De vorbă cu îngerul meu
De vorbă stau cu al meu înger,
Ascult, apoi îl întreb în taină,
Ce vină am de-n suflet sânger,
Și-mi este-atât de teamă?
Ce-am greșit în al meu destin?
De sunt o prizonieră a tristeții
Și beau din cupa cu venin,
Din anii dragi ai tinereții.
Ce păcat mare,( greu) m-a pedepsit,
Sau care oare șuie ursitoare,
Să-mi pună noroc n-a știut,
În apa mea de scăldătoare,
De-n suflet port doar supărare?
Ce oare n-am știut în viață?,
De drumul rău am rătăcit,
De-aceasta palmă peste față,
Așa de groaznic m-a lovit.
De ce am fost aleasă tocmai eu?,
O viață-ntreagă ca să sufăr,
În lacrimi să mă scald mereu,
Precum floarea dalbă de nufăr.
Mă mustră a mea conștiință,
Îngerul mă ascultă în tăcere,
Înlăcrimat îmi înțelege-a mea căință,
Încearcă să-mi stingă orice durere.
În fața Domnului cât îi este-n putință,
Mă apără într-una și ajutor îmi cere,
Cu îngerul de vorbă stau și în credință,
Mă rog la Dumnezeu ca să îmi dea putere,
Să trec orice impas, să-nving temerile mele.
Asta sunt eu
Sunt doar un călător prin viață,
Ce-și poartă pașii tot mai grei,
Zâmbesc , durerilor fac față,
Și-mi port pe umeri anii mei,
Ce astăzi sunt vreo cinzeci și trei.
Răzbat prin lume să-mplinesc,
Dorinți și vise-nălțătoare,
Dar astăzi vreau să vă zâmbesc,
E ziua mea de sărbătoare,
Iar voi îmi sunteți raza mea de soare.
Sunt eu aceeași fată simplă,
Ce poartă dorul țări-n piept,
Oriunde pașii mei mă plimbă,
Mai scriu trei vorbe-ntr-un verset,
La care cu drag vă aștept.
Voi cei ce sunteți lângă mine,
În realitate sau în virtual,
Azi vă doresc tot binele din lume,
Iar versul meu vi-l dau în dar,
În toate zilele din calendar.
Aceasta sunt, nimic mai mult,
Un suflet care astăzi zboară,
Spre-acolo unde mulți mai sunt,
Și suferă pentru o pâine -amară,
Cu dor departe de frumoasa țară.
Sunt doar un suflet ca oricare,
Ce lasă urme-n viața sa discret,
Purtându-mi pașii pe-o cărare,
Ascunsă -n umbră de poet,
Vă strâng cu drag într-o îmbrățișare,
Cu multă dăruire și respect.
La ceas aniversar
Încă un an frumos a mai trecut,
Buchetul vieții mele e mai mare,
Un nou trandafiraș a înflorit,
Iar tâmplele-s mai albe de ninsoare.
Și iată și-acest an ce a trecut,
Cu lacrime și zâmbete pe față,
Prin el ca luptătoarea am dorit,
Ca să câștig puțin în a mea viață.
Deși lupta cu viața uneori e grea,
Răzbati cum poți ca să învingi mereu,
Însă doar bunul Dumnezeu îți poate da,
Ceea ce îți dorește nespus sufletul tău.
M-am mulțumit și cu câte puțin,
Mi-am dorit ca să am atât.. Doar sănătate,
Căci celelalte pe rând se trec și vin,
Nu poți avea în viață chiar de toate parte.
Încă un an am adunat lângă ceilalți,
Chiar dacă sufletul mi-e sfâșiat de dor,
Avându-vă pe voi, prieteni minunați,
Printr-însul am trecut mult mai ușor.
A mai trecut încă un an… S-a dus,
Vouă prietenilor dragi vă mulțumesc,
Și chiar dacă poate nu este de ajuns,
Versul ce-l scriu, cu drag vi-l dăruiesc,
Să vă mângâie-n serile târzii,
Când dorul și tristețea vă mistuie cu-amar,
O dulce alinare în suflet spre-a vă fi,
Ca un balsam ce astăzi, eu vi-l ofer în dar.
A mai trecut un an, dar cin’ poate să știe,
Până la anul care vine ce-o mai fi,
Îmbrățișarea mea v-o scriu și dărui pe hârtie,
În versul meu în care pururi veți dăinui!
——————————-
Elena TUDOSA
30 august 2020
Revista Logos&Agape