Vasilica GRIGORAȘ: Sărut anii din boccea

Sărut anii din boccea

 

E sărbătoare și e ziua mea,
Mă poartă-n brațe vântul,
Cu glas în armonii de păsărea
Mă dezmiardă lin cuvântul.

 

Mi-a înflorit copacul iară,
Respir în vers blândul senin,
Mi-e sufletul doar primăvară
Și văd mereu paharul plin.

 

Conjug verdele dintr-o vâlcea
Prin pomii roditori din anotimp,
Apoi îmi sărut anii din boccea,
Inspirând poeme din Olimp.

 

Mulți arbori aș dori să mai plantez
În sufletul deschis adânc spre lume,
Îmbrățișându-i să mă minunez
De-ale lor fructe dulci și bune.

 

Peste ani, râvnind să mai rodesc
Sub soarele de mai învietor,
Cu sete poezia s-o iubesc
În ritmul valsului îmbietor.

 

Apoi, aș dori s-așez un arbore-n rimă,
Să vibrez la fiece slovă din povești,
Îmbăindu-mă în a lor lumină,
Călăuzită de roiuri îngerești.

——————————-

Vasilica GRIGORAȘ

30 mai 2020

FLOARE de MAI pentru VASILICA GRIGORAȘ

Floare de Mai
                                               (Vasilicăi Grigoraș)

 

Flori de mai, flori de mai,
albul se ridică-n vânt
încununat cu nimb de Înviere
Lumină din Cuvânt.

 

Și tu si eu și ei
suntem prinși în hora vieții
nu ne oprim,
avem cerul,
mantia tinereții.
Ce dulce-i dorul de dumnezeire
când îngrădit ești doar tu și El
cerșind cu-aceeași îndurare
drumul spre veșnicie…

 

Flori de mai, flori de mai
încântă-ne în zi de sărbătoare
să mai uităm de ce-a fost rău
să primim sfânta împărtășanie
Doamne, știu că ne auzi
cerul se revarsă-n dar
fă Doamne încă o minune…
Pentru o ,,floare de mai”.

 

Mariana Gurza

Timișoara

30 mai 2020

 

***

 

Cuvintele tale
                             Vasilicăi Grigoraş, prietena mea de-o viaţă

 

Cuvintele tale răspândesc aromă de verde crud,
purifică pământul cu albul lăcrămioarelor,
leagănă iubirea nesperată în braţele curcubeului,
spală înălţimea brazilor seculari cu apă sfinţită
de iertarea de sine şi-a semenilor.

 

Cuvintele tale, credincioase călugăriţe,
se roagă pentru cei rătăciţi în jungla planetei,
pentru cei care călăuzesc fără să ştie calea,
pentru cei care au intemniţat dragostea
în inimile lor împietrite.
Cuvintele tale topesc cu aura lor gheţarii urii
transformă pietrele-n ţărână
ca dragostea să crească adânci rădăcini
şi să devină crâng înflorit.

 

Cuvintele tale, din ce în ce mai cizelate,
mai încărcate de sensuri profunde, curg cascadă
în biblioteca inimii din ce în ce mai spatioasă
şi mai plină de cititori.
Cuvintele tale, oglinda perfectă
a minţii şi inimii tale îşi revarsă cu generozitate
lumina peste tot ce atingi
cu vibrarea degetelor,
strălucirea ochilor, traiectoria gândurilor.
De 49 de ani, cuvintele tale sunt fundaţia
şi hrana spirituală a prieteniei noastre.
Cuvintele tale ating mereu
sufletul Domnului, care-ţi dăruieşte
energia florilor de mai în tot ce-nfăptuiesti
te apără şi te binecuvintează.

 

Valentina Teclici

Noua Zeelandă

30 mai 2020

 

***

 

PORTRET
                                  Dedicație poetei Vasilica Grigoraș

 

De când cugetul tău
sapă sub furtuna cuvintelor,
te-am văzut emigrând
printre spații celeste,
dialogând cu îngerii
și zburând laolaltă cu șoimii
peste înaltele turle celebre…

 

Sufletul tău,
într-o evadare eternă,
prinde doruri de zbor
dintr-o tainică hibernare…

 

Te-am văzut
dăltuindu-ți viori
din cele mai simple cuvinte
și ascunzând pe sub pleope
durerea ta nerostită
pentru durerea altora…

 

Slobozindu-te de tăceri,
ai rostit în culori de lumină
concertul rugăciunilor noastre
duse în larg
de corăbiile tale,
la timpul potrivit !

