Al. Florin ŢENE: Dimineaţa de Sfântul Gheorghe

Dimineaţa de Sfântul Gheorghe

 

Aleargă primăvara desculţă prin sat

Şi stelele ai căzut în nucii grădinii

Dimineaţa nu s-au stins, n-au mai plecat

Au rămas ochiuri de izvoare la rădăcina luminii.

 

În apele lor închegate, tremurând în cupe de muguri,

Se zămislesc rodul de sevă, răcoare…

Luminau crengile ca nişte ruguri

Şi raze picurau, uimite de soare.

 

O, stelele pe punţile nucilor au căzut

Cu hlamidele lor muiate în lumină

Şi nu s-au pierdut,

Au rămas pe vechea tulpină.

 

Păsările au început un vechi tril

Concert la care au venit şi cucii

La sfârşitul nopţilor de april…

…Era Sfântul Gheorghe şi-n noapte înfloriseră nucii.

 

——————————–

Al. Florin ȚENE

Cluj-Napoca

29 aprilie 2019

Mircea Dorin ISTRATE: Poezii pentru Sfintele Sărbători de Paște

SUB  PATRAFIR  DE  STELE

 

În timp tot rânduit-am biserici în Ardeal,

Să privegheze lumea din vârful unui deal,

Și de acolo  Doamne în preaspășită rugă

Iertări cerut-am încă, necazuri nu ne-ajungă.

 

Mereu cu gând la Tine, în timpuri grele-a stat

Sub umbra Ta  norodul  să-mi fie câștigat,

Că  Tu ne-ai fost nădejdea, c-om trece astă lume

Feriți de rău și poate, trăi-vom vremi mai  bune.

 

La vechile-ți altare mereu s-au închinat,

Strămoși, moșii noștri și eu cu al meu leat,

Și-așa vor face încă urmașii mei de-acuma,

C-așa de prunci ne-nvață învrednicita, muma.

 

La sfânta liturghie, cucernicii părinți

Cu drag mereu ne-ndeamnă să îi urmăm pe sfinți,

Ca ei să fim de vrednici în viața ce-o trăim

De vrem ca-n cele raiuri, acol’ să veșnicim.

 

Păcătuim  în viață, că cel păcat ne-mbie

Ca să-i gustăm plăcerea din lumea lui dulcie,

Uitând că doar iertarea și veșnica iubire

Ne sunt de-ajuns ca viața, ne treacă-n fericire.

 

De-aveți în al vost suflet biserica din deal

Și încă jertfitorii cinstitului Ardeal,

Nimic în astă lume  n-o să vă fie greu

C-aveți de partea vostră pe Domnul , tot mereu.

 

Din huma cea cu moșii luați mereu putere,

S-aveți, când greu vă este, îndestulată vrere,

Să-mi țineți veșnicită biserica din deal,

Cu voi pe lângă dânsa, în bunul meu Ardeal.

 

Din lacrima durerii vă faceți bucurie,

Iar urgisita vreme istorie vă fie,

Să știe și nepoții pe-aicea cum a fost,

Că țara și cu Domnul pe-aicea au un rost.

*

Sub patrafir de stele, biserica din deal

Veghează pace-mi fie aicea în Ardeal,

Că la sfârșitul lumii, aici va fi  să-mi fie

Grădina Maicii noastre, cucernica Maria.

 

 

AICI,  LA MINE-N SFÂNTUL  MEU  ARDEAL

 

Motto:  „Ascunsă-i veșnicia în Ardeal,

                Prin văi umbroase, câmpuri, sus pe deal,

                Și  din cuibarul astui  dulce plai

                Tu ne-ai făcut chiar tinda unui rai”

 

Aicea-s frumuseți cum nu-s pe lume

Aici pământu-i unt de-ntins pe pâine,

Aicea stâna-i cuib de veșnicie

Și câmpu-ntreg cusut îmi e pe-o ie.

