NOAPTEA BUNEI VESTIRI

Palpit înfrânt de alte timpuri în bucuria lui Hristos,
Venea atunci călcând pe ape, cu ramuri mici de sălcii verzi,
Ne mângâia cu Bună Vestire iar cuvântu-i luminos
Nălța părinții de sub bezne, ca pe pomii din livezi.

Este astăzi o pură dovadă că exiști și ne vorbești,
Momentul ăsta e-al sosirii sfinției tale printre noi,
Tu spală-ne de neputință și vechi păcate românești,
Iar când plânge o icoană visele îți vom da înapoi.

Lasă-ți crucea în grădină vin toți strămoșii și se-nchină,
Ușa noastră-n ram de salcii împodobită-i a Vestire,
Iar cu brațe tremurânde mama îți cere bob de lumină
Pentru noi, și pentru tata ea îți cere adăpostire.

Vântul împinge domoale spații printre flori de pe pământ,
Curcubee aromate reverberează în nostalgii
Și ne reproduc versete sfinte din al bibliei cuvânt,
Iar cu ochii ascunși în palme noi ne rugăm în nopți târzii.

ÎN ZI DE PAȘTI

Revine azi Iisus cu trupul de ceață,
Din moartea lui grea o lume se dezgheață,
Cu gest măreț re-nvie credinței parfumul
Spre cei plecați un gând recunoaște drumul

Lumină-i casa-n ale vremii adâncimi
Unde-nvățam să zbor cu îngeri anonimi.
Uzi ochii mi-i ascund să nu-i tulbure vântul,
De creasta unui gând îmi spânzur azi cuvântul.

Negre ciori planând ca-ntr-o ebrietate,
În glas funebru poartă anxietate,
Bat fără direcții din aripile ude
Și în bătaia lor tristețea mea se-aude.

Aceiași arbori ca într-un vademecum
Pun alături umbre pavând un drum postum,
Sub cerul de april mă mișc ca-ntr- un vast mormânt,
Judecata rece e-n cămara sub pământ.

Stropesc cu busuioc clanța de la ușă
Să vină astăzi cu-mpărțit vreo mătușă
Când Iisus se-ntoarce într-un obicei creștin,
Iar în biată casa noastră măcar eu nu vin.

RECVIEM DE PAȘTI

În sinea mea trăiți și vorbim tată și mamă
Și cât trăiesc știu, că n-o să îmbătrâniți curând.
Anii ce-am strâns în cont, fiul vostru mă proclamă
Și-n greu tunel de umbră voi mă așteptați plângând.

Continue reading „Stelian PLATON: Poeme de Paști” →