească a conflictelor de legi în materia căsătoriei dintre un cetățean argentinian și unul român, poate fi mai ușor descifrată, consultând „Codul civil român”, articolele 2585-2602, cum soluționează Argentina aceste chestiuni? Căsătoria trebuie să respecte prevederile indicate de ambele sisteme de drept internațional pentru a nu deveni o căsătorie ”șchioapă”, adică validă în România și fără efecte în Argentina. Acestei întrebări dificile îi răspund doi cercetători de la Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (Anca Iacob și Cosmin Dariescu) prin articolul omonim, ce va fi publicat în prestigioasa revistă românească ”Dreptul”, nr. 9 din 2020[5]. Răspunsul este cu atât mai interesant pentru cetățenii români, cu cât autorii au avut în vedere prevederile Legii 26994 adoptată pe 1 octombrie 2014 (Noul Cod civil și comercial argentinan).

Cei doi cercetători au demonstrat că normele conflictuale argentiniene au suferit de-a lungul timpului modificări, așa cum se întâmplă, în general, cu ordinea juridică a oricărei societăți. În 2014, dreptul internațional privat a dobândit o nouă dimensiune, prin intrarea în vigoare a noului Cod civil și comercial. Asemeni fascinantului tango, deschis către viitor, pornind de la pașii elementari dezvoltați la mijlocul veacului al XIX-lea, legiuitorul argentinian a îmbogățit normele conflictuale în materia căsătoriei, inspirate din Tratatele de Drept civil internațional de la Montevideo (1889 și 1940), cu elemente de noutate ale: căsătoriei între persoane de același sex, căsătoriei la distanță și impedimentului rudeniei din reproducerea umană asistată. În prezent, legea locului celebrării căsătoriei va stabili condițiile de fond și de formă necesare pentru încheierea sa valabilă. În Argentina, o căsătorie încheiată în străinătate nu va fi recunoscută, dacă aceasta încalcă impedimentele la căsătorie prevăzute de noul Cod civil argentinan. Domiciliul conjugal efectiv determină și legea aplicabilă efectelor personale ale căsătoriei. Regimul juridic al bunurilor între soți va fi stabilit prin încheierea convenției matrimoniale. Legea aplicabilă acestei convenții va fi cea de la primul domiciliu conjugal (în cazul convenției încheiate anterior celebrării căsătoriei), sau legea domiciliului conjugal din momentul încheierii convenției (în situația convenției posterioare celebrării căsătoriei). Lipsind convenția matrimonială, legea primului domiciliu conjugal va guverna regimul matrimonial.  Aceste dispoziții se aplică în măsura în care nu contravin legii de la locul situării bunurilor.

Cum fiecare început are și un sfârșit, divorțul și alte cauze de dizolvarea ale căsătoriei se supun legii ultimului domiciliu conjugal al soților. Instanța competentă este cea de la ultimul domiciu efectiv al soților sau de la domiciliul pârâtului. Separația de corp a fost abrogată.

Continue reading „Cosmin DARIESCU: În pași de tangou. Căsătoria în dreptul internațional privat argentinian” →

Georgeta BLENDEA-ZAMFIR: Aura Zen în creația artistei Ramona Pintea

Născută în 22 iunie, la solstițiul de vară, în preajma Sânzienelor și a Zilei Iei românești, Ramona a luminat cu ochii ei negri, privindu-mă din căruciorul ei roșu, viața mea întreagă. La castelul, unde s-a descoperit statuia șarpelui care simbolizează energia Kundalini, mergeam seara după lapte, așteptându-l pe tatăl ei, cel mai frumos bărbat cu ochi albaștri, descendent din conții Bucevski, veniți din Polonia în jurul anilor 1600.

Talentul Contelui Epaminonda Bucevski, l-a moștenit Ramona, numită așa de mine după cântecul spaniol „Ramona”, când am înregistrat-o la starea civilă din Medgidia. Pictorul Epaminonda Bucevski a fost prieten cu Mihai Eminescu; poza lui se află în Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent a lui George Călinescu pentru care în liceul de pe Calea Bucureștilor Brașov, am făcut o mare pasiune inspirată de profesorul meu de limba română, Petre Homoceanul. Influența pictorului Epaminonda Bucevski s-a exercitat asupra mea văzându-i o icoană încadrată într-o ramă de tablou plină de strălucire aurie. Admirația pentru pictor a crescut cunoscându-i la Suceava mulți pictori descendenți, trăind în vile luxoase.

