Sandro Botticelli
Anii de la tine la mine
Îți vălurește părul iar când plâng. Cu-azurul din priviri
iubirii noastre praznic îi așterni: pat între vară și toamnă.
Bem ceva distilat de un altul, străin de mine și de tine:
sorbim din vid și din finit.
Privim cum în adânc de mare ni se reflectă chipul și grăbiți
ne-ntindem unul altuia merinde:
noaptea e noapte și, cu zorii începând,
mă culcă lângă tine.
Paul Celan, Bucovina (1920 – 1970)
Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg
din “Paul Celan, obras completas”, Editura Trotta, Madrid
***
Die Jahre von dir zu mir / Wieder wellt sich dein Haar, wenn ich wein. Mit dem Blau deiner Augen / deckst du den Tisch unsrer Liebe: ein Bett zwischen Sommer und Herbst. / Wir trinken, was einer gebraut, der nicht ich war, noch du, noch ein dritter: / wir schlürfen ein Leeres und Letztes. / Wir sehen uns zu in den Spiegeln der Tiefsee und reichen uns rascher die Speisen: / die Nacht ist die Nacht, sie beginnt mit dem Morgen, / sie legt mich zu dir.