 

Ana Anton

17 mai 2020

***

Un clip oferit în dar poetului/scriitor Vasilica Grigoraș cu ocazia zilei de naștere de către patru prieteni din diferite colțuri ale lumii: Mariana Gurza, Ana Anton, Valentina Teclici și realizatorul Ben Todică.

LA MULTI ANI !

Galina MARTEA: Scriitorul, savantul și profesorul Nicolae Mătcaș la onorabila vârstă de 80 de ani

Renumitul și distinsul scriitor, profesor universitar și om de știință Nicolae Mătcaș la onorabila vârstă de 80 de ani. Născut la 27 aprilie  1940, comuna Crihana Veche, județul Cahul, Basarabia, Nicolae Mătcaș (doctor în științe filologice, profesor universitar, doctor Honoris Causa, savant, scriitor – poet, publicist, eseist; Ministru al Învățământului și Științei din Republica Moldova în anii 1990-1994, politician) este un mare luptător pentru ideea de unitate națională românească, pentru verticalitatea valorilor naționale românești, respectivele întruchipând în sine tot ceea ce militează pentru reunirea neamului românesc, pentru limbă și cultură, identitate și tradiții române. Cu un intelect și o cultura spirituală aparte, Nicolae Mătcaș este acea personalitate distinctă care în primii ani de independență a reușit să readucă în viața basarabenilor unitatea de conștiință națională, veridicitatea despre istorie și valorile naționale ale neamului românesc – procese care au fost mutilate de-a lungul istoriei de până la 1990. Fiind Ministru al Învățământului și Științei în perioada anilor 1990-1994, Domnia Sa a produs modificări radicale în procesul de învățământ național, astfel contribuind enorm la punerea în practică de studiere obligatorie în limba română în toate instituțiile de stat – de la cel preșcolar până la cel universitar, cu revenire la alfabetul latin; a introdus în școli obiectul de studiu de limba și literatura română, istoria românilor, cu utilizarea manualelor românești; în concordanță cu oficializarea limbii de stat, aceasta fiind „Limba română”, a pus în aplicare etnonimul de „limba română” și „popor român” în întreg sistemul de învățământ național; a introdus sistemul de 10 puncte de evaluare a cunoștințelor elevilor și, respectiv, de integrare în învățământul românesc și cel european; a realizat înființarea ciclului de învățământ liceal, cât și studierea aprofundată a limbilor străine în scoli, mai ales a limbii engleze unde elevii români din Basarabia nu aveau dreptul să o învețe în perioada sovietică; a creat modalitatea de trimitere la studii în România a elevilor si studentilor, contribuind enorm la punerea în aplicare a unor în acorduri interstatale, în rezultat statul român asumându-și toate cheltuielile pentru studii, cazare și trai ale studenților basarabeni; cât și multe alte realizări frumoase obținute în folosul poporului român din Basarabia.