Cea mai impresionată persoană din familia lui Epaminonda Bucevski a fost pictorița Lidica Barbacaru soție a unui consul care descindea din familia lui Dimitrie Anghel, cântărețul florilor, mai ales în volumul „În grădină”. Eram gravidă cu Ramona când alcătuiam lucrarea pentru diploma de licență cu tema „Antume și postume eminesciene”.

L-am impresionat pe profesorul bibiloteconom Dan Simonescu și pe asistenții Mihai Zamfir și Ștefan Cazimir. Cred ca această atmosferă genetică a generat la Ramona o multitudine de valențe creatoare care au dus-o până a ajunge în a fi o mare pictoriță cu expoziții în Miami, în Londra, Brașov, București. Fazele ei artistice sunt bogate în picturi pe aceeași temă. Cuplurile din „faza albastră” impresionează prin „senzualitate, sexualitate, expresivitate” cum a afirmat managerul de la ArtFUSION Galery din Miami SUA.

Următoarele faze „în orange” impun flori magnifice, flori din rai, cum a afirmat artista Doina Ghițescu, în tabloul de dimensiunea unui perete.

„Simfonia verii” evidențiază tablouri privind natura, elementele subacvatice, ca în poezia eminesciană în care este văzut Zeul Odin.

Pasiunea pentru animale a determinat-o pe Ramona să le înfățișeze cu o expresivitate proprie umanului. Leul din tablourile ei îl simbolizează pe soțul ei, marea iubire, care este zodia leului. Vis-a-vis de femeie, soție, iubită, simbolul leului manifestă respect, admirație, adorație. Tabloul s-a vândut în multe printuri în expozițiile din galeriile londoneze. Fiind o artistă pictor a facebook-ului pusă în valoare de numeroase cronici din reviste străine, Ramona a devenit prin căsătorie cu un descendent al lui Pintea Viteazul, excepțional interpretat de marele Florin Piersic, realizează o serie de tablouri care pun în valoare expresivitatea feminină. Văzută ca o regină, femeie devine în tablouri un simbol al expresivității. Fiecare lucrare impune o altă expresie, o altă stare de spirit ca: „demnitatea”, „admirația”, „tristețea”, „melancolia”, etc, etc. Artista Ramona Pintea, vinde în momentul de față cu mare succes pe mapamond. Din America i se comandă „Femeia Regină” care să fie realizată pe tablou de mare dimensiune. Prin expresivitatea personajelor sale, artista Ramona Pintea deschide un nou curent în pictură, Culrentul expresivității. Este o maestră a culorii, școlită în Londra. Conștiincioasă și harnicălllll, avea caiete cu picturi cu marii pictori ai lumii: Tintoretto, Michelangelo, Rubens, Leonardo Da Vinci, etc, etc.  Avea caiete după postere colorate, care au inițiat-o în arta culorii. Avea caiete după model, care i-au indus capacitatea de a reda corpul uman. În felul acesta siluetele modelelor din casa ei de modă Monice din Londa, au determinat-o să creeze splendide rochii vândute în marile magazine londoneze. Cu banii strânși timp de 20 de ani la Londra, familia Pintea, a intrat într-un grup de investitori străini în România.  Soțul Ramonei, Continue reading „Georgeta BLENDEA-ZAMFIR: Aura Zen în creația artistei Ramona Pintea” →

Mircea Dorin ISTRATE: O inițiativă frumoasă și instructivă a Ligii Scriitorilor Filiala Mureș în colaborare cu Biblioteca Județeană

     În cadrul acțiunii  ,,Nocturna Poetică”, organizată de Biblioteca Națională a României în toate  Bibliotecile Județeane, la data de 25.09.2020,  Biblioteca Județeană Mureș s-a ,,prezentat ” cu poeții săi, care, au citit din propriile creații. Întreaga activitate va fi prezentată pe internet, mâine, 26.09.2020 ora 19.00.

    Membrii filialei Mureș ai Ligii Scriitorilor: Feierdan Viorica, Sutu Viorica, Elena Sălăgean, Gina Moldovan, Carmen Popean, Marcoci Dorian, Liliana Moldovan, Istrate Mircea Dorin au participat la această acțiune citind din creațiile lor, la care au particiopat mulți iubitori de poezie..

   Cu acest prilej s-a  stabilit împreună cu doamna director al Bibliotecii Județene Mureș,  Monica Avram,  să organizeze în cadrul bibliotecii ,,RAFTUL POEȚILOR  MUREȘENI” unde, fiecare din poeții mureșenii poate depune cărțile proprii editate, cărți care  NU  POT  FI ÎMPRUMUTATE, ci doar cercetate în cadrul Sălii de Lectură. Dorin Mircea Istrate a luat hotărârea să depună la Biblioteca Județeană Mureș cărțile primite de la membrii filialei Ligii Scriitorilor. cu specificația ,, PENTRU  RAFTUL  POEȚILOR  MUREȘENI” pentru a fi cunoscuți publicului cititor.

