Dumitru MNERIE: Învățătorul emerit Dimitrie Mnerie comemorat în An Centenar

Miercuri l-am comemorat pe tata, învățător emerit Dimitrie Mnerie, la Școala 20 (Cearda Roșie, Timișoara), unde a fost acum 49 de ani, învățător, apoi și director, iar acum strănepoții lui, Yannis și Anissia, sunt învățăcei.

Învățătorul Dimitrie Mnerie a lăsat o școală românească de succes, modernă, deschisă spre programe educaționale diverse. A dăruit fiilor, credință, demnitate și iubirea pentru neam.

Azi, la mormânt i-am aprins o lumânare, povestindu-i de frumusețea copiilor de-acum.

Mulțumesc Doamnei Director dr. Angela Dumitrescu, Doamnei învățător Dorina Manciu și tuturor dascălilor din școală, pentru modul exemplar de implicare în educația copiilor.

Posted by Mnerie Dumitru on Friday, November 30, 2018

—————————

Prof. univ. dr.Dumitru MNERIE

Timișoara

1 Decembrie, 2018

Camelia CRISTEA: Imn de glorie (poeme)

Străbunii mei

 

Străbunii mei au pus hotar cu sânge
Și macii au înflorit în urma lor,
Chiar la Rovine, o lacrimă mai plânge
Când Mircea stă în calea otomanilor.

 

La Putna, Ştefan este încă viu
Și trage clopot, după clopot,
Române știi că totuși nu-i târziu
Să asculți al conștiinței ropot!

 

La Mărășești se aude încă tunul
Stăbunul nu te lasă să abdici,
Române falnic ești ca și gorunul
Și din cenușa arsă te ridici!

 

La Alba este zi de sărbătoare
Mihai Viteazul oștenii își adună,
Din corn răsună doina cea străbună
În hora sfântă-și dau mână cu mână!

 

Pe steagul tău e cerul mai senin
Și spicele de grâu rodesc în soare
Trezește-te române, când încă nu-i târziu,
Și fă să fie-n țară zi de sărbătoare!

 

Ridicaţi

 

Ridicaţi pe culmi drapelul,
Iarba este verde acasă
Tu trezește-te române
Constiința nu te lasă.

 

Ştefan este viu la Putna
Stă de veghe cu toţi sfinţii,
Vor să tragă iarăşi clopot
Să-ţi trezeşti tu cerul minţii!

 

Ridicaţi pe culmi drapelul
Şi-n coloana infinită,
Prin seninul din cerneluri
El, Brâncuşi, priveşte cerul.

 

Ridicaţi pe culmi drapelul,
La Prislop Arsenie Boca
Ţine flacăra aprinsă,
Să nu-ţi pierzi a ta credinţă!

 

Ridicaţi pe culmi drapelul,
Cât mai arde focu-n vatră…
Pita este mai amară,
Ţara noastră mai săracă.

 

Ridicaţi pe culmi drapelul
Lupii toţi atacă-n haită
Şi cu dinții lor de fiară
Vor să rupă iar din hartă!

 

Ridicaţi pe culmi drapelul
Fiţi mai buni şi mai uniţi,
Invocaţi în rugi tot cerul,
De urgii să fiţi feriţi.

 

Imn de glorie

 

Am intonat un imn așa ca de paradă…
Cu frigul disperat ne-am instalat în stradă
În pași de defilare am salutat imagini,
Istoria trăită e prinsă între pagini.

 

Ne împăunăm cu toții la Arcul de Triumf
Regretele tardive din umbră ne-au ajuns.
Cu arma sus pe umăr în rânduri trec ostașii,
În glorie se văd mareți înaintașii.

 

Pe cerul din cuvinte se zbate un drapel
Nimic din tot ce-a fost nu poate fi la fel,
Bărbați viteji și demni au fost răpuși în luptă,
Hienele visează din hartă să mai rupă.

 

În haină deghizată se plimbă azi amarul
Un braț brav de ostaș veghează sfânt hotarul.
Trezește-te române din somnul cel de veci,
Un semn frumos să lași prin viața-n care treci!

