Corneliu NEAGU: O frunză de anul trecut

O FRUNZĂ DE ANUL TRECUT

Ajunge-n fereastră, pe aripi de vânt,
o frunză pierdută de anul trecut,
aduce pe dungă un gând renăscut
din taine rescrise în sfânt jurământ.
Ascult jurământul privind în decor
la toamna venită deodată la geam
cu dorul pe care demult îl credeam
ascuns undeva într-un fir de fuior.

Cuvinte nespuse se-adună domol
în fraze cernute din vechi povestiri
pierdute-n fuiorul cu fibre subţiri
pe marginea spartă a unui bemol.
Bemolul plecase din șaua lui mi
zgornit de un fa ridicat pe diez
de-o fugă lăsată pe do fără miez
în gama cântată-ntre noapte şi zi.

Aud basfligornul cu glas răguşit
urcând prin fuiorul uşor destrămat
cu note traduse din vechiul păcat
comis într-o oază în prag d-asfinţit.
Păcatul ajuns pe o frunză dansând
adună-ntâmplări neuitate în zbor
le cerne pe umbre căzute-n decor
cu mii de regrete venite plângând.

———————————————–

Corneliu NEAGU

11 decembrie, 2018

Valeriu CÎMPEANU: Nu-i vina mea

NU-I VINA MEA

Nu-i vina mea că cerul s-a-norat
și n-o să mai apară nici lună și nici stele
și n-or să mai vegheze neliniștile mele…

E mult până la ziuă
când razele de soare
vor mai străpunge norii
s-ajungă pân ‘ la mine
Fă Doamne, noaptea mai scurtă
căci timpul mă grăbește
și nu mă mai ascultă…

—————————-

Valeriu CÎMPEANU

11 decembrie, 2018

Gheorghe PÂRLEA: Clopotul

CLOPOTUL

Prin veacurile trecerii fugare,
Cu neamul meu e-n legea vieţii prins.
L-aud cum sparge liniştea în zare
Dând grai metalic bocetului stins.
*
Prin el, strămoşul meu de mult uitat,
Cu tânguiri de bronz în glas
Şi răsuflarea-i rece, şi-a strigat
Cuvântul frânt de bun-rămas.
*
Prieten bun a fost şi cu bunicul,
Căci, răsunând de dangăt valea,
Mai lesne parcă boii-i trăgeau dricul,
Mai lină parcă-i era calea.
*
Cât despre dangătul cel care
Striga plecarea tatei înspre astre,
Şi-acum aud ecou de jale
Întors din depătările albastre…
*
Îmi va sluji şi mie clopotul, la rând,
Mă va-nsoţi în neguri, spre Ceahlău,
Şi se va-napoia cu glas plăpând –
Poem topit în dangătul-ecou.

———————————

Gheorghe PÂRLEA

11 decembrie, 2018

Florentina SAVU: Poeme

STAU PE PAT DE LOTUȘI

Stau pe pat de lotuși, Doamne,
În mijloc de lac, la soare,
De al lor frumos mi-e foame,
Simt atâta încântare!

Jos prin lac broscuțe saltă,
Peștișori sar fericiți,
Inima începe să-mi bată,
Să vedeți magii, veniți!

Florile-mi mângâie trupul,
Frunzele mă înconjoară,
Aici loc n-are urâtul,
Lacu-acesta-i o comoară!

Prin bălți Dumnezeu a pus
Picături de fericire
Și din mâl El ne-a adus
Frumuseți și strălucire,

Nuferi, lotuși, sunt flori rare
Care suflet ne răsfață,
Voie nimenea nu are
Să le întrerupă viață,

Toți îi iubesc și-i admiră,
Eu stau mândă-n lumea lor,
Inima mi-este o liră
Și sufletul mi-e izvor!

FAMILIA

La început am fost doar noi,
Mână în mână, pas în pas
Și ne-am iubit mult amândoi,
Ne potriveam până și glas!

