HAIDUCUL
El e Haiduc de Spiță Veche
(Femeie rabdă doar din Toane…) :
sar – mii – Bogați – loviți de Streche
când îi înghesuie-n Bulboană
Averi nu strânge – Bani împarte
la cei Sărmani și fără Parte :
la Moara Veche-și face veacul
alăturându-și tot Săracul
Domnia Țării – tremurândă
(…Străină – Rea – Tare Flămândă !)
dă Aur la-Arbănași – Sodom
Pòteri să-l pună sub Osândă !
…dar el Nălucă-i ! – …nu e Om…
năprasnic – lovi Curțile chiar Ieri
dar n-a făcut-o pentru Fală :
El sparge Cheful la Boieri
dând lăcomìi pe Nicovală…!
…așa va fi – în veac – Haiducul
doborâtor de-Obraznici Vulpi :
Umili Pălmași de-i legi și-i scuipi
ți-arată – El – Temei : BUTUCUL…
…venit-au – iar – Vremi de Bejènii
striviți suntem – iar – de Vedènii :
ne-au potopit Străini – Viclènii
omoară-n noi Duh de Ectènii…
…Popor Sărac – născut Colinzi
arând Pământul din Oglinzi
își tot visează Dumnezeul
de pe Pământ – iar nu din Grinzi :
Credința-i luminează Greul…
Colò – -n Pădure și pe Munte
își joacă Murgul – iar – Haiducul
cu-Aureolă – iar – pe Frunte !
…tăiem Ciocoilor – Surtucul !
***
CĂTRE MIHAI SIN PĂTRAȘCU-VODĂ
Mihai sin Pătrașcu-Vodă – un Viteaz între Viteji
a murit când – toți românii – de mult nu mai erau treji !
nici Opincă – nici Vlădică – nici Boieri (în Mâini cu Fier…)
n-au vegheat ca să nu cadă Capul Lui de Cavaler !
El unit-a toți Românii – nu spre Viață – ci spre Somn
și – de-atunci – ne rugăm Cristul să ne dea – iarăși – un Domn :
Domnul-Dumnezeu-de-Seară – și Pribeag pe-acest Pământ
să ne lumineze Calea – și spre Munți – și spre Mormânt !
un Domn-Dumnezeu-de-Seară – dar Zorind – din nou – spre DACI :
Uriași în Duh și-n Suflet (…doar la Străchini – mai Săraci…)
cari să smulgă Dimineața – pentru veci – din Ceți și Crengi
să ne-aducă – iar – spre Tronuri : un Popor Măreț – de Regi !
…hai și-ntoarnă-te spre Patrii – SFÂNTULE IZVOR – MIHAIE
ca să iști – în Duhul nostru – iarăși – o Năvală de Pâraie !
***
STAREA DE POET
Poetul adormi – cu Capul pe Scripca-i Ostenită…
de-ndată – Stol de Ciori – Ispită după-Ispită
s-au năpustit să stingă Lumea ASTA
să ferece – spre Ceruri – Senin-Sfântă Fereastra !
nu poți dormi – Poete : se-mprăștie Sori-Rime
și vei cânta cât Veacul – pân’ iar să fii în Tine…
…Poet : Singura Strajă – la Iepurii ziși ”Lumi”
singurul care știe de Leac și de Minuni !
nu mai dormi – Poete : când t-ei trezi – mahmur
și-ți vei relua Hrisovul-Scripca de Trubadur
afla-vei mii de Slove.. – …că ți le-a șters un Fur !
…până la Moarte ești blestemat să cânți
iar Rimele-Armoniei – spre RAZĂ să descânți…
…ce Plată vei primi – la Slujba ta de Astru ?
Pietre zvârlite-n Spate – și-o Viață de Sihastru…
***
O BOARE-ALINĂ CRUCEA DIN COPAC
o Boare-alină Crucea din Copac
și Puful Alb tot ninge – către Cer !
nu știu să mulțumesc – nici ce să fac
când Crist e Cald – și nu e Gard de Fier…
Pădurea – Toată – îmi vorbește – și Toți deodată
îmi spun că Aripa îmi crește – da-i Vinovată…
eu mă cinchesc – umil – la Rădăcina Lumii :
ascult cum – una după alta – cad – se sparg – Razele Lunii…
…o – Mumă Noapte – nu mă pedepsi
că n-am venit Aici pentru A ȘTI
ci pentru-a mă-nfrăți cu Cel Frumos
pentru-a-L afla – tot mai Adânc – pe-al meu Hristos…
…și Noaptea ninge – peste Capul meu – Minuni
ca să-nțeleg că nu e supărată : -nfloresc Pruni !
***
DESPRE VRERE
nu ți-e Foame – nu ți-e Grijă
c-a intrat – în Lume – -o Schijă :
o Schijă mocnit tăind
pân’ la Osul cel Arzând !
acol’ se strânge Durerea
și se-nverșunează Vrerea !
din Durere naște Cântec
cu care Cerul îl spintec !
iaca – -L văd pe Dumnezeu
lăcrămând de Greul meu…
Crist îngână ce eu cânt :
Nime-n Lume nu-i Flămând !
tot Omul se simte Sfânt
și se-nchină la Pământ
Ochii – -apoi – ‘nălțăm spre Stea
dar Steaua – Muntele-l vrea !
Munte – Munte – Moș Cărunte !
între Om și Crist faci Punte
Vrere-n Cer și pe Pământ
să-nălțăm Nou Legământ !
…se-nnoadă Minuni – cu zel :
Crist și Omul – VOR LA FEL !
***
UN BIET SCRIPCAR
primește – Doamne – -un Biet Scripcar – la Poala Ta
căci n-a adus vreun Gând cu sine : doar o Stea…
nu-i Steaua Magilor Pustiei – e doar Lumină
dintr-un Altar de Sat din Munți – cu Țarină Creștină…
Bisericuța Prizărită – din Flori Iscată
sfios – Scripcarul o aduce – ca pe-o Făclie Preacurată
iar Cântecul Bisericuței – din Ram în Ram – Alină-Alean
căci – fără Stihuri – pe Colnice – îl cântă un Cioban…
nu și-a dat Turma – pentru Cântec : ci Cântecul i-e Turma
cu care – -Umil – Te-a fost zărit : s-a istovit
pe Drum – oricât de Greu – oriunde-Ți vede Urma :
în Vânt – în Flori – în Munte – -n Schit
s-a Răstignit – s-a Iscălit – și Sânge-Cânt l-a Mântuit…
…nu-l alunga – Mărite Doamne : cu el – iarăși – Lumina
va umple Sufletele Lumii – va alunga Vermina !
***
29-CREDINȚĂ DE RĂZBOINIC
am fost Toamnă – am fost Iarnă – acum – Primăvară
m-am chitit : dau Drum la Ape – se veselească – iară…
nu aș fi Om – de n-ar durea – Nou Drum – prin Carnea mea
să știu Grăi – mă Răstigni – să văd cum Hristul vrea…
Continue reading „Adrian BOTEZ: STAREA DE POET (poezii)” →
-Iubi,
Cățelușa noastră Gaia. Fotografie de Germain Droogenbroodt
Trecerea 