 

Aicea vorba-i lungă și domoală,

Aicea dorul țării-i dulce boală,

Aicea moșu-i sfântul din pomelnic

Și-n țintirim mormânt de om jertfelnic.

 

Aici noi ținem datina străbună

Și sfinții din altarne țin de mână

Să nu lăsăm credința veștejească

Și-n ceia tineri veșnic să renască.

 

Aici izvoru-i leac de lecui,

Iar cea codană bună-i de iubit,

Aici dacă mă-njuri de biata mamă,

La săptămână ți-oi mânca pomamă.

 

Aici trăim smerelnic și frumos

Îndestulați puțin, dar sănătos,

Aici suntem de când ne știm acasă

Trăind sub umbra Maicii cea Miloasă.

 

Aicea  râul, codrul, ne e frate,

Aicea depărtarea ni-i aproape,

Aici ni-i somnul veșnic în țărână

La cap cu-n prun, ca umbră să ne țână.

 

Aicea bolta nopți-i înstelată,

Iar pe cărarea strâmtă-nrourată

Sub pași ușori se tăinuiesc iubiri

Ce-or lăcrima cândva, în amintiri.

 

Aici voi fi mereu ce-mi place mie

Cât îmi sunt viu jertfelnic, mort, vecie,

Acum, un trăitor aici pe-un deal,

Iar mîine huma, bunului Ardeal.

 

 

VEȘNICIA  ÎN  ARDEAL

 

Sui, cobor și sui din nou

prin Ardealul meu în rouă,

Dealuri  îmi ajung la nori,

văi prin câmpuri îmi coboară,

 

Pe coline mărgelate

cu biserici mici, bătrâne,

Stău din timpuri vechi, uitate

ici și colo, târle, stâne,

 

Veșnicia și credința,

amândouă-n gemănate,

Întăritu-ne-au voința

să-i fim locului cetate.

 

Noi de-odat ne știm cu timpul

tot urcând din moș în moș

Îngânat-am anotimpul

pe  a timpului răboj.

 

Azi, suntem aici vecie

Și așa mereu vom fi,

Clipă de Dumnezeire

Cât pe-aicea vom trăi.

 

 

BISERICUȚA  DIN  ARDEAL

 

Din loc în loc am semănat Ardealul

Cu boabe de credință în cuib de nemurit,

Să-mi știe veșnicia c-aici câmpia, dealul,

Trăiesc sub umbra crucii demult, pân’ la sfârșit.

 

Și-n ce-a bisericuță, icoana îmi adună

Sub bolta-i zugrăvită cu sfinții din ceresc,

Mulțimea păcătoasă să-mi fie împreună

În ruga de iertare, la Domnul, când greșesc.

 

Sunt mulți aceea care au suflete-ntinate

Și  multe mai făcură în viața lor de-acum,

În rugă la icoane, ierta-li-s-or păcate

Și-o vreme a lor suflet va fi poate mai bun.

 

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: Poezii pentru Sfintele Sărbători de Paște”

Al. Florin ȚENE: Hristos a Înviat!

Hristos a Înviat!

 

Se aprinde-n inimă lumina

Coborând în noi de Sus.

Când sevele înverzesc tulpina

Înviază-n suflete Iisus!

 

Cântă pădurea-n mierle, prin copaci,

Înseninând cerul spre apus

De parcă au înflorit ogoarele de maci,

Când înviază-n suflete Iisus.

 

Cântă iarba în mieii de prin lunci

O aud cum creşte şi prin sat,

Când din Tainele Porunci

Hristos a Înviat!

 

Se aprinde-n inimă lumina

Coborând în noi de Sus.

Când sevele înverzesc tulpina

Înviază-n suflete Iisus!

