Lavinia BUD: Arată-te lună

ARATĂ – TE LUNĂ

 

Ascunde-te lună
în conul de umbră,
mâine să iasă
o dalbă crăiasă,
glob de lună plină,
orice rău alină,
de la cel fecior,
de maică curată,
de viață-ncercată,
trecută pe vale,
a plângerii cale,
pentru drag fecior,
fala ochilor.
Ce – a purtat pe cale
în păr argintate,
pe obraji ridate
poverile toate.
Arată-te mare,
tot pe lângă soare,
inel de logodnă
să-l vadă pe boltă
suflete din lut,
rătăcite-n drum,
oameni cum își spun.
Senini să – și dorească
viața s-o trăiască,
fără întristare
și patimi amare,
ca tine să crească
și să nu umbrească,
nici sufletul lor,
zbor de alb cocor,
care se întoarce
din cele țări departe.
Copiii să-i crească,
tot pe lângă zare,
plină de lumină
și cu pace scrisă.
Fii să mulțumească
pentru rugăciune,
pentru stăruință
și pentru credință.

————————————

Lavinia BUD

Timișoara

27 august, 2018

Lasă un răspuns