În credinţa populară românească se spune că în noaptea de Sf. Andrei (29 spre 30 noiembrie) umblă strigoii, spirite ale morţilor care nu ajung în lumea de „dincolo” după înmormântare și îşi vizitează rudele la marile sărbători calendaristice. Strigoii devin foarte periculoşi pentru cei vii: aduc boli, grindină, spaime și suferinţe.
După daunele provocate, ei pot fi de apă şi de uscat, de vite şi de stupi, de ploi şi de foc. Ei călătoresc pe pământ şi pe ape, scoțând strigăte înfiorătoare și având apariții misterioase: călare pe meliță, pe coadă de matură, pe butoi sau în butoi.
Români au o tradiţie frumoasă pentru noaptea de Sfântul Andrei care s-a transmis încă de la daci.
Pentru că tradiţiile poporului român sunt frumoase şi mistice, acestea au dăinuit prin perpetuarea lor de fiecare generație.
Despre sărbătoarea Sfântului Andrei trebuie știut că este numită și ziua lupului, pentru daci, întrucât steagul lor avea înfăţişarea unui balaur cu cap de lup.
De aceea se credea şi încă se mai susține această ipoteză că în ziua de 30 noiembrie lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi zicala „când își vede lupul coada”.
Acesta este unul din motive, pentru care în ziua de Sfântul Andrei nu se lucrează în gospodăriile țărănești, ca „să nu dea lupii iama în vite”.
Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când porneşte şi lupăria.
Tot din cauza lupilor nu se mătură toată ziua, nu se duce gunoiul afară, nu se rânesc grajdurile şi nu se dă nimic cu împrumut.
Se mai spune că în această noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă este pocit sau moare.
Noaptea vrăjilor și chemarea ursitului
Sf. Andrei este una dintre cele mai importante sărbători din an, cu multe supertiții, în care se fac vrăji şi farmece.
Fetele măsoară nouă ceşcuţe pline cu apă şi le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A două zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeaşi ceşcuţă, apă din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie şi câteva picături, atunci vor avea noroc sau, dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămâne neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărită.
În noaptea de Sf. Andrei, că să-şi viseze ursitul, fetele îşi pun sub cap 41 de boabe de grâu şi dacă visează că cineva le ia grâul, înseamnă că se vor mărita.
Unele fete îşi pregătesc turtă, pentru ea aducând apă cu gura. Apa trebuie să fie neîncepută (prima de domineață) iar produsele din care se prepară turtă (făină şi sare) sunt măsurate cu o coajă de nucă. După ce au fost coapte pe vatră, fetele îşi mănâncă turtitele preparate, convinse fiind că ursitii vor veni în vis, cu apă să le potolească setea.
Fetele mai fac un colac din pâine dospită, punând în mijlocul lui câte un căţel de usturoi. Dus acasă, colacul este aşezat într-un loc călduros, unde este lăsat vreme de o săptămâna. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, faţă cunoaşte că va fi cu noroc.
TRADIȚII MITOLOGICE
Bogată-n sacralitate,
creștinească sărbătoare,
din timpuri străvechi străbate
şi cu mituri populare.
Se practică adeseori
tradiţii din popor străbun
sau erezii ce dau fiori,
cu vraja nopții de ajun.
Despre ursit se zvoneşte
că vine-n această noapte,
precum erou din poveste,
fetelor să se arate.
Feciorii pornesc prin sate,
în ajun să le fure porţi
celor dragi și adorate,
dorind să le devină soţi.
În vase, lângă ferestre
se pune grâu la germinat.
Într-o lună de va creşte,
va fi un an îmbelşugat.
Din legendele păgâne
se păstrează obiceiuri,
urmând a intra-n destine
precum fantezia-n gânduri.
Din ajun în miez de noapte
se privesc fete-n oglidă,
cu două făclii la spate,
ursitu-n ea să surprindă.
Sau în apa din fântână
privesc singure-n tăcere,
ţinând în fiece mână,
lumânări de la-nviere.
Dacă-n truc nu reuşeşte
ursitul să şi-l zărească,
în oglindă când priveşte,
un alt obicei încearcă.
