CHEMAREA SIMEZEI
Intermezzo pe simeze
umbre de culoare
ochiul meu învins
foșnet ,flori și zare,
aripă de cântec
risipit pe-o pânză
murmur de impresii
lumină,descântec,
rugă -n ceas tihnit
cotropind în taină
sub praful de astre
sufletu-mi vrăjit…
Donaris
—————————-
Dunia PĂLĂNGEANU
Giurgiu
18 ianuarie 2019
CHIP DE ÎNGER
Chip e înger cu ochi de primăvară,
Zâmbetul tău deschide porți spre infinit
Luna e divină-n rochie de seară
Când soarele-i primit de sacrul asfințit.
Tu sirenă-ngâni sunetul mării,
Iar cântul tău oprește timpu-n loc
Lacrima ta copilă dezmiardă zorii
Și tâlcuie șoapta tainicului izvor.
Chip de înger ești, frumoasă fată,
Și îngeraș ești tu în toate cele
Prin tot ce faci șeti părinților răsplată
Un prea frumos luceafăr între stele.
Chip de înger ești, răsărit de soare,
Un pansament pentru inimile care dor
Dai aripi celor ce au uitat să zboare
Ștergi lacrima celor ce nu zâmbesc în zori.
Eu îți doresc din suflet sănătate,
Să ne încânți cu vocea ta divină
Să îți realizezi visele toate
Să ai o viață doar de fericire plină.
—————————–
Cristian Gabriel VULPOIU
18 ianuarie 2019
CAUTĂ-N TINE…
Ce scurtă-i viața asta, fuge-ntr-o clipită,
Ca apa printre degete ni se strecoară…
O lăsăm, când vraiște, în vânturi risipită,
Când o mai cârpim, băgându-ne-n ispită,
Uitând că timpu-i necruțător și zboară
Ades trăgându-ne pe sfoară…
Călcăm sub talpa grea, atâta frumusețe,
De izvor, susur n-auzim, vânt în rafale…
Orbiți de falsele luciri, nu dăm binețe,
Zilei ce ne vine, la oameni, cu tandrețe
Tot afundându-ne, pe nisipoasă cale,
Spre un fără greș finale…
Uităm de suferință, lăcrima ce doare,
Nu-ntindem mâna, celora în neputință…
Indiferenți, cu cel ce luptă cu sudoare,
Ne spunem că, de zace ori de moare,
E vrerea Domnul și privind spre soare,
Orbim de raza-i lucitoare…
Apoi, ne împânzesc valuri de regrete,
Implorând pe zei și cerându-le iertare…
Greșelile să ni le șteargă, c-un burete,
Sau, cerând să ni se dea, un alb perete,
Să-l zugrăvim, cu mai multă cugetare,
Pan’ s-ajungem la hotare…
S-oprim fuga, un Paradis ne înconjoară !
Aripi punând să zboare viselor-nhămate…
Lumina e în noi, lucind ca o comoară,
S-o prețuim, că și ignoranța ne doboară,
Chiar de sclipiri ne par, cristale fărâmate,
Lucesc în noi, ca nestemate !
—————————–
Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU
Atena, Grecia
18 ianuarie, 2019
Pictură de Arina Tcherem
*
Desene dintr-un port
pentru Roberto Montenegro
1. Revărsatul zorilor
Peisaj marin
tablou pictat în note ce apasă.
Dorm toate. Se desprinde aurora
în chip de glob pe ape suspendat.
Și viața anevoie prinde-a fi
miracolul de luntrii trecătoare
peste tăcerea albă din nisipuri.