   Cu aceaqstă ocazie, la propunerea doamnei Viorica Feierdan, vicepreședinta filialei LSR Mureș,, a fost aleasă doamna LILIANA MOLDOVAN, colega noastră de filială, în funcția de SECRETARĂ a L.S.R filiala Mureș în locul defunctei Mihaela  Rașcu.Domnia sa ne-a promis că ne va deschide în câteva zile o pagină pe internet, ce am să o fac cunoscută tuturor membrilor noștri, unde să ne putem posta, individual ,propriile creații, pentru a putea fi cunoscuți iubitorilor de poezie.

  Vă mai informez că, în urma vânzării  ,,Antologiei” Mihaela Rașcu și a ultimei sale cărți, am strâns suma de 2.800 lei, sumă ce va fi depusă în contul fetelor doamnei Rașcu. Tot în acest cont (pe care vi-l voi comunica ulterior), Domniile voastre pot depune individual, ori de câte ori doriți, orice sumă de bani pentru a sprijini financiar aceste două fete. De aceste formalități se ocupă în prezent domnul dr.Marcoci Dorian, colegul nostru, formalități ce vor fi gata în câteva zile.

      Vă mulțumesc încă odată pentru prezență la această Manifestare poetică.

Mircea Dorin Istrate,

președintele filialei Mureș al Ligii Scriitorilor Români

 

George Ovidiu DINICĂ: Vorbind despre antologii și traduceri cu prof. Daniel Ioniță

George Ovidiu DINICĂ: Sunteți un autor recunoscut internațional care v-ați implicat în viața literaturii române locuind în Australia, aveți în palmares mai multe realizări importante precum Antologia „Testament” cea mai completă antologie de poezie din istoria literaturii române în același timp sunteți profesor de menegement dar și traducător. Unde a început destinul dvs literar?

Daniel IONIȚĂ: Probabil din copilărie. Aveam îndemânare la scris. Îmi aduc aminte că pentru lucrările (extemporale, teze, etc) de limba și literatura română citeam poemul/piesa/romanul, dar nu citeam niciodată analizele literare din manual, sau recomadate de profesori. Și cu toate acestea luam note foarte bune, reușind să sintetizez și să analizez textul destul de bine, primind aprecieri din partea profesorilor despre originalitatea comentariilor mele. Aceasta era încurajator pentru un copil de 14-16 ani. Dar dacă vă referiți la publicații, atunci desinul literar a apărut odată cu două volume (publicate la câteva luni unul după celălalt cu Editura Minerva din București) – „Testament – Antologie de Poezie Română”/„Testament – Anthology of Romanian Verse” (o colecție de poeme traduse de mine și de colegii mei lingviști și specialiști în poetică din Sydney, Australia, și apoi „Hanging Between the Stars”/„Agățat între stele”, volum bilingv de vesruri proprii. Au urmat apoi încă șase volume (poezie proprie, antologii, inclusiv una a poeților de peste Prut, din Basarabia), contribuții la reviste, eseuri etc. Lista evoluează…

George Ovidiu DINICĂ: aveți un model cultural de urmat?

Daniel IONIȚĂ: Probabil că renascentismul este modelul  care mi se potrivește. Nu spun că îl urmez, ci doar că îmi este în mod natural apropiat. Sunt interesat și activ în domenii diverse, de la literatura și traducere, la dinamica socială a organizațiilor, psihologie (formarea mea academică inițială), la muzică (clasică și folk), la știință (fizică, biofizică, statistică). De fapt aceste interese foarte diverese interese informează și direcționeză inspirația mea literară, foarte eclectică, dar și integrativă.

George Ovidiu DINICĂ: Cu ce scriitori din România sunteți prieten și ce anume a determinat prietenia dumneavoastră?

