Marta Polixenia MATEI: Poesis

TĂLPILE MI-S ÎNECATE-N PLÂNG

Mai păstrez franjuri de clar
În cenuşa privirii…
Ciucuri de senin
Mă atârnă în bazarul de ploi
Ce-mi scămoșează genele…
Nimic nu e cum ar trebui să se fie…
NIMIC !…
Stindarde de orgolii fluturând pretenţii
Se leagănă-n cele patru vânturi.
Undeva, pe stânga, un râu de suflet
Se sparge-n valuri de spume roşii.
Podul de piatră-i sângerând,
Tălpile mi-s înecate-n plâng,
Dar pasul meu nu ştie ce-i tremur
În șoaptă
Și calcă !…peste lacrimi
Ce mai apoi culeg
Și-mi împletesc din ele funii,
Făcându-mi scară peste zări,
Sărutul lipindu-mi de cer…
Continue reading „Marta Polixenia MATEI: Poesis” →

Nicu GAVRILOVICI: Zidire în cuvinte

Zidire în cuvinte

Cuvintele, cireșe veșnic coapte
Ți le voi dărui în miez de noapte.
Așează-le, iubito dacă vrei
După ureche, ca nişte cercei.

Ori scrie-le pe degete, rubine,
Să le sărut când voi veni la tine.
Pe cele cu miresme de iacint
Transformă-le-n brățară de argint.

Iar cele spuse-n nopțile cu lună,
În păr să ți le împletești cunună.
Din cele nerostite fă parfum,
Să știu că vii când încă eşti pe drum.

Cu restu-n jurul tău făcând un zid
În mânăstirea dragostei te-nchid

–––––––––-

Nicu GAVRILOVICI

23 mai, 2018

Ana ARDELEANU: Cheia universului

cheia universului

bărbatul pe care l-am iubit
era cheia universului
cu el deschideam caseta cu amintiri
ideile filozofilor
tari precum nucile de cocos

duminica eram cei mai fericiţi
când obţineam permisiunea
de a deschide uşa Raiului
însuşi Dumnezeu ne trimitea
taxiul de lumină la poartă
pentru a-i deveni musafiri

cel mai greu ne-a fost când am pătruns
în camera de taină a timpului
prin efracţie
pentru a-i deschide seiful
din el au început să cadă
capul lui Ioan Botezătorul
Al Mariei Antoneta
credinţa li păcatul
intenţia noastră a sângerat
când am încercat să curăţăm
spinii unor cactuşi aremporali
şi inima când şi-a abandonat îngerul
la casa de bătrâni

–––––––––––

Ana ARDELEANU

22 mai, 2018

H.S. Shiva PRAKASH: Așteptând

Așteptând

Ca seceta, ploaia

ca un înfometat, hrana

ca un naufragiat, salvatorul

ca un muribund, învierea…

te aștept.

H.S. Shiva Prakash, India

Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg

de: “Like Earth to Stars”, (Poems 2008-2014)

***

Waiting//Like drought, for rain;/Like a famished one, for a morsel of food;/Like the drowning, for a rescuer;
Like the dying, for rebirth…/ I am waiting for you.

Irina Lucia MIHALCA: Poesis

ATÂT DE APROAPE ŞI TOTUŞI DEPARTE …

Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte creştem,
ne înălţăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe…

Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului, dincolo de albastrul cerului
străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit
Intru în inima ta cu rodiile coapte de lumina soarelui –
simfonii de culori, miresme şi gânduri!

Doar luna, rotunda lună
se iveşte printre norii răsfiraţi de vânt,
Doar luna, rotunda lună
ne luminează visul plutitor pe râul
ce ne tulbură elegia peste măsură,
Doar luna, rotunda luna ne îngână şoaptele
prin ramurile bătrânului rodiu înflorit

Totul e soartă, totu-i suspin, clipă,
Totul e un început nesfârşit,
Totul e căutarea îndelungatului ecou,
Tot mai aproape de tine, de mine, de noi,
Tot ce-a trecut se continuă-n vis,
Atât de aproape şi totuşi departe,
Mă cauţi, te caut
prin adânca privire oglindită în apa din noi…

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Poesis” →

Claudia BOTA: Aș vrea să ating sufletul tău

Aș vrea să ating sufletul tău

Lumină tainică dintre stele

Ce cauți în gândurile din ele?

Înveșmântată-n flori de cais,

Iubirea nu se frânge-n abis.

Aș vrea să ating sufletul tău,

Neclintit ca muntele Ceahlău.

Încărcat de lumina din Tine,

Zborul prin ninsori rămâne.

Iubirea traversează continente,

Mâna străbate distanțele nocturne,

Privește mireasma dulce a primăverii!