José Gorostiza, Mexic (1901 – 1973)
Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg
***
Dibujos sobre un puerto // 1. El Alba // El paisaje marino / en pesados colores se dibuja. / Duermen las cosas. / al salir, el alba / parece sobre el mar una burbuja. / Y la vida es apenas / un milagroso repasar de barcas / en la blanca quietud de las arenas
BANDONEON
ascultarea spânzuraților
armonici fără speranță
pătrățirea cimpoiului
acordeoane în Găești
din New York astă seară
altcând din Moscova
bandoneon pe milonga
prin târziu portativ cortină
spre Fuji autism de apoi
*
spartă orga audiția golului
număr pașii corcodușului șah
prin descrescătoare aule Saule
venim mâine la repetiție
în companie bandoneon
cronicarii au angajamente
măcar scaunele vor dansa
cei ce-au stat o dată pe ele
lăsându-se holisticii buton
*
vezi tu Madeleine
înfiriparea fermecării
cumparsita
tremoluri de tanchete
eoane eonuri claviaturi
hai să ne veselim
bărbați în campus
tânjindu-și dispariția
femeii credință
*
flori de flăcări orgilor
trop alotrop jocatto
virtuoso trsnsfugo
pampa band gaucho
cristal tango pas crestat
nimeni flori nimeni
oarece efort auditiv
peregrinar anorexic
înfometarea tatei
*
fugi în așteptare
iepuri fugiți de sunete
sub pancarta artei
muzica s-ar număra una
de se alese praful de
prietenia conversată
ea e activă domnule e și
mai tânără are 30 de ani
sportivă la atletism
*
tricorn baletului eon
bandoneon acordeon
fără orezul pălăriei
traseu grăpat muzical
drept genunchilor negri
de la operație la control
ce poziție de a fi lovit
îți apercepi donator
iată mirositoare ființe
*
stau în tunel la cald
mă numără minutele
nefăcut pentru muzică
astenii întreprind soloiștii
amuțindelor picturalități
cantate acuarele statui
la păscut arcușul violei
pletoasă chitaristă în alb
păcatul mărului Santorini
*
că n-avusei noroc de trupă
văd singuratici adunându-se
tinerețe cu blenoragie
alienii de promenadă
mai cu imitația adaos
voi conclude bandoneonul
câte-un singur afiș guevarist
în afișajul sălii gazde
nici Peron nici Ceaușescu
*
gardienii simfonici absenți
Bach al pinguinilor fuga pampa
se altoiește hultoană nu compoziții
melodicul din hula vibratorie
fluieri forfotei grohotiș
hula pocnet șiroire
cosmos dus-întors
pe față și pe dos
Piazzola tango
*
primează facerea perechii
din suflarea prana
ne întoarcem în Troia
shoah pe prietenie
biserica voastră
concertează baboiul
jinduind acuplare
în nuntă ochi închiși
fertilizatoare ortodoxie
*
supraviețuim căpușe
nelipsite păsări puja
care la concerte
scăldași împărtășania
all’impproviso
diamant la pian
rar cânți însuți
oripilat de compoziție
până la o adică
*
sub norul brusc
ne încântasem orbiți
de soarele sudic
îți aștept reîncarnarea
insulinian vremii
înțelepciune mai văzuși
ultimele astenii
anturajul sare
să te supună
*
de la Bach la Piazzolla
organon imitatio Cristi
excatedral în sextet
magică liniștea rugii
inelul înghițit de pace
ringul lunecării
fără sextet solo fuga
suflete între sunete
platensis el caminito
*
povestire din armonii
sinteza sextetului
înainte de sinucidere
poate îți spun epitalam
mă spun pe mine tangaj
cocă voi merge la denii
îmi ies din stare mă întorc
reconcertat certat
să mai și ajung
*
vreun succes după moarte
va ridica satul vineri
să ascultăm Mireille
te repun în muzică
și-mi ceri bani mulți
parcă nu ți-aș citi știme
ce-n canto Aconcagua
nu mi-ai mai spune
ne-am contracompune
*
nuevo tango contradans
pe sine se cântă alto
a doua școală făr’ Alzheimer
orice slin pe haina nouă
de pe vechitura de trup
ce o poartă halal hal
praf pe lipscani pentru țol
milonga vieții țorțol
capitolul tango sol
*
ai loc destul te prea apropii
mai încet cu comenzile
calomfir sub patrafir
erai al tău din varnă
victorie postpovarnă
Arno desumflată iarnă
zburat și singurul afiș
să-l asculți tot pe Giulliano
și-n timpul săptămânii
*
salut simțirea
patimilor învierii
coase oase vâsc
concertați în adiacența
artei de a vă iubi
neînstrăinați deniilor
câte trei mândre iubeam
una-n deal și alta-n vale
una pe ulița mare
*
la coada pianului
pre orgă orgie dor
te-am gătit de sărbători
astenii pe cancer
cu Paștele în vine
prin seceta sângelui
ne băsmuim asasinii
