Spune-mi…
spune-mi, mai respiră vreun ecou în tine
peste ochiul morţii vocea-mi scuturând?
vreun regret mai umblă prin nisipul nopţii
să-şi găsească loc în cuibul vreunui gând?
mai primeşti lumina-mi să îţi intre-n suflet
mângâindu-ţi tâmpla ca să dormi ușor?
spune-mi, mai ţii minte vara dezvelită,
iarba-nfometată de atâta dor
sau parfumul reavăn răspândit de ploaie
peste-mbrăţișarea ce curgea prin noi?
spune-mi, mai ții minte cum era povestea
vâlvătăii noastre-aprinsă de-amândoi?
coborâse-un cearcăn de tristeţe oarbă
și un gând cu tine împietrise-n el –
era ceas de noapte viscolind nelinişti,
viaţa fără tine mirosea … altfel.
clipe îngheţate surpă-n mine timpul –
risipită-n gânduri trec prin amintiri
şi-ţi refac conturul desfrunzit de vreme
cu sălbăticia fostelor iubiri…
——————————
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
31 august, 2018