 Nicolae Mătcaș a luptat mereu pentru a crea condiții cât mai bune întru consolidarea tuturor proceselor democratice din sistemul de învățământ național, cât și din întreaga țară de după anii 1990, cât și până la această perioadă. Prin capacitatea sa de a fi un Om integru al intelectualității, al culturii, dar și un mare patriot al poporului român din Basarabia, Domnia Sa a pledat numai pentru echitate istorică și eliberare națională a românilor basarabeni (anii 1980-1989), pentru oficializarea limbii române și conținutul valoric al acesteia în cadrul țării, pentru soliditatea și stabilitatea proceselor de unitate națională românească în primii ani de independență. Pentru a încuraja cât mai mult poporul român din Basarabia în învățarea grafiei latine și a limbii române, Nicolae Mătcaș, cu începere din octombrie 1989 și până la sfârșitul anului 1990, a realizat zilnic la televiziunea moldonenească, în colaborare cu Ion Dumeniuk (Directorul Departamentului pentru funcționarea limbilor din Moldova, doctor în științe filologice, profesor universitar, savant etc), o emisiune cu titlul „Învățăm a citi și a scrie cu caractere latine”, iar în 1990 a pus în lumină un șir de lucrări lingvistice cu privire la regulile și normele scrierii în grafie latină precum: „Norme ortografice, ortoepice și de punctuație ale limbii române”; „Îndreptar de ortografie”; „Elemente de ortografie și ortoepie a limbii române”; „Ortografia și ortoepia limbii române în tabele și blocuri schematice”, altele. E de menționat că domnul Nicolae Mătcaș pe lângă activitatea politică și administrativă în organele publice de stat a activat de-a lungul vieții și în calitate de profesor universitar în cadrul Universității de Stat din Moldova și a Universității Pedagogice „Ion Creangă” mai mult de peste 30 de ani. Așa fiind, Domnia sa a fost un profesor universitar cu o pregătire excelentă în domeniul filologic, lăsând ca moștenire patrimoniului științific și cultural național o întreagă colecție de lucrări științifice și metodice de o valoare aparte. Nicolae Mătcaș este autorul și coautorul zecilor de monografii destinate învățământului preuniversitar și universitar (acestea fiind: „Limba română: manual pentru clasa a 7-a, 1990; „Elemente de morfologie în clasa a VI-a, 1983; „Introducere în lingvistică”, ediția I, 1980, și ediția II, 1987; „Lingvistică generală”, 1985, „Limba română literară contemporană. Sintaxa”, 1987; „Fonetică și fonologie. Triplul aspect al sunetelor vorbirii”,  1976; „Probleme dificile de analiză gramaticală: Controverse și reconsiderări”, 1978; „Școală a gândului. Teoreme lingvistice”, 1982; „Dicționar explicativ al limbii moldovenești”, vol. II, redactor și coautor, 1985; „De la grotesc la sublim. Note de cultivarea limbii”, 1993; „Româna corectă. Îndreptar de cultivarea limbii” (în colaborare cu Elizabeta Șoșa și coordonator Flora Șuteu, București, 2000; „Calvarul limbii române din Basarabia: Studii. Articole. Comunicări”, Chișinău, „Limba Română”, 2011; etc.); este unul din membrii coordonatori al volumului Limba română este patria mea: Studii. Comunicări. Documente”: antologie de texte publlicate în revista „Limba Română”, 1991-1996, Chișinău, Editura Revistei „Limba Română”, Fundația Culturală „Grai și Suflet”, 1996; a publicat mai mult de 250 de studii științifice și metodice, articole de cercetare științifică. După o asemenea carieră profesională (științifică, educațional-instructivă, politică, administrativă) și după asemenea realizări nespus de frumoase și utile în folosul poporului român din Basarabia și nu numai, Nicolae Mătcaș în anul 1994 este demis din funcția de Ministru al Educației și Științei, odată cu venirea la putere a unui partid de o altă orientare politică, învinuirile fiind de românizarea sistemului de învățământ național. În cele din urmă, domnul Mătcaș este nevoit să emigreze în România unde până la vârsta de pensionare activează în calitate de expert în Direcția Relații Internaționale din cadrul Ministerului Educației, Tineretului și Cercetării din București.