ce ți-o mai fi trebuit
număr de aur nevorbit
*
otrava nu s-a mai băut
otrăvitoarea înamorată
pe viață de mine însumi
ce lovitură emanantă
și-n tainurile cordovane
ar vrea ei din Cordova
de vom ajunge la Cașin
și lumânări de vom aprinde
văd boul bronz diagonal
*
trezire înapoia iernii
rătăcitoare de Roma
și ce ne-o mai fi zidit
numai urechi că ochii
nedezlipiți de instrumente
intuiește-mi chenoza
de cine apropierea
pedepsei împreunate
păianjenule neucis
*
scoate-mi din temniță sufletul
ceri sute de mii de euro
pe bătaia lui Milică după gratii
narcise să-i fi adus iriși
lalelele sărut-mâna
pentru sporul de pușcărie
poșta nu s-a lustrat
nici poliția secretă
comunicăm la vedere
*
țăranii securiști ferea
tu te duci în Bulgaria
gemenele neasemenea
începurăm talmudul
jurista pleca în Italia
să-și termine doctoratul
v-am spus ce să scrieți
contextele incubatorului
lunecau pe tobogan
*
de ziua plății lui Iuda
cine nu e să ridice piatra
și-l iubiră femeile anume
ar fi s-o pornesc la drum
pe cărarea artificierului
poeme înapoi în traducere
îți plimbi câinele întâi
milonga obligatorie
între Borges și Neruda
*
nerădăcinilor cine
obscur ne reîntemeiem
cruce în fața cărților
să fi stat la geam
pe unde intrai Miriam
deniile sărite haram
patimi nu ne-ar fi
conștiința pe cruce
de când cu alți munți
*
fetele tale nu mai au unde veni
de nu pe la ghettoul din Praga
evreu prin alianță diaspora
cât încă un articol de muzică
indian cu vocea patriarhului
piatră vânătă pe vie
nu mai noroiesc foi evaporate
în sălbăticia supraviețuirii
și noi decapitat Arhimede
*
sânge urină mai ce rmn
loază femeiești depresii
adjectivând vecinele
două nașteri o moarte
azi chiar se născu soru-mea
tu când te sinuciseși Alexandre
se morbidizează nume
a ne pogorâ din soartă
nu stăm rău pe mână moartă
*
slavă vouă veri viermi
transparența ucigășeniei
mai rar convalescenței arta
nația depunctată în bătaia sorții
cum și recunoașterea dren
ad Pisani by Ezra Pound
în triolet petardă ardă
cine te-a scris de bântui catastif
de-o obcină scăzământ
*
aminte catrafusa
chiar apa lui Trilussa
Dushanta trusa rusa
poveste dinainte înapoi
fără noi în buduroi
nici albine nici eroi
în sânge rele vorbe
silabisind brindisi
bolire bucurie
*
sinucis Tambi aruncat
plutonul sfâșie ceața
ce și cu noi măgăreața
de viață lungă amintirii
nori pe oase neadormite
Achițenie Ruxandrei te fut
așteptând neuitarea în
persoana uitării târâș
pe paraplegia beției
*
pușcărie antisemitism
referențial ghetto astm
te puseseși la cravată
urcasem după fată
să nu mai coboare
flori din neînfrunziți
întors pe nicio parte
trăind în ce viață
batalionul diversiune
*
ceva din primăvară
crivățul bunăoară
din grătar sub țară
Edison i-a dat un fonograf
prietenului său Tolstoi
apele castelor amnezii
ce fraze voi arunca hindus
în palatul copiilor de nu
ne vom fi pierdut lavra
*
replici sapiențiale
somnului când să visezi
Aham Hyperion asmi
păuni albi lebede negre
teatrul părăsesc în gong
circar singur toată viața
întrebându-ți ajunsul
castrând castru castron
nu știam dacă ești tu
*
restriște bucurie
pe malul stâng al Vistulei
cenușă inlandeză
clopotele lui Sigismund
binecuvântați trupuri
chipiu pătrat de Oxford
despărțiri ireversibile
ca la noi la Câmpulung
duminici poligonale
*
pe putute ține-mi lesa
pe ținute poteresa
something translated fling
mult pacific deșert cangur
obsesivitatea
altui mizerabil
de-avem pene ariene
din hitite coțofene
în biserică nici nene
*
de departe sfințenie
cosmic omenească
mantric epică
poveste-katha imprim
de-o căutătură
distracție lui dumnezeu
în ce rugăciune relaxarea
cufundată rutinei
pe sub călcătură
*
memorii ficționale
minune nu ne vine
fiecare suntem eterni
mai e timp ca o vatră
în roată îndemnând
privegheat altădată
distribuie-mă gratuit
aproape virgin
opus rotundum
*
gândind sub șoc ai prinde
condoleanța gioia
qui pro quo
cetățean și căpitan
la noi colonel
per caso di guerra
râdeam tare apoi
cămașa tot albă
de-mi dădusem seama
(18.03.2010 – 21.04.2010)
——————————–
George ANCA
București
Rondelul lacrimii
De m-aș preface-n lacrimă sărată
Și-aș izvorî din gândul tău curat,
Ți-aș zăbovi în colț de ochi furată
De străluciri ce m-au cutremurat.