Înainte de culcare
mănâncă turtă sărată,
gândind că-n visu-i apare
bărbatul menit de soartă.
Busuioc sub pernă-şi pune,
păstrat de la Bobotează.
Apoi face rugăciune
să nu uite ce visează.
Adormind cu sete mare,
vrea în vis dorit să vină
însuşi „Făt-Frumos” călare,
cu-n pahar de apă-n mână.
Dar visu-i dezamăgire,
când june nu a apărut,
fetei spre a-i da de ştire
despre ursit necunoscut.
Feciori de soartă curioși,
la geam pun grâu în pahare
și cred că vor fi norocoși,
de va crește grâul mare.
Cu funie de usturoi,
fereastra-i împodobită
să îndepărteze strigoi,
când casa e bântuită.
Vrăjitoarele își poartă
obiceiuri necinstite,
prin magie chemând soartă
la fete să se mărite.
Ori fac vrăji de răutate,
alungând soartă menită
cu trucuri în miez de noapte
la fântână părăsită.
Lipsit de noroc să îi fie
destinul unei rivale,
femeia cu invidie
plăteşte la vrăjitoare.
Bântuie pe la răscruce,
dar şi prin curţi, sălbăticiuni,
pe vite să le mănânce,
acelor ce nu-s buni creştini.
Dintr-o divină sentință,
fiarele ucigătoare
la cei fără de credință
le aduc pagubă mare.
Sălbăticiuni stau la sfadă,
că limba li se dezleagă.
Lupii reușesc să-și vadă
coada, prin mit ce se-ncheagă.
Ca un schimbător de vreme,
Andrei este „cap de iarnă”,
de care ursul se teme
și-n bârlog stă de prigoagă.
De prin lume adunate
ritualuri populare
pun mit în realitate,
la creștină sărbătoare.
Vin în viață din poveste
să împletească magic har,
ca fus ce se răsucește,
torcând fuiorul legendar.
Mister cu ele revine
la românii ce le poartă,
vrând a şti-n anul ce vine,
cum le va fi a lor soartă.
De-o fi bine să muncească,
norocul să se arate.
Iar de-o fi să-i ocolească,
merg cu lenea mai departe.
Dar cei ce au mintea trează,
nu devin pradă visării,
că norocu-i onorează,
muncind de cum apar zorii.
Iar gândurile mănoase
antrenează-nchipuirea
să dea roade fabuloase
ce fascinează trăirea.
––––––––––-
Maria FILIPOIU
30 Noiembrie 2020
„Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile,
IMPAR
Poet și cercetător literar al poeziei ebraice din perioada renașterii. S-a născut în orașul RĂDĂUȚI din Bucovina-România pe data de 16 octombrie 1930. La vârsta de 4 ani ,după ce a rămas orfan de mamă, care se îmbolnăvise, a fost crescut de bunici. –familia Auslander. În 1940 odată cu cedarea Bucovinei –Uniunii Sovietice – ,evreii din Bucovina și Basarabia au fost evacuați –în condiții neumane, respectiv au fost urcați în vagoane de marfă, fără a avea posibilitatea de a lua cu ei decât un rucksac sau o valiză cu cele strict necesare. Pe data de 13 oct.1941 ultimii 4000 de evrei au fost transportați la Atacki și de acolo în Transnistria. Dan, rămase în seama bunicilor de la o vîrstă fragedă, deoarece tatăl său emigrase în Palestina încă în anul 1939. După eliberarea din lagărele Transnistriei bunicii cu micul Dan s-au întors în România. În 1946 Dan a emigrat singur în cadrul Emigrației tineretului –Aliat Ha-Noar,, în Eretz Israel. Legătura cu tatăl său a fost dificilă. Tănărul Dan a intrat în kibuțul Gad integrîndu-se în acest mediu. Apoi, a învățat la Seminarul kibuțurilor. Ca absolvent –educator a intrat în învățămînt. A fost mai întîi învățător. După absolvirea Seminarului kibuțurilor,ca profesor a predat la Kiriat Gad. În 1956 se mută la Ierusalim și studiază la Universitatea Ebraică. A predat ca profesor la Gimnaziul Rehavia. În 1976 devine profesor în cadrul Univesității din Ierusalim și cercetător al poeziei ebraice din Evul Mediu…Primele sale poezii le-a publicat în 1949 și mai apoi în 1956. Toate aceste versuri de început au