SCRIERI
Când gândurile-mi încolţesc
Zvonind chiar a recoltă nouă
Este normal să le-ngrijesc
Stropindu-le cu dor și rouă.
Mai port cu mine epitete
Pe care nu le-am folosit,
Potrivite unor fete
Pe care le-am şi m-au iubit.
Scrâşnesc neunsele cuvinte
Puse să-nseamne altceva
Decât erau obişnuite
Când parfumau metafora.
Poveștile toarse din caier
Prin răsucirile de fus,
Pline de vrajă şi mister,
Au farmecul lor nespus.
Şi dacă prin peniţă-mi curg
Poeme cizelate-n minte
Lumina blândă din amurg
Îmi dă imbold spre înainte.
–––––––––––––
Costache NĂSTASE
Bucureşti
22 mai, 2018