În „Apocalipsa”(dezvăluirea) Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, Apostolul iubirii, ucenicul cel iubit al Mântuitorului, la cap.3;16 se spune: „Astfel, fiindcă ești căldicel-nici fierbinte, nici rece-am să te vărs din gura Mea.”

Este un text fără echivoc și răspicat: în probleme de conștiință, atitudine morală, alegere între bine și rău, nu există decât două căi: ești pentru sau ești contra. Orice încercare de a „sta pe gard”, de a fi „și cu mândra și cu draga”, orice încercare de fofilare sau scuză prin asociere, nu funcționează. Ești singur, persoană unică și cu responsabilitate unică. Vei avea de ales între bine și rău și pentru asta poți pierde și lumea asta și cea viitoare. Există o tendință, provenită din slăbiciune morală, din lașitate, din lene și din prostie de a încerca să te „fofilezi” în situații critice, unde compromisul nu este posibil. Întâlnim acest gen de comportament în tot locul dar mai ales între politicieni și încă mai vârtos între politicienii de duzină, între fripturiști. Sunt asemenea politicieni care zic, „nu credeam așa, dar astfel a decis grupul”. Cred că nu există formă mai scârboasă de manifestare nevertebrată și prostie: nu grupul va fi judecat, tu, persoană unică, vei fi judecat. Modalitatea în care aceste specimene, demne de milă și scârbă, se justifică este râs oamenilor și demonilor. Iar consecințele rele, care pot decurge din hotărârea „grupului”, vor fi și ale tale, prin tăcere lașă ai fost complice, părtaș la rău și pe merit vei capătă răsplata cuvenită. Și să nu ne amăgim,”înfricoșător lucru este să cazi în Mâinile Dumnezeului celui viu”. Sf.Pavel, Evrei 10;31

Dumnezeu nu se lasă batjocorit, nici El și nici Creația Lui. Pedeapsa lui uneori așteaptă, alteori este fulgerătoare, uneori lovește părinții în copiii sau urmașii lor, dar întotdeauna, pedeapsa este teribilă.

Cei care cred că îl pot „păcăli” se înșeală amarnic.

Iar toate aceste se împlinesc în câteva zile.

În câteva zile va avea loc cel mai important referendum din istoria Românilor. Românii sunt chemați să se pronunțe pentru Familia tradițională, nucleară, SFÂNTA sau pentru abominatia sodomită.

În față urnei, unde vei fi singur cu Dumnezeu, tu vei alege: bun sau rău. Iar cei care nu vor merge la vot sunt cei „căldicei”, sunt cei cărora li s-a făgăduit că vor fi” aruncați de la gura Mea”. Unde vor fi aruncați? În întunericul cel mai din afară. Prin tăcerea lor vor fi complici, complici nevertebrați și fără iertare, poate mai scârboși decât cei care direct au îndemnat la rău.

Binele și Planul lui Dumnezeu se vor împlini, cu sau fără aprobarea noastră, dar locul unde vom fi în veșnicie ni-l alegem singuri.

Sunt încredințat că România tainică, România fără egal și fără moarte va alege Familia Sfânta, așa cum ne îndeamnă în acest ceas crucial Sfânta noastră Patriarhie Ortodoxă.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

