Laura OPARIUC: Timpul bătând la ureche

TIMPUL BĂTÂND LA URECHE

 

Mi-am pus timpul pe-o ureche,
o clepsidră și-o pendulă,
timpul nu are pereche,
zbor firav de libelulă,
dans de sticlă peste simțuri,
pulsul ticăie-n auz
și se scurge-apoi în gânduri,
inima e-n ritm confuz…
Unghiul drept e-acum rotund,
însuși timpul e o sferă..
Ritmul inimii, la rând,
curge-n altă emisferă …
Ca-n magazin de suvenire,
tresar la fiece culoare,
ocean sticlos în primenire
răsărit din noul soare…
Nu există timp, mi-am spus,
cu mine însămi în război,
nu e jos, nu e nici sus,
nu înainte, nici înapoi…
E doar clipa de-acum,
sferă fără pereche,
privesc pieziș către drum,
cu timpul bătând la ureche…

—————————-

Laura OPARIUC

( din volumul ,, Versuri din sticlă „, 2019)

Flori GOMBOȘ: Cuvântul – piatră de jertfă

CUVÂNTUL-PIATRĂ DE JERTFĂ

M-am dus
să sparg
poarta ferecată…
mâinile-mi sunt
înţepenite,
trupul îmi e ca
un trist peisaj
arheologic,
prăbuşit între
pereţii mucegăiţi…
Ignoraţi-mi
existenţa vătămată
de vremuri grele;
vreau
să mă eliberez din
pântecul timpului şi
să mă privesc
în nespaţiu,
vieţuind acolo,
în el,
multiplicată
de dimensiuni,
ca la începuturi.
De mâna mea
e legat CUVÂNTUL,
ca o piatră de jertfă.

—————————–

Flori GOMBOȘ

21 martie 2020

Mircea Dorin ISTRATE: O boabă lăcrimată

O BOABĂ LĂCRIMATĂ

 

Pe toți ne cheamă satul din care am plecat,

Să ne-nturnăm acasă, că prea ne-am străinat,

S-a pustiit sărmanul de tineri ce-a avut,

Plecați în zări, departe, în cel necunoscut.

 

Așa că dacă încă mai țineți satu-n gând

Și n-ați uitat că-n dânsul s-a renoit la rând

Totți cei din neamul vostru de-acuma prea răriți,

Mai treceți pe acasă și-ți fi binevenți.

 

N-o fi, în pragul casei, părinții să v-aștepte,

Sunt duși demult sărmanii în lumi de-acum mai drepte,

Rămase-mi sunt doar neamuri, mai mult îndepărtați,

Doar veri și poate încă, cumnate și cumnați.

 

Cu ei să-mi stați de vorbă de câte s-a-ntâmplat

De când din cuibul ăsta voi încă ați plecat,

Pe unde-mi sunt toți ceilalți în lume risipiți

Și-n țintirim câți încă de-acum sunt însfințiți.

 

Și de vecinii voștri mai încă să-ntrebați,

Că uneori cu dânșii ați fost ca niște frați,

Cu ei răzbit-ați vremea la bine și la rău

Cum încă v-ajutat-a, El, Bunul Dumnezău.

 

La fiecare casă să-mi faceți închinare

Că-n ea îmi sunt istorii de-acuma în uitare,

Ele-au ținut nemșugul și toate câte-au fost

Ca scurta cea trăire în lume aibă-mi rost.

 

Și-un părăstas îmi puneți în ziua ce-i sortită

C-a lor trăire încă, să-mi fie amintită

În cartea vieții care mi-i trece în uitare,

Pe ei , ce-s dragi noștri și-i plângem la altare.

 

În Berc să-mi mergeți încă, pe Coastă, la Răzoare

Și în pomiștea popii, să-mi faceți căutare

La urma tinereții pe-aicea ce-i pierdută,

De când doar umbra vremii în lacrimi mi-o sărută.

 

Luați în al vost’ suflet din toate câte-un pic,

Ce pe acolo încă-i de-acuma un nimic,

Și-n schimb, plătiți-mi vamă de-acuma pe vecie,

O boabă lăcrimată, aminte să vă fie.

