Salut! Mă numesc Irina Staver. “Fata din lumină”, așa cum obișnuiau să îmi mai spună colegii de la Radio Moldova Tineret. Dintotdeauna mi-a plăcut să comunic ceva lumii și în schimb să primesc zâmbete, uneori aplauze. Vremea din veacul meu, e mereu aceeași și alta tot. Pentru că sunt născută în luna mai, in luna poeziei, așa cred eu, nu aveam cum să nu iubesc și versul! Îl scriu de mică. Am lansat două volume – „Odă Poeziei”și „Mai Poetic. „Te invit cu mare plăcere pe 16 februarie, la ora 18:30, la Tucano Coffee, să împărtășim împreună dragostea pentru poezie.
Anume așa am consfințit eu să scriu despre mine, desenându-mi singură un portret artistic, liric în care poezia este și va fi Regină!.
Așadar, în data de 16 februarie, într-o seară de vineri ce mai închidea o săptămână și deschidea câteva zile libere de odihna, deci tocmai potrivite pentru meditație, poezie, cântec, am fost fericită să particip la un eveniment inedit. De poezie. De întâlnire cu ea, de întoarcere la suflet, la speranță, la primăvara, deci la lumină!.
Trei tineri poeți: Damian Scott (cu un recital de versuri în limba rusă), Diana Hristisean și Irina Staver (adică eu), ne-am spus poveștile din fiecare poezie mai dragă nouă, oamenilor.
Poezia e despre.. a dărui. Așa cred eu. E.. ca de Paști, cu lumânarea. Poezia se scrie în singurătate dar se prezintă ca o sărbătoare lumii, ca o mireasă care iese pentru a fi văzută, admirată, făcând pe ceilalți mai buni parcă numai prin frumusețea ei, puritatea ei, gingășia ei. Așa mi-am scris eu poezia ani la rând și tot așa, din confesiunile lor, au făcut și ceilalți doi protagoniști.
Poezia mai e și despre.. emoție!. Iar fiecare dintre noi, le-am așezat celor din fața noastră câte o emoție pe suflet. Că așa se face. Noi, oamenii ne facem emoțiile ca mai târziu să ne hrănim din ele. Continue reading „Irina STAVER: “Casa Poeziei “ – o trăire, nu o clădire!”
În urmă cu doar câteva zile am purtat o discuție, în spațiul virtual, cu o fosta colegă. În esență discuția era despre modul în care percepem “lumea” actuală, ce socotim să fie bun și rău în ea. Pe scurt nici unul, nici altul nu ne-am putut convinge și am rămas la părerile din început: ea încredințată că “globalismul” și accesoriile sale ar fi un lucru bun și eu încă mai convins că sunt un lucru rău. În mod civilizat am ajuns de acord că “nu suntem de acord”. Dar în încunoștințarea acestei stări, fosta mea colegă, a aflat de bine să afirme, în legătură cu spectaculoasa întoarcere la Ortodoxie a unei mari țări, de fapt ea a citat pe altcineva: “cva la bătrânețe se face damă Ortodoxă”. Bănuiesc că dorea să fie asta un soi de ironie derogatorie. De fapt nu era. Era afirmarea unui adevăr Ortodox fundamental despre cine sunt “cei chemați”.
„Minciuna premeditată nu mai e o chestiune de fantezie, ci de caracter.” – Tudor Mușatescu
„O singură carte nu este în stare să pună capăt unei idei preconcepute, dar poate crea o opinie publică, iar aceasta, la rândul ei, poate să ducă la o schimbare a lucrurilor” (Haim Cohn, „Arestarea, procesul şi moartea lui Iisus”)
„În toate merge înainte minciuna, trăgând prostia după ea, de funia vulgarității fără leac, iar adevărul vine din urmă, șchiopătând încet, la braț cu timpul.”
Ce poate fi mai dureros pentru o națiune atunci când teritoriul ei este divizat în mai multe bucăți? O astfel de situație se regăsește în cazul Basarabiei, bucata de pământ care este ruptă de la patria-mamă România. Fiind o întâmplare nefericită în istoria naţiunii române, credem, acuma este momentul potrivit ca această eroare istorică să fie reparată odată cu aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire – Centenarul Marii Uniri – 27 martie 2018. Unirea sau, mai bine zis, Reunirea Basarabiei cu România trebuie realizată întru binele tuturor românilor de bună credință nu numai din motivul pentru a simboliza o necesitate istorică, dar pentru a exprima o necesitate vitală în existenţa unui popor care are la bază aceleaşi origini de limbă vorbită, tradiţii, cultură. Dacă, în timp, în viaţa românilor din Basarabia s-au produs multe erori, nelegiuiri, nenorociri, divizări de teritoriu, la ziua de azi acest ţinut la fel continuă să existe în condiţii pline de incertitudini şi fără nicio perspectivă pentru un viitor cât de cât luminos. Actualmente, în calitate de stat independent, Basarabia-Moldova este plină de regrete, scăldată de durerea poporului înfometat şi istovit de necazurile vieţii cotidiene. Realitatea efectivă, conform evenimentelor derulate de până acuma, a demonstrat în nenumărate rânduri că Moldova nu poate exista în continuare în calitate de stat independent, deoarece clasa dominantă a societăţii nu este capabilă de a administra ţara pe criterii civilizate, iar poporul este condamnat, la nesfârşit, să înfrunte sărăcia absolută şi fărădelegile sociale instaurate în cadrul ţării. Conform experţilor din domeniu, se consideră că statul moldovenesc actualmente se regăseşte în faţa unui faliment total în toate domeniile de activitate economică, socială şi politică, iar prin acţiunile realizate de-a lungul anilor statul s-a dovedit a fi incapabil în a guverna ţara pe principii civilizate, transparente şi democratice. În consecinţă, s-a produs falimentul integral al ţării și ruinarea completă a poporului, astfel, rămânând prezentă în societate doar sărăcia, mizeria şi degradarea socială. Însă, cel mai dureros, s-a dărâmat în mod tragic identitatea naţională a poporului român din Basarabia. Astfel, fiind la un nivel destul de redus în dezvoltarea socială, dar, cu mare regret, și în dezvoltarea umană, societatea basarabeană actuală, credem, nu mai are nicio şansă de a-şi revitaliza de sine stătător existenţa pentru un viitor apropiat. Deci, societatea basarabeană are nevoie de sprijin și ajutor enorm. Respectiv, sub această notă, devine prezentă şi necesitatea istorică de reîntregire a neamului românesc, după modelul Germaniei.