——————————–

Al. Florin ȚENE

Cluj-Napoca

27 aprilie 2019

 

 

Adrian BOTEZ: „Moartea-i o chestie de bucătărie”

MOARTEA-I O CHESTIE DE BUCĂTĂRIE

 

moartea-i o chestie de bucătărie

unii petrec – alţii – cumva – învie :

e doar intimitatea noastră nepătată

când strigă – pune-ţi – peste răni uscate – vată

 

moartea-i o chestie de bucătărie

o primadonă întrebare cu chelie :

hai – scoate luna din fântână

scoate – din zodiac – o săptămână

 

…o lume tristă – vinovată şi zurlie

flămândă – însetată – cafenie

dulăi astrali o muşcă de…fundiţă

 

talciocul blestemat – cu mama – criţă…

…dar fondul e discret şi e steril

ne descurcăm în toate : avem stil…!

***

 

ARĂTAREA

 

nu se-nchină – nu boceşte

cu stelele nu vorbeşte

a venit de prin vecini :

cinci copaci la zece câini

vârcolaci de cei mai grei

şi un cer întreg de zei…

 

arătare – arătare

luna – câte raze are ?

câţi spini şi nenorocire

trebuie la răstignire ?

 

…arătarea a tăcut

chipurile m-au durut

parcă le-aş fi fost cusut

ochii toţi i-aş fi pierdut

 

…sub brădet – la mânăstire

ucis-am prima-amintire…

 

…din icoană – arătarea

cheamă Voievozi şi Marea :

nu se-nchină – nu boceşte :

sângerează româneşte…

***

 

M-AM RĂSPÂNDIT ŞI NU POT SĂ M-ADUN

 

m-am răspândit şi nu pot să m-adun

bufniţe şi dureri mă tot rostogolesc

e un maidan de zile fără-ajun

goale sunt toate-n jur – pe mine mă golesc

 

câinii nu latră – soare nu răsare

nu iese nicio stea de călăuză

e infernală – dar degeaba – vreo mişcare

deşert : continuă stare de lăuză

 

nu mai sunt oameni – un năboi de umbre

târăsc spre râpă ultimele forme

porunci de undeva au răguşit mai sumbre :

 

demoni să se fardeze-n păsări uniforme…

…acoperit de-un mal fără de groapă

nu mai aştept nici glas – nici foc – nici apă…

***

 

TOT NĂPÂRLESC DE ROST ŞI SĂRBĂTOARE

 

tot năpârlesc de rost şi sărbătoare

potriva mea-i o cioară cârtitoare

nu-mi mai vorbiţi : sunt râu – de toţi uitat

m-am zdrenţuit – fiind de toţi purtat

 

nu mă îngădui pe lângă vreo casă

strigoi de zi – cu zilele în plasă

oriunde – pentru mine-i închisoare

osânda-i – pretutindeni – tot mai mare

 

licheaua-amiezii-nţepenite m-a pârlit

drept prânz – tot şerpi am înghiţit

strigă – pe deal – un cal tăiat în două

 

să-i dau tainul cel din urmă : rouă…

…e greu să nu fii – când corbi te recunosc

mai greu : să-ţi fii călău – puţind a mosc…

***

 

DESCÂNTEC PENTRU PRIMIREA MORŢII

 

liră fără lir

carne în potir

sânge amurgit

cal nepotcovit

 

spurcat – siluit

la drum am pornit

cu vinile vechi

atârnând urechi…

 

mi-au sărit în cale

numai plâns şi jale

iar albine – roi

fac semn înapoi…

 

…drum nepotrivit

zeu-i otrăvit

cioare s-au prăsit

pe dealul sfinţit

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: „Moartea-i o chestie de bucătărie””

Vavila POPOVICI: Hristoase!

Hristoase!

 

Infinitul divin s-a revărsat în trupul Tău,

din pântecul Mariei arătându-Te lumii.

Învăţător, Vindecător, Stăpân ai fost

și-ai cucerit lumea cu iubire, fără de fală,

cu modestie, cu incantație morală.

De Marele Preot ai fost întrebat

de ești Tu fiul celui binecuvântat.

„Da, sunt!”, ai răspuns îndreptățit.

Nu Te-au crezut și la moarte Te-au osândit.