28 septembrie, 2018

În aceste zile asistăm la o ridicare în masă a Neamului Românesc pe care nu am mai văzut-o în cursul vieții mele decât în Decembrie, 1989. Neamul Românesc, atunci ca și acum, se ridică nu pentru interese materiale, nu pentru avantaje de minut. Neamul Românesc se ridică pentru a își reafirma ființa, identitatea și rostul lui de a fi: Creștin și apărător al Creștinătății. Ceea ce înfăptuiesc azi Românii este o repetare a marilor evenimente din trecut când au stat strajă Europei și identității ei, pe atunci, creștină. Între timp, înșelați de o ideologie sinistră și inspirată de negativitatea pură, „globalismul”, Europa și-a uitat rădăcinile și s-a prăvălit într-un relativism moral care, dacă nu va fi oprit, va duce la dispariția ei așa cum a fost în istorie până azi. Dar dacă Europa, zis „unită”, și-a uitat rosturile și firea, Neamul Românesc nu și le-a uitat. Iar azi, ridicat în masă, este gata să reafirme identitatea sa, votând pentru definirea Familiei că unirea în dragoste a unui Bărbat și a unei Femei spre îngrijirea și creșterea de prunci care, la rândul lor, vor fi tot Creștini Ortodocși și tot Români. Aceasta a fost o reacție firească la exagerările făcute de activiștii sodomiti, inspirați de sinistra ideologie de inspirație satanică zis „globalistă”. Acești activiști promovau unirile dintre persoane de același sex și doreau ca aceste dubioase uniri să fie recunoscute că familie. Era prea mult, mult prea mult. Cei care practică acest obicei, de fapt niște nefericiți care nu știu nici măcar ce este bun, pot face asta nestingheriți. Neamul Românesc este bun și tolerant și înțelege pe nefericiții păcătoși, deși condamnă fără echivoc păcatul. Dar acele uniri s-ar fi putut numi oricum, „uniunea de la Bruxelles”, sau, de ce nu?, direct „turnul Eifel”. Însă Familia nu este un divertisment și un mod de a îți trece timpul liber.

Familia este unitatea de bază și sfânta a unui Neam, cea care garantează și prezentul și viitorul acelui Neam. Doar unirea în dragoste dintre un bărbat și o femeie va putea aduce pe lume prunci, îi va putea ocroti, și îi va putea crește să fie tot Ortodocși și tot Români. Această ordine dată de Dumnezeu nu o va putea schimba nici un decret venit de la Bruxelles!

Neamul Românesc, milioane și milioane, sunt gata să aprobe introducerea definirii familiei, ca unitate între un Bărbat și o Femeie, în Constituția țării. Dar iată că un pumn de oameni răi se opun.
Între ei sunt nefericiții care practică acest obicei sinistru, nefericiții care nici măcar nu știu ce este bun, dar lor li se alătură profesioniști ai răului, dispuși să facă profesie și carieră din „nenorocirea țării”. Sunt sinistrele organizații sorosiste, așa zisele Organizații Ne Guvernamentale, toate oficine care promovează interese transnaționale, abominatia #rezist și deplorabilii „imbecili utili” care zbiară pe străzi când li se poruncește. În fruntea lor se află și cea mai decăzută formațiune politică românească, ștrengarii „salvatori” și folosesc termenul ștrengar în sensul lui prim, demn de ștreang. Lor li se alătură și un pumn de „intelectuali, și între ei un centenar care se face de râs umblând vandra prin piețe. Toți aceștia, cu un cinism și rea credință de necrezut, fac referire la un obscur paragraf din Codul Civil, deși știu bine că orice paragraf din Codul Civil poate fi eliminat sau schimbat printr-o simplă ordonanță guvernamentală. Dar mai surpinzător a fost un jurnalist din Banatul de munte. El protesta referendumul în numele „iubirii” (așa definea acel personaj relația sodomită!). Dar același individ a avut nerușinarea și lipsa de bună cuviință să facă referire la capitolul 13 al Primei Epistole către Corintieni a Sfântului Apostol Pavel. Evident individul nu înțelegea sau răstălmăcea grosolan înțelesul acelui fără egal imn al dragostei. Dar dacă voia să afle părerea Apostolului Neamurilor despre sodomie putea citi capitolul al doilea din Epistola sa către Romani.

Această minoritate de oameni răi și dușmani ai Românilor sunt condamnați la dispariția din viață publică, la depozitarea în adâncurile imunde ale lăzii de gunoi a istoriei, în lumea asta și la „întunericul cel mai din afară” în cea viitoare.