apărut în ziarele și revistele acelor ani. Dar, prima carte ,,ȘAON haȚEL,, (Ceasul din umbră) în care a selectat o parte din operele sale a cunoscut lumina tiparului în 1959 .Pe parcursul anilor au cunoscut versurile sale noi apariții prin cele șase cărții. După fiecare carte , cronicari au analizat , la vremea sa,mănunchiul de poezii,în revistele vremii. Dan Pagis avînd o formație intelectuală și cunoscînd cîteva limbi germana, franceza și engleza-fapt care i-a permis și abordarea profesiei de traducător și redactor. O ultimă carte a sa a apărut în 1991- Lucrarea conține numeroase versuri din arhiva personală cît și fragmente de proză. O preocupare deosebită a poetului a fost perioada,,CATASTROFEI HOLOCAUSTULUI,,a anilor cînd evreii –nu numai din Bucovina ,Basarabia ,ci și din unele țări din Europa precum Ungaria,Polonia au fost măcelăriți fie în Camerele de gazare,îngropați de vii în urma nenumăratelor boli infecțioase, a lipsei de hrană elementată (Transnistria). Unul din primele sale versuri în care se reflectă suferințele celor evacuați ,,Scris cu creioane pe vagon,, a apărut în 1970. Trebuie subliniat faptul, aceste versuri ,prin puternicul lor mesaj au fost alese de a străjuii pe Andarta de la YAD VA ȘEM din Ierusalim. Le vom găsi deasemenea pe Andarta fostului lagăr de la Bîltzi. În cartea,, Poetul cu cerneală secretă,, vom citi versuri tăioase,precum ,,Nopți sigilate/În fumul tăios,de oțel/ în rătăcirea pescărușilor,fără țintă/la răspîndirea bărcilor negre. Amintim lectorilor, poetul se referă la trecerea forțată a Nistrului, unde și-au găsit pieirea numeroși deportați. În alte versuri ,,Fabricantul de arme,, exprimările sunt tăioase,, Aruncat ca un instrument în lingura războaielor/ Și tot ce-am trăit încet/ S-a dărămat. Menționez în mod deosebit,,Poetul cu ceneală secretă ,,în care poezia ,,ULTIMA rugăciune a lui Saul,, este sguduitoare prin imaginile adînci ,influențînd cutremurător, lectorii. ,,Portretele poeților,, în curs de apariție la editura ,,Bialik,, în care cronicara face o analiză substanțială –comparativă a poeților de origine romînă Paul Celan și Dan Pagis. Cu mulți ani înainte ,pe cînd la un seminar al Universității din Ierusalim au participat cei doi poeți de origină romînă-amintiți mai sus- la care li s-a alăturat scriitorul și cronicarul Iehuda Amihai. Ceea ce a determinat-o ,în ultimă instanță a scrie despre Dan PAGIS șI Celan a fost mediul,educația primită de aceștea în anii 20.Ambii au fost educați în limba germană-ani 20 a secolului trecut. Ambii au părăsit Romînia după perioada fascistă. Celan poposind o perioadă în Germania, după care s-a stabilit în Franța, iar Pagis a fost educat și s-a integrat în mediul israelian. De altfel, cu prilejul vizitei lui Celan la Ierusalim, s-a constatat că limba ebraică nu ia fost străină. Ambii scriitori au primit o educație religioasă, în vremea copilăriei. În ceea ce privește activitatea educativă a lui Pagis, e demn de menționat perioada cînd a fost cercetător al ,,copilăriei poeziei ebraice (PIUT) și a predat la catedra ,,literatura ebraică primitivă,, a Universității în paralel cu literatura Baroc. De altfel, chiar în școlile din Germania sunt analizate unele poezii ale lui Pagis ,în special cele care se referă la perioada holocaustului .Poezia sa,,Lovitura de moarte(Pogaat mavet)-textul a fost tradus pe note muzicale ,iar în unele școli a devenit foarte cunoscut. Împreună cu versurile amintite mai sus,,,,Scris cu creionul pe vagon și semnat,, au devenit foarte cunoscute în școlile din Germania. 
