Sterpul de roi
Dintr-o văgăună stearpă,
Un bânzoi, din vremuri mut,
Iese-a se îmbată cu apă,
Prin cuvintele-i-n debut.
Peste vrednicu-i sobor,
Care, cică-ar vrea, sărmanul,
Să-l susţină-n viitor,
Tot şef sterp,chiar şi la anul.
Fără să îşi amintească
De natalitatea firii,
Să-şi păstreze pentru vatră
Şase case-n voia ştirii.
Ce să faci, când curtea stearpă
Este mică, precum şeful?
Îl trimiţi pe el la vatră,
Respectându-se decretul!
Ce nu ştiţi, dragi cititori?
Că, de fapt şi leul pare
Tot mai mic în viitor,
Dacă şefu-i stearpăt? Ce-are?
Nu ştiu dacă să vă spun
Ce cred eu, ori voi, din urmă;
Ştiu însă că-n orice drum
Pleava multă-nseamnă ciumă.
Deci, sobor cu multe-albine,
Mă-nţelegeţi că-s sătulă
De un şef nedemn de mine,
Doar cu musca pe căciulă?
––––––––––––
Mariana POPAN
21 iunie, 2018
Fotografie de Germain Droogenbroodt