Și-n tremur de iubire, mult mirată,
Ți-aș mângâia obraz îmbujorat,
De m-aș preface-n lacrimă sărată
Și-aș izvorî din gândul tău curat.
În colțul gurii, ieri nesărutată,
M-aș primeni în gust dulce-sărat,
Apoi, să cad pe crinul rourat,
Să luminez de soare mângâiată.
De m-aș preface-n lacrimă sărată…
———————————–
Olguța LUNCAȘU TRIFAN
17 ianuarie 2019
Masa tăcerii
(Cu sfială, un vers minunatului sculptor, Constantin Brâncuși)
Doar îngerii mai stau cuminți aici mereu,
Privind cum lumea uită atâta frumusețe,
Iar lacrimi argintii, trimite Dumnezeu,
Din cerul nemurii pentru a da binețe.
Cine săpase oare cu atâta dăruire
Modelând a pietrei tărie de granit?
Brâncuși, românul care, visând la nemurire,
A dorit să lase un minunat ,, cuvânt.
Bolta cerne timpul pe aleile uitării,
Cristale stau stinghere pe soclul solitar.
Din când în când mai trece cu pasul înserării,
Un suflet singuratic privind fără habar.
Și totul e tăcere aici pe înserat.
Un huhurez se zbate prin crengile-nghețate,
Plutind cu vântul care răzbate iar și iar,
Ducând ninsoarea iernii, pese gânduri deșarte.
Privesc tabloul darnic și-mi pare că-i magie,
Auzind cum sapă mereu și-acum Brâncuși,
Iar din înalt o dulce și caldă simfonie,
Mi-o dăruiește tainic, a viorilor arcuș.
Mă las dusă de vraja atâtor sentimente
Simțind în suflet darul pe care ni l-a dat,
Creatorul nostru s-avem mereu prezente,
Între noi atâtea minuni de admirat.
———————————-
Ioana CONDURARU
17 ianuarie 2019
Imagine: sursa internet
Am învățat …
Am învățat că-n rugul care arde-n noi,
se înviază și se moare,
cum pacea înseamnă și război,
cum fără tine și toamna mea mă doare
și cum zăpezi se prăbușesc în noi,
când ezităm să numărăm până la doi.
Am învățat că macii nu-s numai flori în lan,
că sunt o vară, ce-n mine o mai am,
că munții poți să-i muti cu o iubire,
că alfabetul nu e un snop de litere -n
Citire
că poate fi și anotimp când eu te pot citi
și-n ploi,
când fiecare literă dansează flacără
în noi …
Am învățat să știu, să te trăiesc minune,
să te găsesc în fiecare gând și-n rugăciune,
să-ți număr și secundele când pleci și taci,
să zbor, născându-mă în tine când te înalți…
Am învățat ce n-am visat vreodată c-am să pot,
să-mi fii fântână când mi-ești sete și izvoare
și… Universul tot
și să mă dori când Rai te doare
și-acum și-n ploi și-n vara viitoare…
Tu să mă ierți …
(Din vol. FILE DE JURNAL)
Tu să mă ierți când strig peste zăpezi,
ningându-te să nu mă pierzi,
atunci mă rog și-n iarnă eu mai cred,
strigându-te să nu te pierd…
De nu te văd o candelă în vise tulburi,
mă rătăcesc în spaima celor singuri…
De nu te simt în miez de gând,
un plâns îți sunt, în fiecare rând ;
mă frâng în mănăstirea fără de icoane
și strig cât pot: ajută-mi Doamne !