În același timp Neamul Românesc, având în frunte Patriarhia Ortodoxă Română și Ierarhii ei, al căror curaj și înțelepciune jertfelnica uluiesc și emoționează, vorbește răspicat. La acest Referendum să votăm DA, familia este alcătuită dintre un Bărbat și o Femeie. Să o facem cu respect pentru Neamul nostru Românesc și pentru dârzenia, frumusețea și statornicia lui.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

27 septembrie, 2018

Este strigătul de biruință adresat de către Sfântul Ioan Gură de Aur în sfânta lui predică rostită în Noaptea Învierii. Este strigătul prin care Iadul își recunoaște înfrângerea, este strigătul prin care „ultimul dușman” este zdrobit, umilit, alungat. Este strigătul care afirmă în veci și în veșnicie biruința planului divin, este bucuria celor care stau sub Nădejde, Credință și Dragoste. Este strigătul victorios al Ortodoxiei.

În doar câteva zile acest strigat de biruință va fi pe buzele tuturor Românilor care au știut și știu că „am fost și om fi”: ieri, azi, întotdeauna. Cu aceste gânduri aș vrea să repet câteva lucruri.

De aproape două sute de ani istoria Românilor a fost condiționată prin pana unor istorici stăpâniți de duh „sincronist”, care au crezut și cred că Românii și istoria lor sunt un apendice, un soi de rudă săracă și demnă de dispreț, a „marilor” popoare din apusul Europei. Acei istorici au considerat ca fiind valide doar sursele care confirmau gândul lor preconceput și au desconsiderat și insultat tot ce nu folosea gândului lor preconceput și bazat pe mimetism slugarnic. Dar în fața acestor teoreticieni mercenari și slugarnici a stat și stă REALITATEA românească.

Această realitate românească este foarte veche și rezultatul unor dezvoltări istorice îndelungate și unice, rezultatul unei dezvoltări „protocroniste”, o dezvoltare liberă de influențe și mimetism, o dezvoltare independentă și fascinant originală. Astfel s-a dovedit din nou și din nou că Neamul Românesc nu își schimbă firea. Neamul Românesc se poate preface, poate mima, dar firea lui a rămas și rămâne aceiași, încăpățânată și în veci Ortodoxă, încăpățânată și în veci tradițională, încăpățânată și în veci dominând spațiul de la Nistru, până la Tisa și Marea, „cea mare”. Dacă ne vom uita la hotarele structurilor românești de bază, a satelor, care au fost și sunt garanția existenței românești și a modelului existențial românesc, vom vedea că aceste hotare arată străvechimea românească. Satul românesc a rămas în esență identic satelor din vremea neolitică și sihăstriile Ortodoxe s-au așezat pe locurile unde erau sihaștrii Daci, iar această alcătuire nu face decât să dovedească o continuitate fără egal în Europa. Românii nu au putut și nu au avut de imitat pe nimeni, căci au fost în Europa mai înaintea tuturor. Românii sunt băștinașii Europei, iar ceilalți sunt „vinituri”.

În același timp ar fi cu totul ilogic să ne imaginăm că Neamul Românesc străvechi, adus în existență spre a dovedi că „apa trece și pietrele rămân”, nu ar fi, trup și suflet, legat de „locul” lui, de pământul lui. Să încerce cineva să spună unui Român că „locul” în care este nu ar fi cel mai frumos din lume. Numai să încerce!

Aceasta nu înseamnă de loc că istoria românească a fost presărată cu bucurii și biruințe. Nu, Neamul Românesc a trecut prin enorme greutăți, prin sinistre umilințe, prin nopți fără stele și reci. Dar biruința românească stă în faptul că în ciuda acestor rele care l-au bântuit, Neamul a rămas același în Credință lui Ortodoxă și în rosturile lui.

Iar atunci când a fost nevoie, când însăși ființa și firea Neamului erau în primejdie, atunci blânzii Români, „mămăliga”, a explodat cu o forță nimicitoare.

Asemenea clipă stă în față noastră azi. Azi trebuie să decidem dacă Familia va însemna Mamă și Tată sau va ajunge o batjocură a necuratului.

Îmi pare că toată suflarea „râul, ramul” s-au ridicat contra răului. Ierarhii Ortodocși, fără frică și în cea mai curată manieră jertfelnică până la martiriu, sunt în fruntea turmei Bine Credincioase. Nimic nu va putea opri voința acestui Neam: nici amenințări, nici minciuni, nici zâmbete false. În aceste clipe Neamul Românesc spune iarăși, „am fost și om fi”. In aceste zile Neamul Romanesc, ca întotdeauna, stă în calea răutăților cu Crucea în frunte. În aceste clipe Neamul Românesc intră din nou în Istorie, fără frică și cu fruntea sus!

SUS INIMA!

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

26 septembrie, 2018

Într-o privire de ansamblu și fără neaparata curiozitate pentru detalii, vom putea spune, „oamenii sunt la fel”. În esență suntem asemănători anatomic, deosebiți în fizionomii și cei care excelează și dau adâncime deosebirii sunt cei foarte urâți, după cum și profilului mental, adâncimea lui, o oferă cei foarte proști. Este cu totul greșită și falsă percepția că standardele se așează de „sus” în „jos”, ele se așează invers, de la rău la bine, și binele strălucește prin contrast cu răul. Deci, în „mare”, suntem asemănători. Dar aceasta asemănare proclamată este poate cea mai jalnică manifestare de superficialitate.

Oamenii nu sunt asemănători, sunt diferiți, fiecare este altfel și fiecare are importanță, în bine sau rău. Nici ca gen nu suntem la fel și, în vorba Francezului, „trăiască diferența”.

Acestea fiind spuse este interesant de urmărit modul în care se așează orânduirile omenești. Modul în care ele pot fi mai bune, ori mai rele.

În această devenire a așezărilor, sistemelor omenești se poate vedea limpede importanța fiecărei persoane. Căci de fibra morală a fiecărei persoane, de capacitatea ei de a se opune compromisurilor și înșelărilor oamenii pot trăi decent, sau pot trăi sordid.

Între înșelări, poate cea mai frecventă și mai stricătoare este părerea de sine „autosuficiența”.

Este manifestarea plenară, fără acoperire a unei stări sinistre, autosuficiența, mulțumirea și părerea de sine. Aici se încalcă îndemnul, „cine nu mă iubește mai mult decât pe copii, frați, mama, nu este vrednic de Mine” Matei 10;36. Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui.
37. Cine iubește pe tata ori pe mama mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cine iubește pe fiu ori pe fiica mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.Matei 10;31.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Înșelări care ne pot pierde” →

Cu mare repeziciune se apropie data când Neamul Românesc este chemat să răspundă unei întrebări simple,esențiale și la care omenirea a răspuns da de la chemarea ei în ființă. Neamul Românesc este chemat să spună da adevărului că familia,unitatea de baza și esențială a Neamului, este alcătuită din unirea în dragoste a unui bărbat și a unei femei spre creșterea lor și a pruncilor cu care vor fi dăruiți de Dumnezeu. În condiții normale o asemenea întrebare nici măcar nu ar trebui pusă.Dar nu trăim vremuri normale.

O ideologie satanică și care dorește nimicirea tuturor rânduielilor lăsate de Creator oamenilor, inspiră rău, confuzie, batjocură și spurcăciune. Între ele poate nici una nu este mai hidoasă decât sodomia. O practică sinistră și spurcată, care face fața omenească hâdă și a cărei practicare generalizata ar duce la stingerea oamenilor din ființă. Nefericiții care o practică, din viciu și nu din naștere, ar trebui compătimiți cu toată mila. Ei ar trebui compătimiți și nu sinistrul păcat pe care îl comit. Sunt oameni care batjocoresc neamul din care coboară, își insultă părinții care i-au crescut se fac râs și dispreț până și pentru necuratul și, în plus, nici măcar nu știu ce este bun.