Te-ai lăsat crucificat

după ce drumul vieții ni l-ai arătat,

căci Dumnezeu atât de mult ne-a iubit
încât pe Tine, singurul Fiu,

morții pământene L-a dăruit.
Și-ai fost vândut pentru treizeci de arginți,

crucificat ca om de gloată, de cei nesăbuiți.

Știm, pe cruce nu piroanele Te-au ținut,

ci marea dragoste ce pentru noi ai avut.

Precum visele cu lungi și minunate zboruri

țin păsările noaptea pe crengi,

visul salvării lumii Te-a hrănit

și de păcate lumea ai izbăvit.

Primit-ai moartea ca om al pământului

străpuns de durere și strigând:

„De ce m-ai părăsit, Dumnezeul meu?”,

chinul, deznădejdea, jertfă probând.

Și-ai înviat a treia zi ca Domn al cerului

și Te-ai dus să șezi de-a dreapta Tatălui…

Hristoase, ne-ai lăsat giulgiul

cu urma monedelor pe pleoape,

amintind anul morții Tale,

precum și cuiul imobilizându-Ți ambele picioare.

Și iarăși vei veni cu nepărtinire să ne judeci,

când vasul fărădelegilor se va fi umplut.

Ne vei judeca faptele, vorbele și gândurile

înscrise-n cartea veșniciei din al vieții început.

„Glasul lui Dumnezeu”din noi va vorbi,

și noi pe noi ne vom auzi.

Multele noastre păcate

cu fapte de iubire vor fi compensate.

Și aflându-ne la marginea eternității,

răsfoi-vom cartea cu statutul nou al vieții,

îmbrăcați în haina păcatului

sau în cea a dreptății.

————————————-

Vavila POPOVICI

Carolina de Nord

28 aprilie 2019

                                                    (Din volumul “O mie și una de…poeme)

 

 

George ROCA prezintă: Lirica Pascală Românească 2019

VASILE ALECSANDRI

FLORIILE

Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Primăvara-ncantătoare
Scoate iarba pe campii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocarlii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Păcat, zău, de cine moare
Şi ferice de cei vii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Copiliţă, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine să vii
Când Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii?
Să culegem la răcoare
Viorele albăstrii?
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.

Eu ţi-oi da de orice floare
Mii de sărutări şi mii.
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.
Iar tu, dulce zambitoare,
Te-i face că te manii …
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.

 

 

MIHAI EMINESCU

– ÎNVIEREA

 

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morţii rece spirit se strecura-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.

C-un muc în mani moşneagul cu barba ca zăpada,
Din cărţi cu file unse norodul îl învaţa,
Că moartea e în lupta cu veșnica viaţă,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.

O muzică adâncă şi plină de blândeţe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolți:
Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,
Înveninând pre însuşi izvorul de viețe,

Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,
Ș-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg”.

Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
Şi negrul întuneric se sperie de şoapte…
Douăsprezece păsuri răsună… miez de noapte…
Deodată-n negre ziduri lumina da navală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…
Colo-n altar se uita şi preoţi şi popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:

Cântări şi laude-nălțăm
Noi, Ţie unuia,
Primindu-l cu psalme şi ramuri,
Plecaţi-vă neamuri,
Cântând Aleluia!

Christos au înviat din morţi,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lunina ducând-o
Celor din morminte!”

 

 

VALERIU GAFENCU

– IMN ÎNVIERII

 

Va cheamă Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veșnicii,
Fortificați biserica creștină
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Să crească-n inimile voastre
Un om născut din nou armonios,
Pe sufletele voastre să se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopții bate
Și Iisus coboară pe pământ;
Din piepturile noastre-nsângerate
Rasună Imnul Invierii sfânt.

Veniți creștini, luați lumină
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flamanzi, gustati din cină,
E nunta Fiului de Împarat.

 

 

GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

– ÎN INVIEREA DOMNULUI

 

În Învierea Domnulu, reculegem, însetarea noastră  după lumina  Cuvântul Său.

În Învierea Domnului, reculegem, flămânzirea noastră după Harul lui Dumnezeu.

În Învierea Domnului, reculegem, răbdarea noastră în credinţa lui Dumnezeu.

În Învierea Domnului, reculegem, nădejdea noastră întru Smerenia cea Sfântă.

În Învierea Domnului, reculegem, blândeţea noastră din dulceaţa Duhului Sfânt.

În Învierea Domnului, reculegem, suferinţa noastră pentru cei prigoniţi întru Hristos.

În Învierea Domnului, reculegem, primul suspin al sufletului de a se întoarce la Iisus.

În Învierea Domnului,reculegem, primul fior al inimii pentru dragostea lui Dumnezeu.

În Învierea Domnului, reculegem, primul surâs al sfintei minuni a Naşterii Domnului.

În Învierea Domnului, reculegem, dorul întru mărturia prea-dăruirii dumnezeieşti.

În Învierea Domnului, reculegem, Crucea noastră întru îmbrăţişarea Sfintei Cruci.

În Învierea Domnului, culegem frumuseţea, slava şi cinstea  Fecioarei-Maici Maria.

În Învierea Domnului, culegem bucuria deplină a mult râvnitei noastre învieri.

 

 

CLAUDIA BOTA

– PREA DIVINĂ ŞI MILOSTIVĂ ÎNVIERE

 

Dintr-un crâmpei de cer,

lumina s-a răspândit,

Un înger coboară lin, dinspre zenit,

Şi din  înaltul cer,

acum prea neîmblânzit,

Dureri perpetuum s-au împânzit,

Şi glasul Blândului Păstor,

pe Cruce pentru noi  grăind:

”Eu sunt cel ce sunt- YAHWEH  şi V-am zidit,

Iar azi cei nemiloşi M-au răstignit”.

Un tunet crunt străfulgerând,

Întunecând stihiile mult prea curând,

Încât lumea întreagă s-a îngrozit,

Pământul cel  pustiit s-a cutremurat,

Şi peste tot şi toate s-au tulburat,

când pietrele s-au despicat.

Iar Maica plânge şi suspină, neîncetat.

 

Însă un om, prea bun dintre cei buni,

Iosif din Arimateea, cerând cu bărbăţie

Al Său Trup  lui Pilat,

Pentru ca- n  cinste să fie îngropat.

 

Trei zile într-un mormânt întunecat,

Tu Doamne ai stat,

Precum Iona ce s-a rugat,

Continue reading „George ROCA prezintă: Lirica Pascală Românească 2019”

Anatol COVALI: Rugăciune în sfânta şi marea zi de vineri din Săptămâna Patimilor

Rugăciune în sfânta şi marea zi
de vineri din Săptămâna Patimilor

 

Cu sufletul zdrobit, cu umilinţă,
şi-adânc cutremurat de jertfa Ta,
privesc, Iisuse, marea suferinţă
prin care ai trecut spre-a ne salva.

Cât de umilitoare şi ce multe
au fost cele ce blând le-ai îndurat:
scuipări, batjocuri, palme şi insulte
si biciuirea trupului curat.

Cununa Ta de spini o simt pe frunte,
piroanele mă ard îngrozitor,
şi ale Tale suferinţe crunte
îmi curg în suflet, Doamne, şi mă dor.

Te-au pus între tâlhari, ca să-njosească
menirea pentru care ai venit,
însă lumina Ta dumnezeiască
a lor cumplită ura-a biruit.

Te văd murind şi sufletu-mi îngheaţă,
privesc plângând cum în mormânt eşti pus
şi dacă nu aş şti că Tu eşti viaţă,
aş cădea mort, de moartea Ta răpus.

————————————–

Anatol COVALI

București

26 aprilie 2019

Vavila POPOVICI: Vinerea Mare

                                    

                             „Din Eul răstignit de iubirea

                                                   pentru celălalt, curge viaţa veşnică.”

M.-A. Costa de Beauregard

 

Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos.

 

Se-aude toaca.

Credincioşii se-ndreaptă spre biserici.

Începe slujba religioasă.

Îngerii coboară blând din cer,

întind aripile deasupra capetelor noastre,

își pregătesc glasurile măiestre.

Preoţii-nalţă rugăciuni…

Se-aud cântări de cinstire,

se-nfiorează întreaga fire.

Se-aprind lumânări,

se luminează inimile şi gândurile.

Se cântă Prohodul.

Îngerii trişti cântă cu noi!

Clopotul bate.

Pe cer trec nori alungaţi de vânt.

Păsări tresar din somn speriate.

Printre unde sonore şi foşnet de aripi,

lumânările noastre,

unite-ntr-o singură lumină mare.

Învăluiţi în propria lor lumină,

Îngerii se află printre noi!

Înconjurăm biserica împreună cu preoţii,

purtători ai sfântului Epitaf.

Ne oprim de patru ori

şi ne hrănim sufletele cu rugile lor.

Trecem pe sub Epitaf…

Îngerii sunt cu noi!

Biserica-i prea plină. În jur roiesc enoriaşii.

Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos!

Îngerii se află printre noi!

De secole rememorăm tristeţea acelor zile,

Patimile lui Hristos – Cel venit să ne lumineze,

să ne dezvăluie sensul vieţii,

de sub stăpânirea păcatului să ne elibereze.

————————————-

Vavila POPOVICI

Carolina de Nord

26 aprilie 2019

                                                    (Din volumul “O mie si una de…poeme

Silvia BODEA SĂLĂJAN: În vremea aceea

ÎN VREMEA ACEEA

 

în vremea aceea

din patru părți se ridicau lucrători cu ziua

și ceata lor umplea ulițele toate

și-n vacarmul amețitor zidarii din cetate

alegeau câte trei care să urce pe golgota

cu crucile-n spate

alegerea însă era mereu cea greșită

pentru că biciul cu care-i însemnau

lovea întotdeauna pe cel care stătea

și-și așteptau rândul

fără-a fi greșit nici cel puțin cu gândul

fără-a se fi lăsat dus în ispită

doi au plecat înainte și nu se știe cum au ajuns

acolo sus

al treielea care avea crucea cea mai grea

și-abia o putea duce și tot cădea sub ea

era huiduit și nu i se știa altă vină

înafara aurei lui de lumină

în vremea aceea

minunile erau ca fructele coapte

împărțite celor care cereau binecuvântări

așa că orbii-au început să vadă până departe

ologii puteau de acuma străbate

prăfuitele ulițe aducând osanale

glorioasei salvări

și totuși

mulțimea n-a strigat atunci numele lui

pentru-al salva

și sudori de sânge curgeau pe chipul omului

în încordarea-i grea

dar n-a lăsat peste lume blesteme regele sărac

ci se ruga

iartă-i Doamne că nu știu ce fac

———————————

Silvia BODEA SĂLĂJAN
25 aprilie 2o19

Cristian Gabriel VULPOIU: În Noaptea Învierii

ÎN NOAPTEA ÎNVIERII

 

Pe norii cerului acestei nopți,
Încă mai curge sânge din icoane
S-au oprit o clipă ale vieții roți
Tremură ale nemuririi bastioane.

În noaptea învierii, clopote vestesc,
Drumul mântuirii ca pe o garanție
A celor ce în rugăciuni mărturisesc
Suprema jertfă ca pe o alchimie.

În noaptea învierii, cerul s-a deschis,
Să primească și să asculte a noastră rugă
Vedem cu ochii minții calea spre paradis
Și dragostea divină spre noi acum să curgă.

În noaptea învierii mielului divin,
Înviem și noi în haina purității
Velința râvnită de orice creștin
Indispensabilă vieții.

În miezul nopții sacre, așteptând lumina,
Ce alungă întunericul ce greu ne-a apăsat
Strigăm cu cerul laolaltă și inima
Plină de nădejde, ”Hristos a înviat” !!

—————————–————————

Cristian Gabriel VULPOIU

26 aprilie 2019