Pe lângă activitatea fructuoasă în domeniul științific, pedagogic, politic și administrativ Nicolae Mătcaș își valorifică intelectul cu mult succes și în calitate de scriitor, realizând creații literare în domeniul poeziei, eseisticii, publicisticii. De-a lungul timpului a publicat volumele: Surâsul Giocondei”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997; „Trenul cu un singur pasager”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998; „Azur”, Editura Augusta, Timișoara, 2002; „Câte-s visele, multele…. ”, Editura Pro Transilvania, București, 2003; „Coloana infinitului”, Editura „Pro Transilvania”, București, 2003; „De-a alba – neagra”, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2006; „Roată de olar”, Editura Pro Transilvania”, București, 2008; „Vernale ploi”, Editura Pro Transilvania, București, 2008; „Un câmp minat, urcușul”, Editura Pro Transilvania, 2010; „101 poeme”, Editura Biodova, București, 2011; „Sonete”, Editura Biodova; „Altarul arderii de sine”, 2012; „Ca un Òcnus, damnat”, 2013; „Socluri statuare”, 2013; „Orfan de chipul meu”, 2014; „Frunză prinsă-n gren”, 2014; „Bolnav de țară”, Editura TipoMoldova, Iași, 2016; „Iar când cu miei va ninge prin ponoare…”, Editura TipoMoldova”, Iași, 2016; iar versurile ilustrului poet Nicolae Mătcaș sunt publicate în antologiile „Eterna iubire”, „Iubirea de metaforă”, „Sonetul românesc”, „Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni (în propria lor viziune)”, cât și în multe altele. Lucrările literare (poeme, eseuri, articole de analiză, publicistică) ale Domniei sale sunt prezente în numeroase și prestigioase reviste de cultură din România, Moldova, SUA, Canada, Ucraina; acestea reprezentând valoare și tot ceea ce include în sine aspectul de calitate și  de frumos. Creația literară a domnului Nicolae Mătcaș este una despre istoria, viața și suferința românilor din Basarabia; este una despre calvarul limbii române din Basarabia; este una despre un trecut și un prezent destul de trist; este una ce se referă la unitatea națiunii române și, nu în ultimul timp, a dorului și a dragostei față de glia strămoșească, de propria țară, de limbă, de neam, de sentimente și stări sufletești pentru întreg ținutul românesc. Nicolae Mătcaș de-a lungul timpului a creat opere literare și științifice de mare valoare, acest lucru fiind menționat de către numeroși oameni de știință și de cultură, unul dintre ei fiind doctorul în științe filologice Elena Ungureanu care  menționează: „Opera poetică a lui Nicolae Mătcaș valorifică din plin motivul creației, unde se face uz de o bogăție de procedee stilistice și fuguri retorice, lexic captat din toate straturile, registrele și stilurile funcționale ale limbii române (neologisme, arhaisme, regionalisme, cuvinte inventate etc.) precum și elemente de sintaxă poetică demne de analiză…”. Continue reading „Galina MARTEA: Scriitorul, savantul și profesorul Nicolae Mătcaș la onorabila vârstă de 80 de ani”

George POTIRNICHE: Astăzi, privesc infinitul…

 

Astăzi, privesc infinitul…

 

Astăzi, privesc infinitul…
peste stânci îmi rup aripa,
din rădăcina se cutremură pământul
și cresc din orizonturi, clepsidrele și clipa.

 

Din trupul nopții îți cioplesc icoană
cu lacrimi răstignite pe o cruce,
din morți răsună iubirea mea orfană
jumătatea mea de luna, Golgota ca s-o urce.

 

Se frâng în ceruri, îngerii iubirii
se face iarnă-n primăvară noastră,
ne îngropăm amar în legea firii
rătăcind privirea tristă… prin fereastră.

 

închis cu-o veche cheie și-un lacăt ruginit
cu ochii plini de patimi…privesc spre infinit!

——————————-

George POTIRNICHE (Budescu)

6 mai 2020

 

Revista Logos&Agape

 

 

Gheorghe Constantin NISTOROIU: Gheorghe, Prinț, General și Sfânt

„Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci

   folositor, neputincioşilor doctor, împăraţilor

   ajutător, purtătorule de biruinţă, mare mucenice

   Gheorghe, roagă pe Hristos-Dumnezeu, să

   mântuiască sufletele noastre!”

(Troparul Sfântului)

 

 

   Întruparea Logosului dumnezeesc, cu Voia Tatălui ceresc, întru Omul vlah desăvârşit Fecioara Maria – Vlaherna – Carpathina, prin Duhul Sfânt, a deschis Stăvilarele cerului pentru pogorârea harului Mângâietorului peste cei doritori să cunoască Adevărul revelat, dreapta Credinţă a Evangheliei cu Învăţătura, Faptele, Jertfa, Crucea şi Învierea Domnului, Iubirea, Libertatea, Sfinţenia şi Nemurirea dumnezeiască, netezind astfel calea omului chemat şi ales spre Sfinţenie: „Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.” (Ioan 17, 19)

  Actele martirice răsfoiesc filele personalităţii suprafireşti ale frumosului prinţ thrac, ajuns general al imperiului roman, slăvitor al Crăiesei Vlaherna – Carpatina Fecioara Maria şi sfânt slujitor al Împăratului împărăţiei veşnice Iisus Hristos, prin credinţa sa arzătoare, curajul temerar, răbdarea nemărginită, suferinţa ascetică, patimile mistice, miracolul minunilor, dragostea sfântă, jertfa mucenicească.