Dar în spatele lor se află ideologi ai răului, profesioniști ai distrugerii, monștrii sângeroși. Ei sunt cei care îndobitocesc și înșeală suflete nevinovate și având foarte puțină judecată. Nu este nevoie să îi reamintesc căci sunt bine știuți. Sunt sinistrele Organizații Ne Guvernamentale, agenții ale intereselor străine finanțate de demoniacul Soros Gyorgy, este abominatia #rezist, sunt „imbecilii utili”. La asta se adaugă o media, corupta, mercenara și amorala, mijloacele de comunicare în masă, care îndeamnă la pasivitate și indiferență. Sunt cei care fac referire la prevederi ale unui Cod Civil care poate fi schimbat prin simplă ordonanță guvernamentală. Sunt cei care seamănă confuzie și politizează un subiect simplu și având conținut sfânt.

Familia înseamnă unirea în dragoste a unui bărbat și a unei femei. Iar Neamul Românesc trebuie să se prezinte la urne în număr mare pentru a spune da și a spune că normalitatea nu poate fi negociată sau relativizată. În acest climat al răului vedem cu nesfârșită recunoștință și emoție ca în frunte luptei pentru bine stă Sfânta Biserica Ortodoxă Română.

Ierarhii și Preoții Ortodocși, în masă, îndeamnă participarea la vot și cheamă turma binecredincioșilor să spună da familiei tradiționale.

Pentru generația noastră acest vot este crucial și ne va dovedi tăria morală și esența sufletească, ne va defini din nou drept credincioși ortodocși și Români cu fruntea sus.

De fapt asistăm la o lupta pentru ființa românească, o lupta în totul identică celor care au dus la înfăptuirea României Mari. Iar în această lupta, la fel că întotdeauna, în linia întâia, fără teamă, stă Clerul Ortodox. Ca întodeauna în fruntea Neamului luptător pentru bine se afla „Preoți cu Crucea în frunte”. Să îi urmăm cu dragoste, încredere și voință de a învinge. SUS INIMA!

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

22 septembrie, 2018

Așezat la poalele Semenicului, satul Borlovenii-Vechi încheie spre munte, țara Almăjului. Una dintre ,,țările” românești încă în ființă și având o identitate clară și, totodată, cea mai puternică personalitate lingvistică din spațiul vorbitor de limba română (dialectul daco-român).

Hotarul Borloveniului, străbătut cu atenție și răbdare, dezvăluie lucruri tulburătoare despre civilizația țărănească, și deci românească, despre relația dintre om și loc și dintre realitatea văzută și cea transcendentă.

Foarte multe lucruri am învățat într-o Vară, acuma câțiva ani, prin bunăvoința prietenului meu drag, Ioan Banus.
Ioan Banus nu este un om obișnuit. În el sălășuiește o lume specială, lumea țăranului român, o lume care se ține prin pogorământ special și prin har. O lume care de multe ori pare a pieri și de fiecare dată o regăsim vie și strălucitoare. O lume care stă sub o făgăduință specială și doar cei aleși o pot vedea și se pot bucură de ea. Cei care păstrează și păzesc această lume, nu sunt sortiți bucuriilor mărunte, ei stau sub semnul răbdării și capacității de a îndura poveri pe care muritorii de rând nu le-ar putea duce dar, în același timp, ei pot primi și bucurii pe care muritorii de rând nici nu le pot bănui, de la truda de a dobândi bucate simple, la bucuria apei reci din bunar și până la înțelegerea că țăranul român are încă două bucurii speciale; atunci când îi față vacă și este lapte pe masă și atunci când se taie porcul și toți își pot “unge barba”.

Cu Ioan Banus am străbătut hotarul Borloveniului și am văzut lucruri și am înțeles fapte pe care le credeam a fi de mult apuse.