Daniel IONIȚĂ: Alex Ștefănescu (mentor și prieteni) m-a suținut mereu, prinzând bine intenția și abordarea lucrărilor mele. Îl apreciez enorm, atât pentru cunoștințele lui vaste în domeniul literar, cât și ca om. Soția lui, Domnița Ștefănescu, o eminentă scriitoare și redactor, deasemenea mă inspiră. Apoi trebuie să-l menționez pe Lucian Vasilescu, un scriitor de un enorm talent, unul din poeții de marcă ai generației curente, care m-a susținut mereu, la lansări de carte, scriindu-mi prefațe etc. Mai sunt și: criticul literar Radu Voinescu, scriitorul și jurnalistul Liviu Mățăoanu, Maria Tonu (zâna bună a literaturii românești din Toronto, Canada), d-na Pușa Roth (care publică excelenta revistă de cultură „Leviathan, publicație mult mai bună, mult mai dinamică, mult mai actuală, decât orice oferă multele și insipidele mucegăieli de reviste ale Uniunii Scriitorilor din România). Dar afară de scriitori, am avut ocazia să colaborez, să cunosc, și să mă împrietenesc cu oameni de cultură extraordinari cu care am realizat evenimente culturale de excepție, cum ar fi actrițele Daniela Nane și Manuela Hărăbor, cantautorii Nicu Alifantis, Adrian Ivanițchi, Cătălin Condurache, Marius Matache și alții.

George Ovidiu DINICĂ: Cum este văzută literatura română în Australia?

Daniel IONIȚĂ: Precum în orice țară de cultură și limbă anglo-saxonă (USA, Marea Britanie, Australia, Canada, Noua Zeelandă) există un con de umbră în privința literaturii țărilor din centru și estul Europei. Australienii învață despre literatura lor, apoi nord-americană, cea britanică și a țărilor din Commonwealth-ul britanic. Apoi câte puțin despre literatura franceză, germană, italiană și rusă. Dar despre Slovenia, Cehia, Ungaria, România, Bulgaria, Albania, nu știe mai nimeni. Acesta este unul din motivele pentru care in 2014, împreună cu scriitorul și redactorul George Roca din Sydney, am înființat Academia Româno-Australiană pentru Cultură. Acest forum organizeaza în mod regulat evenimente întotdeauna bilingve (în limbile engleză și română) pentru a promova cultura, în special literatura, românească în Australia. Astfel am avut evenimente de răsunet la Sydney și Melbourne – centrele cele mai mari din Australia – de promovare a poeziei și muzicii românești, în original și în traducere, pentru un public mixt, în audiență fiind întotdeauna și australieni. Ne-am bucurat aici de susținerea unor instituții cum ar fi Biblioteca Națională din Sydney, Consulatul și Ambasada României. Și mai ales a unor artiști excepționali români și australieni cum ar fi soprana Adriana Paul, cantautorul Daniel Reynaud, actorii Tug Dumbly, Clara Vodă, Bogdan Vodă, scriitorul George Roca, violonista Aliona Cigulea (Helen Brereton), și mulți alții. Cooperăm pe această pistă a promovării culturii românești în Australia cu alte instituții de acest fel cum ar fi „Caesar Foudation” din Melbourne, sau grupul „Unirea” din Brisbane.

DINICĂ: Activitatea de traducător presupune multă muncă și responsabilitate, aveți satisfacții?

Daniel IONIȚĂ: Desigur. Ca să fii traducător de poezie, e musai să fii mai întâi poet. Traducând propriile mele poeme (în ambele direcții, fiindcă scriu și în românește ca și în engleză, după cum mă mână duhul…), apoi cele mai frumoase poezii din poezia românească pentru a le reprezenta în limba engleză (seria volumelor „Testament”, care a culminat cu recent publicatul „Testament – 400 Years of Romanian Poetry”/„400 de ani de poezie românească” – cu Daniel Reynaud, Adriana Paul, Eva Foster – publicat recent de editura  Minerva din București) mi-a adus satisfacții enorme. Volumele au fost bine primite, lansate și vândute atât în România, cât și în Statele Unite ale Americii, Australia. Ultima reprezentare, Testament 400, a primit premiul pentru traducere „Antoaneta Ralian” al Târgului de Carte „Gaudeamus 2019”, din juriu făcând parte presonalități importante ale literaturii românești precum Denisa Comănescu (scriitor și director general al editurii Humanitas) și profesorul universitar și scriitorul Ion Bogdan Lefter.

George Ovidiu DINICĂ: În ce constă dificultatea traducerii poeziei române în engleză?