Dacă să pornim de la înțelesul cuvântului „necesitate”, atunci esența fenomenului exprimă latura fundamentală a unui lucru destul de important în existența individului. Acest lucru se plasează între utilitate și semnificație, aspecte ce satisfac anumite exigențe ale omului și societății acestuia. În contextul dat, fenomenul de necesitate și importanță are tangență majoră și cu zilele de sărbători ce au loc în cadrul unei societăți, – acestea satisfăcând cerințele spirituale ale cetățenilor. Sărbătoarea din cadrul unei societăți este o zi prin care se comemorează un anumit eveniment istoric, religios, cultural, iar omul este acel care își întrerupe activitatea obișnuită de muncă pentru a se bucura de manifestările organizate cu acest prilej. În asemenea mod se sărbătorește și așa-numita Ziua Națională – zi în care un popor își marchează o întâmplare foarte importantă din istoria propriei țări. Așa fiind, vom vorbi despre Ziua națională a României, 1 decembrie, eveniment sărbătorit de întregul popor român, eveniment de o mare pondere ce caracterizează și reprezintă identitatea unui stat și a unei națiuni.
După 1989 asistăm la primul război între stat şi Biserica Ortodoxă Română. Închiderea bisericilor în perioada stării de urgenţă a iritat clerul şi mirenii ortodocşi. Lumea a înţeles cele două luni de recluziune pandemice, dar nu interzicerea Paştilor şi a slujbei de Înviere. Fără credinţă omul este un robot. Nu mai are speranţă. După starea de urgenţă, Biserica şi credincioşii ortodocşi s-au aşteptat să le fie respectate drepturile şi libertăţile religioase, conform Constituţiei României. Clerul şi mirenii s-au simţit persecutaţi de stat, când poliţia a intrat peste enoriaşi ca să „spargă” slujbele religioase şi să fie amendaţi preoţii şi credincioşii, asta în timp ce se organizau alegeri locale şi campanii electorale pentru alegeri parlamentare. Dubla măsură a statului faţă de Biserică şi partide a enervat poporul credincios creştin-ortodox. Întrunirile electorale fără rerspectarea indicaţilor sanitare au fost permise şi politicienii nu au fost amendaţi, iar credincioşii au fost amendaţi pentru că se rugau respectând un drept constituţional. Mall-urile şi marketurile au devenit noile „biserici” laice, unde consumatorii se pot îmbulzi, iar slujbele sau pelerinajele religioase sunt percepute de stat ca inamicul statului. Pelerinajele au fost restricţionate, ca cel de la Sfânta Parascheva de la Iaşi, când mirenii au trebuit să participe doar cu buletinul din localitate, fiind o decizie discriminatorie faţă de alţi creştini din ţară, fără ca CNCD să facă scandal. Identic s-au impus restricţiile şi la Sf. Dimitrie, patronul Bucureştiilor. Încălcarea libertăţii religioase a culminat cu perturbarea unei slujbe religioase la Constanţa, care s-a lăsat cu amenzi grele. A fost picătura care a umplut paharul, mai ales pentru IPS Teodosie, cel mai vocal apărător din ierarhia BOR, pentru drepturile religioase ale românilor. IPS Teodosie îi scria premierului Ludovic Orban că nu va îngădui ca dreptul de a-l cinsti așa cum se cuvine pe Sfântul Andrei să fie „călcat în picioare de cei care nu au frică de Dumnezeu și se închină unei științe absurde, care nesocotește pe om în integralitatea sa: trup, dar și suflet”: „Ce veți face? Ne veți bate, amenda, aresta și executa pe toți cei care vom merge să ne rugăm la Mănăstirea Peștera Sfântului Apostol Andrei, în ziua prăznuirii sale ?!? Veți asmuți justiția și forțele de ordine împotriva propriilor frați și surori pentru a vă atinge scopurile fixate?”. El avertiza Guvernul să nu subestimeze dorința oamenilor de a striga din nou în stradă.
Motto: