lespezi de-ntrebări prin muguri
ofiliți de-o karmă grea
arcuiesc cotidianul unei străzi din
mintea mea,
străjuite ceruri blânde de apostoli
cam fuduli, inroșesc meridiane crucilor
din false guri,
auzita-mi din chenare ipohondre de
eter, cum că cercuri bipolare
ca un fel de nimb…echer,
se mai fac și astăzi umbre pentru sfinți
cu gândul chel,
despre închinare banul fie el și ortul
popii a ajuns mărire sacră într-o lume
adunată în chilii cu demoni fermi,
parcă zboruri se adună la festinul
unui Iudă ce a căpătat din aripi toți arginții
de prin beciuri mult ticsite
cu ofrande,
zboruri merse în picioare nicidecum
pe cerul strâmt,
numai fum, numai prigoană
cică dorm adami prin raiuri mult ferite
de păgâni, e un zero mare-n ornic
nu-l vedem dar îl blamăm se orânduisec
solstiții, luminiști fac echinocții după
bunul plac în gnoste,
graaluri din rugină veche în pereți stau
pentru case unde semnul morții doarme
laolaltă cu cei treji,
de prin lume adunate se mai spun
povești cu feți, la ferestre imbâcsite stau
centurioane oarbe de minciuni cu harapi
buni,
mi-este somn pe-un leagăn sumbru
legat norilor din fier, plumbuit un vis de
seară cam ca prima zi la moară,
se așează peste socluri antrenate pentru
domuri ce susțin un pământ gol,
voi dormi desigur pacea unei insomnii
vacante, de prin lume adunate doar
cuvintele se-ntorc,
dar rămân spre nerostirea unor veșnice
indepărtări, unde tot ce-i rău sau bine
se numesc…voit, uitări.

Vrăbii

mai alaltăieri ținurăm
eu și martorii din umbre un planton
subsidiar, peste templieri cu arcuri
ce păzeau în giulgiuri albe
un apus incendiar…

am văzut cum timpul plânge
pe la colțuri de amiezi,
cum din marea unui glod de vară
prins în valuri de lumină,
se fac scoici meridiane într-un
umblet intomnatic
resemnat în efemer,

chiar și spânzurați salvarăm
de la moartea ruginie,
am găsit pe coridoare în păduri
cu trunchiul trist,
colivii cu vrăbii care stând închise-n
zboruri blânde
fac zăbrelele fuioare pentru ierni
cu focul nins!…

Nu am ce să ascund

Neîmplinirea frunzelor în arbori
de chihlimbar strigă pe muțeste în
alfabetul păsărilor
de mucegai,
sus
cerul e un talant la schimb cu nordul
vioriu,
jos
se plimbă timpul prin catacombe
de lumină repetentă,
nu am ce să ascund
intre toate astea,
eu
Continue reading „Simon JACK: De prin lume adunate (poeme)” →