 

Daniel IONIȚĂ: Traducerea de poezie este mereu problematică indiferent din ce limbă și înspre ce limbă. E musai să faci compromisuri (traduttore, tradittore…) pentru a traversa această punte lungă, îngustă și alunecoasă, dintre două culturi, dintre două limbi. Specificitatea provocărilor traducerii poeziei din limba română înspre limba engleză nu este numai una de traducere a metaforelor, idioamelor, jocurilor de cuvinte etc (acestea sunt provocări generale, comune oricărei traduceri). În mod specific, în limba engleză cuvintele „poetice” sunt de obicei monosilabice, iar în limbile latine sunt bi sau multi silabice: moon = lună, sun = soare, heart = inimă, tree = copac, leaf = frunză, love = iubire, hate = ură, breast = piept, etc. Deci în mod natural, în special în poezia cu ritm și metru, versul din engleză va fi mai scurt decât cel din original. Arta constă in a „complementa” versul englez (pentru a putea trasporta muzicalitatea, prozodia în limba engleză) într-un mod sensibil, care să nu schimbe caracterul original, dar să ajute poemul să creeze acelaș răspuns emoțional în limba engleză. Apoi, multe din metaforele din original trebuie înlocuite cu altele din limba țintă (engleza în cazul de față) – fiindcă cele din originalul românesc nu fac sens în limba țintă. Spre exemplu „… a filei două fețe” (viitorul și trecutul sunt a filei două fețe… – Eminescu), nu merge tradus exact așa în limba engleză fiindcă a) nu face sens, și b) nu sună poetic de loc. A trebuit să înlcuiesc cu „…the two faces of a coin” (cele două fețe ale monedei – „Past  and future go together, the two faces of a coin/ You can know tomorrow’s weather if you learn the two to join”). Asemenea compromisuri sunt provocări care trebuie făcute cu atenție și simț poetic îal ambelor limbi. Continue reading „George Ovidiu DINICĂ: Vorbind despre antologii și traduceri cu prof. Daniel Ioniță” →

Liga Scriitorilor Timișoara: Cultura română promovată de Liga Scriitorilor Timișoara în cadrul proiectelor europene

 

Prof. Ana Zlibuț,  prim-vicepreședinte LSFTB,

secretar general DANET

 

Asociația “Liga Scriitorilor” Filiala Timișoara Banat LSFTB, organizație parteneră în două noi proiecte internaționale, CODANEC și DENTA, sub coordonarea Institutului ILEU e.V/ Universitatea din Ulm, Germania, își continuă activitatea de a promova cultura și civilizația română în Europa.

Activitatea Ligii Scriitorilor Timișoara nu a fost întreruptă de apariția virusului SARS-CoV-2, astfel că după întâlnirea cu prezență fizică din 7 martie, membrii LSFTB au participat online la toate activitățile de proiect.

În cadrul proiectului cultural “Connecting Danube Neighbours by Culture” CODANEC / “Conectând vecinii dunăreni prin cultură” CODANEC (octombrie 2019-septembrie 2021), ce are ca scop prezentarea  moștenirii culturale intangibile din mediul propriu sub deviza “Share your personal cultural treasure”/ “Transmiteți comoara dvs. culturală personală”,  membrii și colaboratorii Ligii Scriitorilor Timișoara au făcut cunoscute obiceiurile și tradițiile noastre.

Astfel, au fost prezentate: icoanele pe sticlă (Diana Zlibuț), colindele românești (Ana Ghiaur), muzica populară bănățeană (Cornelia Martin), ruga bănățeană (Ana Zlibuț), ceramica de Horezu (Elena Bardac), doina (Ion Ionescu), mărțișorul (Mirela Carp), icoana (Al.Fl.Țene), ia (Carmen Firu), Cimitirul vesel de la Sâpănța (Alex Perian), Dragobetele (Simona Perian), decorarea obiectelor cu motive populare (Nicoleta Gherghina), covorul tradițional bănățean (Doina Drăgan), Mocirița cu trifoi (Lucia Elena Popa) etc. http://codanec.eu/cultural_treasure/

Premiul special “Come together” a fost decernat  Anei Ghiaur, care a interpretat colindul “Cerul și Pământul”  și  Luciei Elena Popa cu cântecul “Mocirița cu trifoi”. Proiectul este finanțat de către Ministerul de Stat din Baden-Württemberg.

Danube-Networkers din Ulm (Germania) și Liga Scriitorilor Timișoara au pus bazele primei videoconferințe “Come together connecting cultures” în  29 martie 2020, unde, timp de două ore, participanții au recitat poezii și au cântat, scopul fiind de a aduce împreună online oameni de toate vârstele din regiunea Dunării, ajutându-i să depășească singurătatea și depresia din timpul pandemiei de Coronavirus, dând exemplu de solidaritate.

România a fost reprezentată de prof. Ana Zlibuț, care a recitat în română și engleză poezia lui Mihai Eminescu “La steaua” iar  prof. Simona Perian a recitat poezia “Primăvara” de Lucian Blaga; prof.Carmen Firu a interpretat “Românașului îi place” iar prof.Lucia Elena Popa a cântat “Numai una”.