Se cuprinde-n cuvinte și în gândurile vii.

Nu mă lăsa s-aștept încă o zi,

Vreau să ating sufletul tău,

Hai spune-mi: zău!

Jurămintele așa ușor tu le ucizi?

Sufletul tău e puterea în trup,

O călăuză cu ochii unui lup,

Corolă din potir și unduiri de zefir,

O legătură prinsă cu safir.

––––––––––

Claudia BOTA

22 mai, 2018

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Ultimul rând

ultimul rând

azi clipa trece și iar trece
plecam firesc în altă întrebare
cerneala se uscase pe pagina goală
plecam în noaptea aceea înstelată
mă ajungeau din urmă primii pași
seara mă întindeam pe coapsa lunii
fugise femeia, plecase și timpul rămas
ploua în tăcere,
pe geam se scurgeau anotimpuri
eram fugarul închis într-un ceas
căutam chei printre locuri închise
durerea se scurgea pe pereți
căutam femeia în ultima rană
eu scriam un poem
tu plecai într-un tragic roman
pana se uscase pe masă
eu scriam la gândul rămas
eu scriam, tu plecai în pulberi de stele
pluteau între noi între noi întrebări
urcasem pe scări în noaptea din noi
rătăceam amândoi prin timpuri pustii
mă așezam obosit pe un ciot de speranță
căutam o scară, cădeam amândoi
ora se sfarmă pe trepte, timpul doarme la ușă
tu așteptai să plângi timpul rămas
rătăcite pe pat, lângă mine, buze flămânde
căutam o femeie, visător pe cărare
la sfârșit nu mai am întrebări
rătăceam inutil pe o scară

–––––––––––––

Viorel Birtu PÎRĂIANU

22 mai, 2018

Costache NĂSTASE: Scrieri

SCRIERI

Când gândurile-mi încolţesc
Zvonind chiar a recoltă nouă
Este normal să le-ngrijesc
Stropindu-le cu dor și rouă.

Mai port cu mine epitete
Pe care nu le-am folosit,
Potrivite unor fete
Pe care le-am şi m-au iubit.

Scrâşnesc neunsele cuvinte
Puse să-nseamne altceva
Decât erau obişnuite
Când parfumau metafora.

Poveștile toarse din caier
Prin răsucirile de fus,
Pline de vrajă şi mister,
Au farmecul lor nespus.

Şi dacă prin peniţă-mi curg
Poeme cizelate-n minte
Lumina blândă din amurg
Îmi dă imbold spre înainte.

–––––––––––––

Costache NĂSTASE

Bucureşti

22 mai, 2018

Simina PĂUN-MOISE: Poesis

Mai bine tac…

Mai bine tac….
Am vorbit de-atâta timp,
De mine, de tine, de noi…

Mai bine tac….
Mă pun pe scaun, între masă şi geam
Şi privesc la cer.
E mama, acolo, în susul cerului.
Răscoleşte gradina lui…..
Sădeşte flori de nu-mă-uita.

Mai bine tac….
Privesc la mama
Cum ia din rochia ei flori
Şi le pune în grădina cerului
Până mă fac eu mare
Şi ajung la ele, să le culeg.

Până atunci…
Mai bine tac…

Frunză de tutun

Şi m-am legat de tine prin frunza arămie de tutun….
Nu am ştiut atunci să-ți spun.
Nici nu ştiam atunci cât mă iubeşti…..
Şi nici acum, femeie, eu nu ştiu cine eşti.

Continue reading „Simina PĂUN-MOISE: Poesis” →

Dan-Obogeanu Gheorghe: Poeme

Cântec de iubire

Între nopţi cu albe stele
Și în zilele cu rouă
Aș împarte clipe grele
Și mi-aș lua inimă nouă;
Și mi-aș pune chezăşie
Ca să fiu ce nu mai sunt,
Să rămân ce n-am fost încă…
Doar iubire şi cuvânt!

Iar când ploaia cade rece
Dintr-o geană lăcrimată
O sămânță de iubire
O voi pune ca s-o bată,
Să răsară flori de pace
Pe un câmp netulburat,
Dorul care mult mai zace
Să se facă nor uitat!

Într-o lume de tristețe
Zboară gândul călător
Nopţi cu stelele răzlețe
Trec în șir ca un izvor
Și rămân cu amintirea
Unui vis ce l-am uitat,
Mă voi face mărginirea
Dorului neîntrupat!

Ne vom prinde peste vreme
Panseluțe la rever
Vom dansa de nu te-i teme,
Ca și stelele pe cer,
Continue reading „Dan-Obogeanu Gheorghe: Poeme” →