În vorba ce- am rostit- o e- o lecţie din viaţă,
Ce pentru mine a fost un sacru legământ
Încrezătoare-n mine nu mi-am pierd speranţa,
Dar cu inteligenţă am spus orice cuvânt.

Şi-n fiecare sfat simţeam doar simplitatea,
Respectu-i pentru omul ce mi l-a dăruit
În viaţă am cunoscut ce-nseamnă bunătatea,
Căutăndu- i puritatea când nu e de găsit .

În vorbe- i adevărul ce trebuie să- l ştiu ,
Căci îmi sunt harul vieţii în sufletu- mi plăpând
Din ele învăţ să pot un om corect să fiu,
Să înving mereu minciuna ce alți o ascund

Vreau să învăţ să ştiu ce înseamnă să fii om,
Ce este omenia când lacrimile dor
Să aflu frumuseţea când trec pe lângă- un pom,
El ştiind doar să rodească dând fructe tuturor!

Să pot aprofunda cu judecata- mi simplă,
În timp doar învăţând şi nefăcând risipă
Iar dacă uneori câte- un necaz se- întâmplă,
Ascult numai de gându- mi ce- n clipă se- nfiripă !

El, soarele se întrece în străluciri cu ele,
La răsărit zâmbind iar la apus cu jale
Când luna strălucind din nori răsare ,
Din mersu- i pe cer el se scufundă- n mare!

Aş vrea de s- ar putea ca- n razele de soare,
Să fiu pentru o clipă cu gândul visătoare
Iar sufletului meu cel simt că- mi e stingher,
Să- i dăruiesc credinţă să pot prin ea să sper.

Cu gândul călătoare văd chipu- ţi minunat,
La fel ca şi o floare simt cum m- ai fermecat
Prin raze de lumină zăresc un zâmbet cald,
Cu drag l- aşez în suflet ca- n el eu să mă scald.

În a cerului grădină pe un nor pufos , gingaş,
Frânturi din al meu suflet eu ţie vreau să- ţi las
Şi- o caldă simfonie a unui blând descântec,
Cu sufetul ascult- o şi înălţăte- ntr- un cântec.

Ea, calda simfonie o cale îţi arată ,
Spre magica iubire ce este minunată
În suflet îţi aşează blândeţe şi- alintare,
Iar vieţii – i dă culoare atunci când ea apare.

iubirea-i curcubeu în suflet şi pe cer ,
E vers şi- n poezie păstrează doar mister
În ea e paradisul ce sufletul înalţă,
E tot ceea ce- nseamnă alintul în viaţă!

——————————-

Maria HOTEA

30 august, 2018