Acesta a fost începutul unei serii de 13 videoconferințe, la care au participat din ce în ce mai mulți oameni din Europa, cu un program tot mai variat. Liga Scriitorilor Timișoara a participat activ cu poezii, cântece și prezentări tematice la toate videoconferințele, iar prezența și contribuțiile prof. Doina Drăgan, președinte LSFTB, prof. Ana Zlibuț, studenta Diana Zlibuț, prof. Lucia Elena Popa, prof. Ana Ghiaur, ing. Bardac Elena, prof. Carmen Firu, prof. Mirela Carp, prof. Nicoleta Gherghina, prof. Simona Perian, etc au fost apreciate de public din multe țări europene. http://codanec.eu/come-together/

O altă activitate de proiect, la care LSFTB a participat, a fost crearea unei colecții online, a cărții “Corona book”, unde, pe lângă membri LSFTB (Ana Zlibuț, Adrian Crângan, Ana Ghiaur, Genoveva Tako, Ionel Aurel Simu, Iosif Kovacs, Lucia Elena Popa), au luat parte și membri LSR (Al. Fl.Țene, președinte LSR, Titina Țene), pr.iconom stavrofor Zaharia Pereș cu articolul “Sărbătoarea Sfintelor Paști în anul 2020 la Timișoara”,  elevi de la Colegiul Național Bănățean și Colegiul Național “Carmen Sylva”.

La fiecare doi ani, reprezentanții și multiplicatorii instituțiilor rețelei „Danube-Networkers” se întâlnesc în cadrul Festivalului Dunării Ulm / Neu-Ulm, pentru a schimba informații și idei într-o conferință, ateliere internaționale și alte evenimente. Din cauza crizei Coronavirus aceste evenimente au fost anulate în 2020, dar ILEU e.V., ca birou al rețelei educaționale informale Danube-Networkers a organizat  conferința online “Sharing beyond borders – New ways of care, communication and cooperation of older people along the Danube and in Europe in times of COVID-19″, în cooperare cu asociația DANET eV și alți parteneri europeni. Asociația “Liga Scriitorilor” Filiala Timișoara Banat LSFTB, membru fondator “Danube Networkers for Europe” DANET, a participat activ la această conferință.

Prof. Ana Zlibuț, prim-vicepreședinte LSFTB, a fost speaker la workshopul 6 și a făcut o prezentare despre tradițiile românești – valori prețuite de toate generațiile /„Traditions – values cherished by all generations“ within the framework of CODANEC Project, la conferința internatională “Sharing beyond borders” din 10 iulie 2020. http://conference2020.codanec.eu/workshop-6-en/

  Continue reading „Liga Scriitorilor Timișoara: Cultura română promovată de Liga Scriitorilor Timișoara în cadrul proiectelor europene” →

Vasilica GRIGORAȘ: Jocul sublim al nelinștii Danielei Gîfu

Erosul, forță cosmică primordială, este una din temele constante ale genului liric, întâlnită încă din antichitate. Poeții și-au cântat desfătările și suferințele iubirii încă din zorile civilizației umane. Nu cred că există poet să nu cânte iubirea, fie sub toate aspectele ei, fie doar anumite fațete ale acesteia.

Tălmăcirea unor poeme de dragoste nu e o întreprindere tocmai simplă. Și cred că acest lucru se datorează faptului că dragostea este o trăire extrem de personală. Există atâtea feluri de a iubi câți oameni sunt pe pământ. Atâtea intensități, atâtea oglindiri în sine, atâtea manifestări și interfețe exterioare. Este imposibil o disecare cu bisturiul a înțelesului acestui sentiment.

În cartea „Păcatul neliniștii”, apărută la Editura Paralela 45, București, 2011, poeta Daniela Gîfu realizează o schiță de portret. Un portet al iubirii, un tablou cu 12 detalii temporale, cu adâncimi, stagnări și înălțări. Un tablou al visului, un vis al împlinirii ființiale într-un zbor între cer și abis.

Autoarea dăruiește cititorilor un volum cu poeme de dragoste. Ceasuri, minute, secunde de încântare, pe care a simțit nevoia să le împărtășească. O exteriorizare a interiorului și o dedublare a Eului liric (masculin și feminin). Individualitatea sentimentală presupune ca ecoul bătăilor inimii să se exprime într-un ritm cu totul aparte, în cazul de față intim și temperat ceea ce dă firului iubirii o împletire melodioasă.

