FLORI DE GER
Flori de ger s-au pus pe geamuri și zâmbesc cu puritate,
Se uită către-a lor neamuri, țurțuri lungi în libertate
Ce stau pe la streșini paznici, sulițe prea ascuțite
Și-n soare curg cu stropi mici, dispărând pe nesimțite.
Florile de ger din geamuri se pierd și ele-n șiroaie
De apă, și-atâtea doruri pe lângă foc ne îndoaie…
Stau fine dantelării peste pomii înghețați,
Scârțâie zăpezi sub pașii peste ele adunați,
Străluce gheața pe ape transformate-n patinoare,
Punându-ți bujori pe chip, gerul mușcând foarte tare,
De pe dealuri zboară sănii cu viteză către vale,
Chiuie glasuri zglobii, iernii i-aduc osanale.
Se-ncing bătălii pe drum, bulgări de zăpadă zboară,
Omătul devine fum când fulgi plutesc
într-o doară,
Iarna este o crăiasă cu mantia înghețată,
Sărbători ne-aduce-n prag cu bagheta-i fermecată.
Și când geru-înțeapă tare și nu-l putem suporta,
Cuprindem cu-nflăcărare, prin case, cu drag soba.
Stăm în juru-i și povești depănăm cu bucurie,
În amintiri simți cum crești și cum viața ți-e magie!
———————————–
Florentina SAVU
4 Decembrie, 2018