Eram arcușul și vioara
Ce-și scriau muzica pe vise,
În suflet purtam primăvara
Și florile ei, pe noi ninse,

Ne râdea soarele pe fețe,
Zburdam prin lume-mbrățișați,
Musteam de-atâta tinerețe ,
Un eu și-un tu amestecați

Și din acest sublim amestec,
Acum pe lume suntem trei,
Magia vieții o tot mestec
În timp ce tu, îngeri mai vrei,

Dorința ta și noul vis
Azi ne înnobilează viața
Intra-vom într-un Paradis
Din care n-o lipsi speranța,

Tabloul nostru de iubire
Va fi prin galeria vieții
Cea mai frumoasă amintire
Din anii puri ai tinereții!

———————————–

Florentina SAVU

11 decembrie, 2018

Continue reading „Florentina SAVU: Poeme” →

George POTIRNICHE: Colindă-mă iubito

Colindă-mă iubito

Colindă-mă iubito,colindă-mă cu tine
În astă seară sfântă tăcerea mă înfioară,
Valuri de ninsori revarsă peste mine
Vuiește doru-ți dulce,viforul de afară.

Colindă-mă iubito în astă seară sfântă
Căci calea dintre stele este atât de lungă,
Îngerii la geam în glas cu tine cântă
Farmecul iubirii tristețea mi-o alungă.

Colindă-mă iubito, colindă cu iubire
Și tot ce-i vis să nu dispară,
Un curcubeu pe cerul inimii răsare
Colindă-mă cu leru-i-ler în astă seară.

——————————-

George POTIRNICHE

11 decembrie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Poesis…

Poesis…

Iarna peste lună cerne
Şoapte rupte-n depărtări,
Şi pe aură-i se-aşterne
Dorul tău din alte zări.

Cântă calmă pianina
Vechiul imn medieval,
Craiul alb din Salamina
Vine-n zborul unui cal

Bate zala cu piciorul
Timpul-l calcă nemilos,
Pe cărări işi uită dorul…
El, voinicul arătos!

Paşte calul de Ursită
Norii albi, sezuti din ploi,
Bate cerul din copită
Cu un fulger de război…

Trage Carul cu dorințe
Pan’ la Steaua ta polară,
Seamănă pe nori semințe
De pelin si tămâioară….

Şi-ţi răsar pe suflet salbe
Cu flori ninse de-mprumut,
Luna mea cu zăpezi albe
Nu-mi răspunde ca un mut…

Cântă-n seară pianina
În solfegiul iernii moi,
Eu sun Craiul …tu Mălina…
Cerul e stăpân pe noi!
…………………………….
Iarna peste lună cerne…
Dorul peste noi se-aşterne!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

11 decembrie, 2018

Simina PĂUN-MOISE: Fior cald din nor cu dor

Fior cald din nor cu dor

Plânge sufletul în mine,
după dorul care vine.
Urlă, țipă, se dezmiardă,
ca frumosu-n el să-şi piardă.
Urlă, țipă şi huleşte,
Că urâtu-n el, domneşte!
De eşti parte din frumos,
de unit eşti cu Hristos,
nu lăsa să fug spre moarte,
când iubirea ne desparte!
Fă-mă funie de ştreang,
fă-mă drac sau fă-mă drag,
fă-mă mâna ta din piept
dar nu mă lăsa s-aştept.
Să aștept cu-nfrigurare,
ce în lume nimeni n-are!
N-are parte de un nor,
de ce-nseamnă moartea-n dor.
N-are parte de tristeți,
morți cuprinse-n dimineți.
Morți cu soarele in ochi,
când cu verde mă deochi,.
Ia-mi vederea, ia-mi trăirea,
lasă-mi mie doar simțirea.
Să mă simt dusă în moarte,
amforă cu două toarte.
Să mă simt plimbată-n lume,
dusă spre îngropăciune.
Fă-mă vena-ți jugulară,
când tristețea-mi mă omoară.
Ia-mă viață, fă-mă moarte,
de nimeni să nu am parte.
Şi de-o fi să vii cândva,
poate lângă steau mea,
să-mi şopteşti în iarna grea,
„te-am iubit și eu, cândva”.