 Actele martirice însumează Cartea sacră a Creştinismului hristologic scrisă cu sângele martirilor, ocupând locul de aur după Noul Testament, putând fi numite fără nici un echivoc şi Testamentul jertfei supreme al creştinilor theofori – hristofori.

   Traducerea Actelor martirice a fost una din dorinţele aprinse ale inimosului părinte profesor universitar doctor al Facultăţii de Teologie-Bucureşti, Ioan Rămureanu, traducere publicată în Actele martirice, Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 11. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti-1982. În cartea Actele martirice locul de frunte între aleşii lui Dumnezeu îl ocupă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai de seamă sfinţi ai Bisericii Ortodoxe Apostolice Universale a Mântuitorului Iisus Hristos.

   Desăvârşirea omului întru religiozitatea credinţei sale, întru sfinţenia ortodoxiei este „Urmarea lui Hristos”, întru totul şi întru toate: în gând, cuvânt şi faptă, în rugă, suferinţă şi iertare, în adevăr, libertate şi iubire, în credinţă, curaj şi jertfă, în bine, frumos şi dăruire, în cruce, mărturisire şi înviere, până la sălăşluirea lui Hristos în el, căci: „nu eu, ci Hristos trăieşte în mine.” (Ap. Pavel, Epistola către Galateni 2, 20)

   Omul, Prinţul şi Generalul thrac Gheorghe a crescut până la statura bărbatului creştin desăvârşit, atingând astfel cununa măsurii deplinătăţii întru Împăratul Hristos.

   „Martirajul şi Minunile Sfântului Mare Mucenic-Megalo-martir-Gheorghe reprezintă un monument literar de o inestimabilă valoare duhovnicească şi o mărturie a tăriei statornice în pătimire ca obol adus adevărului hristic, dar şi a sprijinului pe care Însuşi Hristos îl acordă tuturor celor care îşi asumă pătimirea şi moartea pentru El.” (v. I Petru 2, 20; I Petru 3, 14-15; I Corinteni 15, 31; II Corinteni 4, 11).

 

   „Ba mai mult, prin minunile sale, prin sprijinul dat celor care l-au chemat în ajutor, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ne desluşeşte, dezvăluindu-ne, taina vieţii şi a lucrării sfinţilor. Minunatele sale fapte sunt săvârşite mereu prin puterea şi lucrarea, în şi prin el, a lui Iisus Hristos.” (Mucenicia şi faptele minunate ale Sfântului Gheorghe. Trad. de Lidia Rus. Introducere, note şi comentarii: Remus Rus. Ed. Sofia, Bucureşti-2016, pp. 26)

   Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – Purtătorul de Biruinţă deschide larg porţile Primăverii vieţii naturii şi ale omului ales: „când o nouă viaţă îşi croieşte drum spre lumină şi mai ales răstimpul în care viaţa însăşi este purificată, curăţită prin apă, prin alungarea duhurilor rele; acum animalele, dobândind parcă darul gândirii raţionale, vorbesc; cerurile îşi deschid porţile ca iubirea de sus să se pogoare asupra pământului şi a pământenilor, dându-le totodată sănătate,vioiciune şi dragoste.” (The Martyrdom and Miracles of Saint George of Cappadocia,op. cit. p. 36)

   23 Aprilie este Ziua preafrumoasei încoronării, a întronizării serenisime a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe cu aura veşnică a sfinţeniei hristice.

   Tradiţia şi obiceiurile populare dacoromâne îl prezintă pe Sângeorz ca pe împlinătorul ciclului vieţii, luând cheile de la confratele său întru Hristos, Sâmedru, cărora văzând Dumnezeu că cei doi se bucură cel mai mult de cinstire în lumea Sa creştină le-a zis: „ – Iaca, de acuma, vă încredinţez vouă cheile vremii, şi la porunca Mea aveţi să închideţi, devreme ori mai târziu, vremile omului, după cum adecă voi vedea purtarea oamenilor.” (Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruinţă Viaţa, minunile, legendele şi obiceiurile. Selecţie şi adaptarea textelor de Costion Nicolescu. Ed. Meteor Press; I.Ghinoiu, Mitologie Română, Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti-2013; Panteonul Românesc. Ed. Enciclopedică Bucureşti-2001).