Hotarul Borloveniului este foarte întins și complex, cuprinzând luncă, dealuri, pădure, pășuni, pășune alpina, cursuri de apă. Este un hotar întins, considerând și faptul că în cursul istoriei sale Borloveniul nu a trecut de o mie de locuitori și de fapt, majoritatea vremii a avut mai puțini. Modul în care este împărțit hotarul arată vechimea lui iar anume așezăminte sociale și economice dovedesc statornicia impresionantă. Fără îndoială că detalii și aspect exterior s-au preschimbat în cursul vremii, dar aceasta este mai degrabă tinator de decor, de ornamentatie și nu afectează esența. Aceste modificări de decor țin de un proces care este comun tuturor comunităților omenești; ”reinventia” lor periodică, legată de nevoile momentului istoric dar esențialul, matricea arhetipală, s-a păstrat neschimbată, ca o coarda de cârtiță, vie și pulsând de vitalitate.

În primul rând este limpede că așezarea satului în actuala vatră s-a făcut relativ târziu, probabil pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. Această așezare a fost rezultatul ocupării Banatului de către trupele imperiale de la Viena și a fost parte din planul austriac de a stăvili incusiunile otomane prin organizarea “graniței” militare în Banatul de munte. Dar rânduielile anterioare, străvechi, s-au păstrat ca realitate vie și semnificativă. Cea mai puternică dovadă sunt morile Borloveniului. Ele încep cam la trei kilometri amonte de actuala așezare, de la locul numit și azi, ”vatra satului” și continuă până la ultima moară, așezată ceva mai jos de actuala poziție a satului, ”moara vaiala”. Între ele mai sunt încă două mori, ’moara țărănească”, având mersul roții “pe stânga” și deci nimerită pentru vrăji și moara “de-a parte”. Aceste mori deserveau anume grupuri de familii din sat, în devălmășie, grupuri care corespundeau vechilor pâlcuri de case ce alcătuiau satul.

Vechile pâlcuri, înțelept așezate în mini-depresiuni, umbrite și păzite de codru erau, Vlașca, Zăcători, Leu, Cervinecea, Sopoteanu, Salin, Sfarleac. Acolo erau rosturile economice ale oamenilor și acolo au rămas “colibele” lor, care nu erau doar locuințe sezoniere, ci case în bună regulă, cu încăpere de dormit, bucătării, grajduri, șuri, ba chiar și cazane de fript țuică. Acest sistem de agricultură, cu locuința auxiliară, este cel mai complex sistem de exploatare agricolă cunoscut la Români. Aceste “colibe” sunt și azi realitate vie. În una dintre ele, a lui Petru Mentă, fratele lui Ion Banus am făcut și popas.

Era acolo bună rânduiala și ospitalitate românească, cuptor mare care putea da căldură Iarna și într-un colț era pușca lui nea Petre, mare vânător. Acea colibă era așezată în una dintre sub-văile de care vorbeam și care toate converg și urcă, din treaptă în treaptă, spre “culme”, spre cumpăna apelor și spre ‘plai” care duce, încet, încet spre Semenic. Înspre acolo sunt codrii seculari, în care nu a intrat securea, apoi pășune alpină mângâiată de vânt unde, brusc, izvorăște Nera, atât de rece încât contactul cu apa pare să ardă.

Una dintre sub –vai este și Sfarleacul, unde familia mea maternal avea sălaș și pământ. Acolo “Taica”(colonelul K.u.K Romulus Boldea) alcatuise o frumoasă gospodărie.

La Sfarleac am ajuns ocolit, urcând mai întâi la satul slovac Sumita, singura așezare alogenă din Almaj și ea de dată târzie, circa 1830 și apoi, mergând pe hotarul care separă Sumita de Putna am ajuns în vârful Sfarleacului.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Hoinar prin hotarul Borloveniului” →