 

Din volumul “Ferestre deschise”, Editura Singur 2015

—————————–

Camelia CRISTEA

București

 1 Decembrie, 2018

Nastasica POPA: 1 Decembrie

1 Decembrie

 

A-ncercat Mihai Stavrinus, la o mie șase sute
Din trei țări medievale, ce-n bucăți erau făcute
O unire-n care Domnul, cel din Țara Românească,
În rest…doar stăpânitorul peste glia strămoșească.

În lupta de la Șelimbăr își atinse idealul,
Stăpânitorul e de drept, frate-i este-acum Ardealul
Și Moldova-i este soră sub Unirea personală,
Încercând să fac-o țară…o țară națională,

Guvernator imperial, triumfător intră-n Alba,
Voievod-Mihai Viteazul,Domn ce-și poartă-n cinste salba!
Lasă legile Dietei și sfaturile boierești,
Neunificând armata în instituții românești.

Conturat în mitul vrerii va rămâne în istorii,
Cel ce-a-nfăptuit unirea, neuitat în veacul vremii.
Un conducător de facto Transilvania și Ardealul
Într-o legiuire sfântă, visul sacru…idealul.

Peste ani nelegiuirea dusă-n culmile răbdării,
Recheamă iarăși la Alba,pentru reunirea țării,
Drept aceia, în Congresul general al Bucovinei,
Întrupând supremație în hotarul României.

Și-ntr-o adunare mare, Transilvania ,Banatul
Prin reprezentanții lor,semnătură lasă-n actul:
„Unirea Românilor”…dar și Țara Ungurească
Pentru România Mare, semnară să-nfăptuiască.

Un mare Sfat Național, condus de Maniu Iuliu,
Printr-un regim democratic,saltă România-n fluviu!
Tinzând să înfăptuiască,prin dreptatea socială,
Spiritul democrației cu limba oficială.

Asta-i România Mare!-Dă-ne Doamne țărișoara!
Basarabia-i a noastră…ridica-le lor povara,
Bucovina și Ardealul toată-i Țara Românească!
Maramureșul, Crișana fă-o Doamne să-nflorească.

N-o lăsa în tânguire…fă-n Decembrie ce vine
Înc-o Românie Mare,adu-mi frății-n piept la mine!
Mihai,Naționalul Sfat…și pentru asta au luptat
Că prea mult din trupul țării, dușmanii s-au înfruptat!

Într-o adunare mare…Întâi Decembrie cel sfânt
Și sub același drag drapel, ce-ntr-o frăție ne-a unit,
Să refacem vechi hotare…fie iarăși Sărbătoare!
Și-ntr-un glas noi să strigăm:-Asta-i România Mare!

——————————-

Nastasica POPA

1 Decembrie, 2018

Sursa foto internet

Dan-Obogeanu Gheorghe: România

România

 

N-am o țară de vânzare
Că m-aș face rob și fur,
Aș muri într-o uitare
Și în suflet cu sperjur!

Că de-aș vinde amintirea
Raiului de pe Pământ
Cerul mi-ar ploua pieirea
Timpului fără Cuvânt.

Și-ar ploua cu lacrimi stoarse
Peste seceta de dor
O să pier în câmpuri arse
Fără ca să pot să mor!

N-am o țară de robie
Să o pot lăsa în teamă
Fiindcă vreau ca sa se știe
Că mi-e soră, sau chiar mamă.

Sau chiar buna mea mireasă
Cu nuntirile frumoase,
Sau chiar moartea mea aleasă
La soroc fără de coase.

Că mi-aș vinde Miorița
Cu tot plaiul ei cu flori,
Sau câmpul cu lămâița
Și brâul din trei culori.
……………………..
N-am Pământul de lăsat
Fiindcă Domnul mi l-a dat!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

1 Decembrie, 2018

Maria FILIPOIU: Vremea Unirii

VREMEA UNIRII
(rondel năzuinței de unire)

 

Prin veacuri, multe ai pătimit,
Cu năzuințe îngropate!
Dar vremea Unirii a venit,
Să te trezești, române-frate!

Că pentru patrie te-ai jertfit
În bătăliile purtate
Prin veacuri, multe ai pătimit
Cu năzuințe îngropate!

Tributul morții de-a fi plătit,
Ți-aș fi dat viața, jumătate!
Vrând să fie neamul fericit,
Unit în pace și-n dreptate,

Prin veacuri, multe a pătimit!