 

———————————–

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș

21 martie 2020

Paul CELAN: Anii de la tine la mine

Sandro Botticelli

 

Anii de la tine la mine

Îți vălurește părul iar când plâng. Cu-azurul din priviri
iubirii noastre praznic îi așterni: pat între vară și toamnă.
Bem ceva distilat de un altul, străin de mine și de tine:
sorbim din vid și din finit.

 

Privim cum în adânc de mare ni se reflectă chipul și grăbiți
ne-ntindem unul altuia merinde:
noaptea e noapte și, cu zorii începând,
mă culcă lângă tine.

Paul Celan, Bucovina (1920 – 1970)

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din “Paul Celan, obras completas”, Editura Trotta, Madrid

***

Die Jahre von dir zu mir / Wieder wellt sich dein Haar, wenn ich wein. Mit dem Blau deiner Augen / deckst du den Tisch unsrer Liebe: ein Bett zwischen Sommer und Herbst. / Wir trinken, was einer gebraut, der nicht ich war, noch du, noch ein dritter: / wir schlürfen ein Leeres und Letztes. / Wir sehen uns zu in den Spiegeln der Tiefsee und reichen uns rascher die Speisen: / die Nacht ist die Nacht, sie beginnt mit dem Morgen, / sie legt mich zu dir.

 

Eugenia BUCUR: Tăceri

Tăceri

 

Unde de clopot împărțite-n felii,

Odaia e strâmtă şi pereții înalți,

Se lovesc privirile, golul răsună,

Pasări şi albine pe rece în lanț.

 

Se aude o voce – reducem tăcerea,

Memorăm atingerea din doi în doi,

Furnicile stau albite în muşuroaie,

Soarele caută grămezi, ceru’ e-n ploi.

 

O pasăre pare să creadă în ea,

Ramului îi spune de iubiri trecute.

În case e doar abur de ceai şi cafea,

Cuvintele-s surde, sufletele mute…

———————————

Eugenia BUCUR

Slatina

21 Martie 2020

 

Eleonora SCHIPOR: De Ziua Mondială a Poeziei

Anual această frumoasă sărbătoare a poeziei, a cuvântului scris, a literaturii, este marcată pe larg la CIE Cupca.

            Anul acesta am început cu o vizită la muzeul istoric al satului Cupca, pe care am efectuat-o cu elevii clasei a 6-ea. După o scurtă trecere în revistă a exponatelor, le-am făcut cunoștință cu cărțile de poezie aflate în incinta muzeului. O atenție deosebită am acordat expozițiilor permanente dedicate poetului crăsnean Ilie Motrescu, Cobzarului ucrainean Taras Șevcenko, Luceafărului poeziei românești Mihai Eminescu, scriitoarei bucovinene Olga Kobâleanska.

            O expoziție cu portetele celor doi mari clasici ai literaturii universale Mihai Eminescu și Taras Șevcenko am amenajat pe culuarul școlii. Deasemenea am expus și cărțile de poezie ale autorilor numiți mai sus, dar și a regretatului traducător din opera șevcenkiană Ion Cozmei din Suceava, cât și  ale autorilor locali.

            Membri cenaclului literar LĂMÂIȚA, conduși de subsemnata, au pregătit un recital poetic în 5 limbi: română, ucraineană, engleză, franceză, rusă. Elevii au recitat versuri din literatura universală ale renumiților poeți Mihai Eminescu, Taras Șevcenko, Alexandr Pușkin, Ion Cozmei, Ilie Motrescu…

            Profesoara de limba și literatura maternă Lucica Dușceac a organizat expromt un mini-concurs de cunoaștere a poeziei, numind fie autorul, fie titlul versului, elevii urmând să numească corect  răspunsul.

            Sincere mulțumiri tuturor profesorilor de filologie din școală pentru munca depusă în cunoașterea literaturii în diferite limbi. Succese elevilor și fie ca dragostea de poezie, literatură, frumos să-i însoțească pe tot parcursul vieții.