„Păcatul neliniștii” este o „Cântare a Cântărilor”; cântarea dragostei din toate timpurile. O evadare din contemporaneitate a celor două personaje, Ea și El (Mireasa și Mirele) cuprinși de fiorul iubirii.  Și nu oricând, ci odată cu împrimăvărarea naturii, (luna martie), când se dezgheață timpul, se topesc asperitățile vremii; atunci sufletul se revarsă în fuioare de trăiri înaripate de sentimente și gânduri revelatoare. Printr-o abordare specială, poeta prezintă încolțirea, înfrunzirea, înflorirea și rodirea bobului de iubire; nu lipsesc momente de ofilire, ca apoi să renască mai intens. Toate acestea sunt crâmpeie de timp finit pe firul infinitului. „Ea// Pecetluitu-ne-am/ începutul cu un sărut/ fugar, timid, dar atât de/ răscolitor. Un straniu/ sentiment s-a cuibărit, în/ cele din urmă, în inimile/ vătămate de înşelăciunile/ întrupate ale trecutului./ Te purtasem cu mine/ dincolo de chinuitoarele/ nopţi de singurătate./ Teama de dăruire în/  braţele întunecatului apus/ a fost delicat estompată.”; „El// Dansez încet pe/ aripile gândurilor,/ legănate în ritmul/ paşilor reggae cu tine,/ frumoaso. Umbrele nopţii/ s-au strecurat sfios în/ odaie, atente la tic-tacul/ pendulei lăuntrice. Îţi/ chem inima, îmbobocită,/ să se lase răsfăţată. Să ne/ deschidem curaţi în zorii/ rouăi alintată de prima/ rază de Soare./ Magică şi/ ademenitoare întâlnire…” (Martie)

Dragostea este elementul catalizator al ființei umane, cei doi actori ai poemului sunt cuprinși de fiorul și frenezia dragostei… Deloc timizi, însă cu delicatețe, cu inflexiuni grațioase și coerență se deschid asemenea unei cărți spre lectură. O stare de neliniște, fiecare cu simțirile, dar și cu închipuirile sale. Un simplu sărut, o mângâiere poate înfiripa o dragoste profundă. Cu ușoare urme de melancolie și nostalgie, textul este un exercițiu de imaginație, cu reglări abile ale intensității și etalări plastice ale vorbirii și tăcerii. Eul liric vorbește cu sine, vorbește cu celălalt, de nu mai știi dacă e realitate ori închipuire. „El// Generozitatea/ descătuşării şi scânteierii/ iubirii tale îmi înfrânge/ pornirile sărăcăcioase,/ întărindu-mi voinţa şi /înţelepţindu-mi putinţa./ Slăbiciunile convulsive/ sunt substituite de/ speranţa unui mâine/ binecuvântat. Vreau să/ rămâi, căci tu îmi eşti/ acum scăparea din/ strânsoarea slăbiciunii/ adamice. Te chem de/ teama de a nu-ţi uita/ numele.”„Ea// Mi-ai strigat/ numele. Nu mai răbdai/ amorţirea. Cu neputinţă/ să uiţi să respire/ eliberarea./ Până şi mintea, ce-şi/ autocenzura pornirile/ lumeşti, s-a deschis/ asemenea crinului trezit/ de hârjoana pisoilor/ vagabonzi, ce poposesc în/ ograda casei tale. Treptat,/ înţelegem neînţelesul la/ care am visat, acum prea/ prăfuit de atâta aşteptare./ Chinuitori şi izvorâtori/ ani.” (Aprilie)

Un joc sublim al neliniștii, tăierea respirației, toate de la păcatul originar, ispitirea lui Adam, cu ajutorul Evei, de șarpele viclean. O zbatere continuă, trecerea de la o stare la alta. Oare să fie păcat lăsarea iubirii lor în grija lui Dumnezeu? S-au îngrijorat peste măsură, uitând că Dumnezeu Însuși este iubire!! Nu numai că îngăduie iubirea, dar ne-a dăruit iubirea pentru înmulțirea în chip minuat a creației sale. Așa cum Dumnezeu ne-a creat din dragoste după chipul și asemănarea Lui, tot astfel, noi oamenii, din iubire vom da naștere copiilor noștri. Așa cum Dumnezeu ne iubește continuu și necondiționat, tot astfel ar trebui să iubim și noi, însă la om apar teama de singurătate, mândria, lipsa de credință… Să fie oare nevoie de retragere în pustie pentru a-I sluji lui Dumnezeu?