—————————————

Maria FILIPOIU

București

1 decembrie, 2018

(Din vol. „Recurs la Unire – Centenarul Marii Uniri”)

Dumitru MNERIE: Centenarul Marii Uniri sărbătorit la Chișinău

A sosit și ziua Centenarului Marii Uniri !

La mulți ani România!

Acum o săptămână, în data de 24 noiembrie a.c., am participat cu onoare și mare bucurie la o sărbătoare a Centenarului la Chișinău, la invitația Universității Tehnice a Moldovei, prin profesorului Valeriu Dulgheru, un bun prieten și un MARE ROMÂN.

Am trăit clipe de încărcate de emoție, spiritualitate și patriotism, alături de remarcabile valori ale culturii românești, voci înțelepte care ar trebui să fie mai mult ascultate în drumul atât de dorit către reunirea Basarabiei și a nordului Bucovinei, la „patria mumă, România” așa cum a fost acum 100 de ani.

Un moment unic, cum rar poate să fie descris. Suflete și inimi unite unite pentru aceleași idealuri, iubitori de Neam Românesc.

La mulți ani frați români de pretutindeni!

———————————

Prof. univ. dr. Dumitru MNERIE

Timișoara

1 Decembrie, 2018

Veronica IVANOV: Ziua Națională a României sărbătorită la Nicosia

Centenarul Marii Unirii a fost celebrat prin organizarea unei recepții de către Ambasada României la Nicosia şi Consulul Onorific al României în Cipru, domnul Marios Klitou.

După intonarea Imnurilor României, Ciprului și Uniunii Europene, doamna Daniela Ţane Sezonov, Însărcinat cu Afaceri în Cipru și domnul Costas Kadis, Ministrul Agriculturii, Mediului și Dezvoltării Rurale s-au adresat celor peste 250 de invitați prezenți la eveniment, evidențiind semnificația celor 100 de ani de la Marea Unire.

Un premiu pentru întreaga activitate ca Președinte al Alianței Românilor din Cipru, dar și ca Director al Școlii Românești din Cipru a fost acordat doamnei Christina Christodoulou Todea, în aplauzele tuturor.

Seara a continuat cu un cocktail şi un scurt program artistic susținut de pianista Cătălina Teican și violonistul Menelaos Menelaou.

Baloane albastre, galbene, roșii, dar și albe – 100 ROMÂNIA Sărbătorim Împreună – au împodopit sala de recepții a Sporting Club din Latsia, Nicosia.

La mulţi ani, români!

La mulți ani, ROMÂNIA!

–––––––––––

Veronica IVANOV

Nicosia, Cipru

29 noiembrie, 2018

Monah Iustin T. : Cât valorează Gândul Unirii?

(IMAGINE: Umbra lui Decebal, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Cuza la Alba Iulia 1918; Pictură Valentin Tănase)

 

Cât valorează un gând bun, care ne poate ordona puterile sufleteşti în ziua de 1 decembrie 2018, la 100 de ani de la Marea Unire? S-ar putea ca acest gând bun să valoreze cât Unirea însăşi, pentru că ne readuce în gândirea strămoşilor noştri de acum un secol care au făcut Unirea. S-ar putea să avem surpriza să constatăm că tot ce ne desparte pe noi de ei e acest gând. Nu economia. Nu reformele. Nu corupţia. Ci un gând fundamental, care conţine totul. Pacea. Credinţa. Şi Unirea însăşi. Să-i spunem „Gândul Unirii”.

Ei bine, ce au ei şi n-avem noi?

