Retorică
Oare unde îşi au rostul gândurile neștiute ?
Unde zace neștiința într-o minte fără minte?
Cum aduni litere sparte într-o mie de cuvinte ?
Dar uitarea-n timpuri scurse e aducere aminte ?
Unde trec gândiri uitate să se-aşeze-n nemurire ?
Unde sapă greu durerea, rădăcini cu crengi pe frunte ?
Oare gândul din uitare, poate cere revenire ?
Unde trec buclele murei ,prin șuvițele cărunte?
Unde plecă disperarea, când dureri rămân în urmă?
Cine aduce curajul nedreptatea s-o înfrunte?
Cum se alege măgarul de ne duce ca-ntr-o turmă?
Stâncile plăcerii mute sunt potecile din munte?
Cine ne opreşte frica și cutează să ne-avânte?
Cum se desprinde cuvântul din penița ta poete ?
Simfonia existenței o faci sacra vieții punte ?
Unde ții iubiri apuse de-ți mai par şi desuete ?
Cum imagini neștiute se deşartă-n fantezie ?
Ori pe căi necunoscute poate scrie ție versul ?
Iar din curgerea lor scrisă sub un titlu-s poezie ?
Și iti pot strivi privirea ori desprinde Universul ?
Încercând să dai răspunsul te poți trece ca un zeu?
Ori negând Dumnezeirea crezi că poți a fi ateu ?
Ori Luminile Iubirii, ar putea fi Curcubeu ?
Sigur faptele Luminii se fac preş spre Dumnezeu !
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Brașov
4 decembrie, 2018