ÎN IE – ŢARĂ, PÂNĂ MOARE
La anii trişti, veni bătrâna-
O maică stareţă din schit,
Cu fruntea albă şi străină,
Dârzenia-i creştea din mirt.
Trecuse visele într-o carte,
Pe suflet, psalmii se căzneau,
Rostiţi fiind pe jumătate,
In cerul gurii, harul întregeau.
Din stele harice, pururea senină,
Bătrâna Țară era din ambrozie,
Şi tremurau, auzind cum vine,
Toți fariseii, laicii, nerozii.
Creştea copiii și nepoţii,
În ia-i sa de sărbătoare,
Şi lutul îl călca cu mâna,
Zidea cetăţi, suind la soare,
Din scara pomilor de vară,
Pe trepte fragede, ştergea
O frunză, ce se scutura să moară,
Îngenunchind la rugă, o-nvia
Aşa era acea mireasmă,
În colţul gurii ei, o floare,
Cu sarică, era mireasă,
În ie – Ţară, până moare.
———————————–
Lilia MANOLE
Bălți, Republica Moldova
27 august, 2016