Noi, românii anului 2018, ne uităm la noi înşine şi ne evaluăm în păcatele noastre. Ne vedem cu predilecţie prin prisma autostrăzilor pe care nu le-am făcut, a corupţiilor care s-au întâmplat, chiar şi a eşecurilor unor iniţiative nobile precum Referendumul pentru Familie. De aici ideea profund debilitantă pentru puterile noastre sufleteşti, un perpetuu complex de inferioritate care nu e de la Dumnezeu, ci de la Cel Viclean: „Iată binele pe care trebuia să-l facem şi nu l-am făcut. Nu ne mai putem iubi pe noi înşine în păcatele noastre”. Este o logică moralistă, ce pare virtuoasă, dar e greşită fiindcă ratează vindecarea omului şi-l menţine bolnav. În schimb, ne uităm la românii din 1918 şi-i evaluăm mai presus de păcatele lor. Căci oricât ne-ar părea de greu s-o credem, au fost şi atunci destui laşi, oportunişti şi opozanţi vehemenţi ai Unirii („protestatarii” de atunci) sau politicieni corupţi. Dar alegem să-i vedem mai presus de păcatele lor, ca neam, în Actul Unirii pe care l-au făcut, fiindcă de fapt aşa s-au văzut ei înşişi. Ei, românii de la 1918, prin logica credinţei, au înţeles că un neam trebuie construit şi trebuie iubit mai presus de păcatele lui, prin ceea ce a pus Dumnezeu bun şi durabil în el. Prin coabitarea tuturor acelor suflete hotărâte de Dumnezeu să se nască acolo şi atunci, româneşti, înzestrate cu calităţile potenţiale necesare neamului. Iar Dumnezeu e acelaşi furnizor de „şanse” şi în 2018, şi oricând. La El, nimic nu se schimbă.

Să fim siguri că românii din 1918 nu s-ar fi văzut pe ei înşişi neapărat mai buni decât noi. Şi nu ne-ar fi considerat mai prejos decât ei. Dacă ei au avut capacitatea să se iubească pe ei înşişi şi România Mare mai presus de păcatele lor, să fim convinşi că aceşti oameni mari de suflet la fel s-ar uita şi la noi, urmaşii lor peste 100 de ani. Ne-ar iubi mai presus de păcatele noastre. Ceea ce nu înseamnă că nu le-ar părea rău, sau nu ne-ar compătimi pentru slăbiciunile şi dezbinarea noastră. Dar aceasta este cu totul altceva. Este distincţia fundamentală între natura noastră coruptibilă şi acel „mai bine” pe care l-a sădit Dumnezeu în noi, chipul Lui în noi. Acel „mai bine” – fie el şi potenţial, netrezit, blocat sub complexul de inferioritate al momentului – ne face dragi şi preţuiţi oricărui om care vede cu ochii lui Dumnezeu lumea. Românii momentului 1918, dacă ne-ar vedea, nu ne-ar dispreţui pentru binele pe care nu l-am făcut, ci ne-ar întinde mâna cu căldură pentru binele pe care suntem capabili să-l facem, şi-l avem de făcut. Iar acesta este însuşi felul în care se uită Dumnezeu la noi. Pentru că El ne-a creat pe fiecare dintre noi şi tot El a creat un neam la 1918, dând fiecăruia gândul: „Să fiţi împreună mai presus de păcatele voastre”.

Gândul Unirii, atât de puternic, nu poate fi decât un gând smerit. Să (re)înveţi să te iubeşti pe tine însuţi, ca popor şi ca neam, mai presus de păcatele tale. Să crezi în binele pus de Dumnezeu în tine mai presus de slăbiciunea de fiecare zi, pe care ţi-o recunoşti mereu. Acceptare şi transcendere. Păi, asta nu e altceva decât logica pocăinţei creştine, care înnobilează orice om, şi-l face să trăiască în smerenie şi recunoştinţă.

…şi, mai ales, în Unire!

La Mulţi Ani împreună!

––––––––––

Monah Iustin T.,

1 decembrie 2018

Silvia BODEA SĂLĂJAN: Mă rog

Mă rog

 

Mă rog pentru sănătatea Pământului
Mă rog pentru pacea Cuvântului
Mă rog pentru lună si soare
Mă rog pentru pădurile care mor în picioare
Mă rog pentru biruința luminilor
Mă rog pentru singurătatea bătrânilor
Mă rog pentru flori pe câmpii
Mă rog pentru părinți și copii
Mă rog pentru gânduri curate
Mă rog pentru iubirile toate
Mă rog pentru împăcare și pace
Mă rog pentru cel care tace
Mă rog pentru cei fără casă
Mă rog pentru pâine pe masă
Mă rog pentru viața cetății
Mă rog pentru triumful dreptății
Mă rog pentru bunici și nepoți
Mă rog pentru oamenii toți
Rugăciunea mea lumânare să fie
La picioarele Mântuitorului nostru
jertfa vie

———————————

Silvia BODEA SĂLĂJAN
1 Decembrie, 2o18