De nu te beau apă curată din fântâni ,
mă tulbur tău , mai multe săptămâni …
De nu te aflu-n gări un călător fără bilet,
te simt sub coastă, o lamă de stilet …
De n-ai croi poteci să-mi fii în zori,
n-aș îndura atât de mult să dori,
n-aș cheltui secunde pe tristeți,
ci iar te-as naște, în zorii altei dimineți…
Tu ,tu să mă ierți când ning doar lacrimi;
și-atunci eu te iubesc, să nu te clatini !
————————-
Elena NEAGU
18 ianuarie 2019
De ceva vreme suntem prea ocupați,
Nu mai avem timp pentru mamă…
Nu mai avem vreme de frați…
O vizită scurtă, parcă ar fi măsurată
E drumul prea lung la bietul meu tată.
Imposibilul nostru ni se pare calvar,
Între noi şi părinți e un mare hotar,
E distanța prea mare, ei vin din alt veac
Părinții în lacrimi, ne văd,…şi-apoi…tac,
De ceva vreme suntem tot mai străini
Un hotar invizibil între noi şi vecini,
Nu e timp de binețe, nu e timp de cuvânt
Între noi şi ceilalți numai ploaie şi vânt.
Uităm despre suflet, uităm despre noi
Atâtea probleme avem, prea multe nevoi.
De ceva vreme timpu-i prea scurt…
Privim anotimpuri în fugă- farmecul mut,
Ne plângem de ploaie, nu râdem la soare,
Ca sclavii din vremi cărăm în spinare.
De ceva vreme ne mâncăm între noi…
Că-i vreme de pace sau ultim război,
Uităm duioşia, n-avem ochi să vedem,
Puterea-i la alții cu limba de lemn.
De ceva vreme suntem tot mai bătrâni…
Copii parcă ieri…rătăcim prin străini,
Ne căim prea târziu, n-am trăit de ajuns
Cătăm ochii mamei şi-n icoane răspuns
Şi venim la morminte să le povestim
De toate, ce-n viață, n-a fost timp…să vorbim.
Nu mai e timp…
9 / 10 noiembrie 2017 Ploieşti
——————————–
Vasile COMAN
Uneori…
Uneori gândurile mele simt nevoia să tacă,
se strâng unul în altul pline de promoroacă,
și înghețul începe de la minte spre suflet,
ochii mei strălucesc fără urmă de zâmbet…
Uneori… pentru-o clipă, mă simt Om de zăpadă,
care nimic n-aude și nu știe să vadă.
mă rănește-o privire, mă inspiră-un cuvânt,
nu-s din ceruri picată, dar nici de pe pământ!
Uneori sunt acasă doar prin iarba tăcută,
mă simt verde ca ea, și sfioasă și mută…
vorbele ți le-aștept… pașii mei să îndrume,
să mă-ntoarcă-napoi, că-s pierdută de lume…
Uneori mă privesc în oglindă mirată,
unde-i fetița dulce ce-mi zâmbea altădată?
Mă simt… necunoscută, doar privirea o știu,
știu că-i încă devreme, să rostesc… prea târziu!
Îmi place…
Îmi place să-ți colind noaptea prin gânduri,
ca printr-un labirint cu-oglinzi de-argint,
tu să-mi trimiți în cale roi de fluturi,
și să mă chemi cu vorbe de alint!
Îmi place să-ți colind noaptea prin suflet,
ca și printr-o pădure de aramă,
să-ți răscolesc frunzișul cald și umed
să mă-nfășor cu-a dorului maramă!
Noaptea îmi place să mă urc la stele,
să te privesc de-acolo, să te strig,
după ce număr câteva din ele,
să nu ne vadă nimeni… Luna sting!
Îmi place noaptea lin să te străbat,
ca un izvor ce susură cuvinte…
Tu să te lași de vorbe îmbătat,
să fii nebun, și eu să fiu cuminte…
————————
Zenovia PRIBOI
17 ianuarie 2019
Foto: Imagine internet