———————————-

Eleonora SCHIPOR

Cupca, Ucraina

21 martie 2019

Gheorghe PÂRLEA: Eu nu râvnesc la vreo coroană

EU NU RÂVNESC LA VREO COROANĂ

(Cu plecăciune, confraţilor mei glorioşi)

  

 

Eu nu râvnesc la vreo coroană

Căci am cununa mea de spini

Şi fruntea toată mi-i o rană

Din truda mea prin mărăcini…

 

Eu nu râvnesc la vreo coroană

Căci moştenesc un biet ogor;

Averea mi-i o simplă pană

Şi-o filă smulsă din cotor.

 

Eu nu râvnesc la vreo coroană

Căci dat îmi e să ar cu plugul;

Cât nu-s de rasă ariană,

Îmi strâng sărman în pumn belşugul.

 

Eu nu râvnesc la vreo coroană

Căci n-am blazonul de nobleţe,

Nici de zidit nu am vreo Ană;

Deci muza n-o să mă răsfeţe.

 

Eu nu râvnesc la vreo coroană

Şi neîncoronat va fi să mor;

Cât stihul mi-i doar mie hrană,

Rămân doar scribul din popor .

———————————

Gheorghe PÂRLEA

21 martie 2019

 

Foto: sculptură de Michelangelo („Sclav murind”)

 

Miriam Nadia DĂBĂU: Omagiu

OMAGIU

 

Aș vrea să aleg în cuvinte,
frumusețile lumii…
cu pene de păun ca mărgele
și ochi de Giocondă în stele!

Deși este greu să alegi
printre atâtea condeie celebre,
aș alege un buchet de Iiele
să-l aștern ca ofrandă!

Mă-mbată mirosul de scris
pe foi metrice de hârtie
și frumusețea cuvintelor face,
să se nască poezia trăită!

Voi, poeți cu inimă rară,
Poezia vă este mamă și tată,
printre rânduri visați și iubiți
Și lacrimi cu soare trăiți!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

21 martie 2019

Lilia MANOLE: Taina omului

TAINA OMULUI

 

Puzderii de stele ascunse-n amiază,
Făpturile-n tine de-a pururi durează
Și-n spațiu vremelnic colindă.
A fi, bucurie eternă și sfântă!
O vrajă a toata lumina răsfrântă
De-a gloriei tale oglindă.”

                                     (Nichifor Crainic, „Metanie”(„Laudă”)

 

Esența vieții materne
se deschide dintr-o hologramă.
Nu mi-am pastișat existența-
munceam să o interiorizez.

Eram sigură,
că nici un refugiu nu este-
trebuie să te cunoști
din Tainele mari ale Cuvântului.

Dintr-o oglindă dreptunghiulară
s-au reflectat absențe-
erau gânduri inexistente,
iar din cealaltă parte a oglinzii
se deschise o lumină
să-mi iradieze,
discret și dinadins,
din față-
mă cunoșteam
la prima vedere,
dar, de fapt, era un caracter-
doar atât…

Pesemne,
stereotipurile nu mă priveau
niciodată
și de atunci,
de când văzui cealaltă
lume hexaedrică,
ce se îndrepta spre mine,
Logosul nevăzut
mă preluă
din meandrul trupului-
respiram,
credeam,
alunecam,
derocam,
doar să nu accept așa cum sunt-
nu eram din gânduri-
sufletul atârna cu capul în jos-
însăși esența fixã
era o hologramă –

mă îndepărtasem de materia,
în care eram,
apropiindu-mă,
fără greș,
de Taina întrupării dumnezeiești.

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

21 martie 2019

Petru Daniel VĂCĂREANU: Icar inversat

Icar inversat

 

Poetul un Icar, zborului avar
Topind poeziile din aripi file
Căzând unde i-încep infiniturile
Sens invers clepsidra, iar și iar..

Fiindcă căzând zboară,..și invers..
Ca așa-și înțelege prin orice vers
Lumile pe unde a scris și-a mers.
Voi când zburați eu vă zăresc invers

———————————–

Petru Daniel VĂCĂREANU

21 martie 2019