Emma POENARIU SERAFIN: Poesis

Spre asfințit

 

Soarele își strânge rostul și apune după deal,
Umbrele prelungi se ceartă pe sub pomii fără față
Marea clipocind din aripi, numără din val, în val
Și pe fruntea proaspăt brună, își așează gândul ceață.

 

Peste clipa înserării tandru zboară-un pescăruș
Căutând un val să doarmă, căutând un val de casă,
Dar o umbră de-ntuneric, ce se sparge mai acuș
Nici nu doarme, nici nu vine, nici nu stă și nici se lasă.

 

Unde se-ascunde lumina când pe Cer Soarele nu-i?
Unde dorm nespuse valuri când pe ape neguri cresc?
Unde crește pescărușul, peste valuri al său pui ?
Unde zac sinistre umbre, când sub frunze hoinăresc ?

 

Unde zace-n întuneric Cerul tot cârpit cu stele ?
Unde plânge Luna ziua , peste calea ei cea tristă ?
Unde să m-ascund o clipă , să detest vechi temenele ?
Unde să caut Lumina, când aceasta nu există ?

 

Toate sunt lasste-n toate și-ntrebări fără răspuns?
Unde poți găsi Lumina, dintr-un suflet pustiit ?
Unde poți ascunde vorba, când cuvântul nu-i de-ajuns?
Îmi iau Soarele de mână și mă plec, spre asfințit !

 

Spre asfințit

 

Soarele își strânge rostul și apune după deal,
Umbrele prelungi se ceartă pe sub pomii fără față
Marea clipocind din aripi, numără din val, în val
Și pe fruntea proaspăt brună, își așează gândul ceață.

 

Peste clipa înserării tandru zboară-un pescăruș
Căutând un val să doarmă, căutând un val de casă,
Dar o umbră de-ntuneric, ce se sparge mai acuș
Nici nu doarme, nici nu vine, nici nu stă și nici se lasă.

 

Unde se-ascunde lumina când pe Cer Soarele nu-i?
Unde dorm nespuse valuri când pe ape neguri cresc?
Unde crește pescărușul, peste valuri al său pui ?
Unde zac sinistre umbre, când sub frunze hoinăresc ?

 

Unde zace-n întuneric Cerul tot cârpit cu stele ?
Unde plânge Luna ziua , peste calea ei cea tristă ?
Unde să m-ascund o clipă , să detest vechi temenele ?
Unde să caut Lumina, când aceasta nu există ?

 

Toate sunt lasste-n toate și-ntrebări fără răspuns?
Unde poți găsi Lumina, dintr-un suflet pustiit ?
Unde poți ascunde vorba, când cuvântul nu-i de-ajuns?
Îmi iau Soarele de mână și mă plec, spre asfințit !

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

28 septembrie, 2018

Lasă un răspuns