Deși cuprinși de slăbiciune și neputință, El și Ea nutresc o fărâmă de speranță; încearcă să descopere calea (iubirea), chemând-o, strigând-o cu îndurare. Astfel dragostea se deschide precum bobocul de crin alb, pur, curat. Se detașează de toxicitatea cotidianului și-și pune în ordine trăirile. Scenele emoționale descătușate sporesc în intensitate, iar eroii cărții, deși se simt captivi în iubirea lor sunt plini de recunoștință. „Ea// Când a slăbit/ strânsoarea îmbrăţişării/ noastre, am ştiut că iarăşi/ voi avea parte/ de o noapte de lămuriri, de apăsări./ Încruşişarea privirilor/ dojenitoare stărui numai/ un moment. Şi, totuşi…/ Vibrează neîncetat,/ asemenea păcatului/ originar, fiecare trăire ce/ mă-ncearcă. Ochii mei te/ văd, urechile mele te aud,/ inima mea te cheamă. Şi,/ totuşi, un zid…” „El// Am visat că vei/ veni în viaţa mea, dar/ prea mulţi vulturi îşi/ făcuseră cuib sub/ streaşina casei inimii/ mele. Mi-au răpit/ visele zgâriindu-mi fără/ milă, cu ghearele lor,/ lăuntrul. Scăpase doar un/ cotlon, păstrat apropierii/ tale, o chemare nepotolită/ în visele ce-mi îndulceau/ nopţile necruţătoare ale/ singurătăţii. E sărbătoare,/ acum, în sufletul meu.” (Mai)

Discursul poetic își pierde uneori coeziunea logicii formale. Viziuni fragmentare și intensități fulgurante sunt exprimate cu atenție sporită pentru o receptare intuitivă a mesajului. Persistă o impresionantă vitalitate, fără descătușări frivole și vulgare, ci într-un stil decent, discret. „Păcatul neliniștii” se prezintă cu un lirism exploziv și strălucitor, de o prospețime fără egal și fără a aluneca către un senzualism deșănțat. Poezia erotică a Danielei Gîfu are vigoare, expresivitate și echilibru interior. „El//  Azi şi mereu,/ aici şi acolo, sub forţa/ inimaginabilă a iubirii, ce/ o descopăr treptat, fragil/ şi tainic alături de tine. Te/ chem, fiindcă nu mai am/ aer fără prezenţa ta./ Uneori mă auzi, alteori/ briza lacului se interpune/ tânguitor între noi./ În vreme ce strig/ îndurare,/ mă scufund/ în contemplarea adierii/ nocturne./ Cu inima dornică, aştept/ parcă să se ivească/ un înger.” „Ea// Sunt iubită./ Am răspuns chemării/ din privirea ta./ Eşti iubit./ Ai întrezărit lumina/ inimii mele răbdătoare./ Am fost poftiţi acum/ împreună la masa/ îndulcitoarelor/ merinde aşezate de/ călăuza cerească./ Nici eu, nici tu nu cunoaştem/ încotro-ul. Oricât de/ buimăciţi am fi,/ să stăruim în rămânere./ E rândul nostru să/ ne-nălţăm încet din/ chinul înnoptării/ scâncitoare.” (Iunie)

„Păcatul neliniștii” este un duet expansiv și exuberant, însă nu dramatic, nu lacrimogen. Actorii, două voci sincere, temperate, șlefuite de iubire. Cuvântul izvorăște din inimă și transmis către inimă. Miezul verii. Arșiță, zile toride. Inima parcă-i în deșertul Sahara. Rătăcire, căutare de sine, căutare de celălalt, căutare neîncetată. „Ea// Ochiurile miraje/ ale Saharei mi-au atras/ inima închinată/ beduinilor. Căutăm/ împreună apa salvatoare./ Ne rămâne mângâierea/ firelor /de nisip, tămâiate/ de Soare. Mă simt slăbită/ de acest neîntrerupt drum/ de căutare. Se face din ce/ în ce mai fierbinte şi nu/ mai am ce să jertfesc/ pentru o picătură de/ ploaie. Oglindirea/ chipului tău/ mă consolează./ E peste tot.”; „El// Tresărind dintr-un/ vis bizar, am întins/ braţele după tine… Erai/ atât de departe! Doar/ mireasma mângâierii tale/ mă trezise. Ţin pleoapele/ strânse ca să nu mai vadă/ zădărniciile pământeşti ce/ mi-au pângărit sufletul./ Bântui totuşi zările/ infinite, tot întrebând/ norii pe unde eşti. De-ar fi/ să nu primesc răspuns,/ te-aş căuta până la/ sfârşitul cerului.) (Iulie)

Continue reading „Vasilica GRIGORAȘ: Jocul sublim al nelinștii Danielei Gîfu” →