Ma cuprinde-un cald fior,
de pe norul plin cu dor!

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

11 decembrie, 2018

Florin-Cezar CĂLIN: Secunda mea și-a ta de nemurire…

Secunda mea și-a ta de nemurire…

– Eu n-am să-ți cer iubito izbăvirea!,
(cum n-am să-ți cer puțină fericire).
dar totuși îmi păstrează … amintirea,
… pentru secunda mea de nemurire.

”- Cât timp i-am fost iubirii tale sclav!”,
… nu am simțit decât … miros de ură.
dreptatea mea a fost un drept bolnav,
… ca să-l reții la tine-n bătătură.

Nu am să-ți cer eternitate multă,
ci să mă înțelegi, dându-mi dreptate.
… că dragostea-mi … de-acuma-i o ”recoltă”,
în visul ce-i de mult … normalitate.

– Puțina înțelegere ce-o am!
mi-o-mbracă în cuvinte, s-o pot duce.
acolo-n zare … unde mă credeam,
… sămânță pusă în pământ propice.

Tu să nu crezi că-ți cer să te înduri,
… de sufletu-mi, ce încă mai tânjește.
(pe magma însetatelor călduri),
… după iubirea-ți … care putrezește.

Fărâma mea de grijă pentru tine,
… în trupul meu străin, nu mai mocnește.
veni târziu și ziua pentru mine,
când dorul meu tăcut … te părăsește.

– Eu n-am să-ți cer iubito izbăvirea!,
(cum n-am să-ți cer puțină fericire).
dar totuși îmi păstrează … amintirea,
… secunda mea (și-a ta) de nemurire

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

11 decembrie, 2018

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Fluturele

a venit timpul să plec și eu
mi-am strâns boceluța în mână
zburând spre soare apune
o fagii mei de suflet
tu, câmpuri îmbrăcate în flori
tu, răsărit duios ca marea
tu, mare zbuciumată ce m-ai iubit o viață toată
e timpul să adorm plecând puțin
mi-e sufletul trist și lacrimă stinsă privirea
las în urmă femei
las valurile înspumate
las pașii ce m-au purtat odată în paradis
las curcubeul zărilor senine
mă voi oglindi într-o bună zi în ape
gândul să mi-l poarte departe, departe
am dansat cu norii în ploaie
am sărutat femei
am iubit pământul ăsta sfânt
foșnesc azi clipe, plâng dureri în suflet
trec oameni prin mine
poate așa sunt
un fluture ucis în zbor spre infinitul efemer

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

10 decembrie, 2018

Iacob CAZACU-ISTRATI: Nu uita…

Nu uita…

Unde nu te-ai duce,
În orice colț al lumii
Nu uita măicuța ce ți-a spus:
-Să-ți faci semnul crucii
Cum făceau străbunii,
Și vei fi păzit de Cel de Sus.
Să nu uiți în grabă
Legea pământească,
Ia cu tine-un spic de dor și drag,
Dorul de ogradă,
De vorbă părintească
Și de al căsuței tăcut prag.
Să nu uiți niciodată
În străinătate
Neamul tău și graiul strămoșesc,
Că ai mamă, tată,
Că ai soră, frate
Și un suflet mare, românesc.
Unde nu te-ai duce,
În orice colț al lumii,
Nu uita nicicând de sfatul meu:
-Să-ți faci semnul crucii
Cum făceau străbunii,
Și vei fi păzit de Dumnezeu.

——————————–

Iacob CAZACU-ISTRATI

Canada, Toronto

10 decembrie, 2018