    Mărturii însemnate, deosebite, revelatoare despre Sf. M. Mc. Gheorghe aflăm în Chronicon Pascale scris pe la 354, completat în 629 şi 1042, (Bully, Margaret H., Sf. George for Merrie England, George Allen & Sons, Londra, 1908); în Viaţa Sfântului Teodor din Sykeon, scrisă în veacul al VII-lea, aflăm că tânărul getodac Gheorghe era general în armata traco-romană. (Three Byzantine Saints. Contemporary Biographies of St. Daniel the Stylite, St. Theodore of Sykeon and St. John the Almsgiver, trad. E. Dawes şi N. H. Baynes, St. Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, New York, 1977, cap. 5, p. 89), Codul Vindobonensis latin scris pe la 954, (Informaţiile sunt preluate din Piotr Grotowski, Cracovia, „The Legend of St. George Saving a Youth from Captivity and its Depiction în Art”, art. reprodus din Series Byzantina I, Varşovia, 2003, pp. 27-77), Martirologiul siriac, Martirologiul Heronymianum („Martirologiu”, art. de Remus Rus, Dicţionar enciclopedic de Literatură Creştină din primul mileniu. Ed. Lidia, Bucureşti-2003, p. 552), Istoria scurtă a lumii, scrisă în 1050, de George Kedrenos / Georgius Cedrenus, cronicarul italian, arhiepiscopul de Genova Jacob de Voragine/ Giacomo da varazze (1230-1298), ne spune că nobilul Gheorghe era cavaler, prinţ de Cappadocia, ajuns în provincia Libya, în cetatea Silene/ Selene, unde se petrece episodul cu balaurul. (Legenda aurea. Vulgo historica lombardica dicta, recensuit Dr. Th. Graesse, Editio secunda, cum Aprobatione Rev. Administratoris Ecclesiastici per Superiorem Lusatiam, Lipsiae, impensis Librariae Arnoldianae, MDCCCL.), stareţul Mănăstirii Eysham, Aelfric (955-1020), face cunoscută viaţa Sfântului Gheorghe, cu faptele deosebite, minunile, jertfa şi mucenicia lui în literatura medievală, fiind traduse în limba anglo-saxonă. (Adamnan. De locis sanctis, ed. Denis Meehan, Dublin Institute for Advanced Studies, Dublin, 1958; Aelfric, Lives of Saints, ed. Walter Skeat, Early English Text Society, Londra, 1881; The Anglo-Saxon Chronicle, ed. James Ingram, trad. James H. Ford, El Paso Norte Press, Texas, 2005), istoricul Jacob Burckhardt (1818-1897) etc.

   Încununata hagiografie a prinţului, generalului, sfântului Gheorghe, purtând aura Cavalerului demnităţii păstrată asemeni Cavalerului Trac şi varietatea reprezentărilor artistice de excepţie, se reflectă, se răsfrâng, bucurându-se de marea popularitate a Pământului: prin mulţimea lăcaşurilor de cult, bresle, ordine cavalereşti, protector al armatei, marinei, cercetaşilor, ţăranilor, al numeroşilor cavaleri, prinţi, regi, împăraţi, voievozi precum Ştefan cel Mare, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Petru Rareş, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Gheorghe Bibescu, etc., ocrotitor al multor ţări, oraşe, comune, ape, munţi din lumea creştină: Anglia, Antiohia, Aragon, Armenia, Barcelona, Bucureşti, Catalonia, Constantinopol, Franţa, Ferrara, Georgia, Georgia (USA); Georgia de Sud, Georgetown, Sfântul Gheorghe, Gheorghieni, Sângeorz-Băi, Giurgiu, Grecia, Genova, Lituania, Portugalia, România, Veneţia.

    Preţuirea sacră a Crăiesei ceresco – pământeşti Fecioara Maria şi dragostea Fiului ei Hristos, l-au supraînnobilat serafic cu distincţia rarisimă de: Purtător de Biruinţă!

   Lângă Ierarhia Numelor Divine, reconstituită de marele sfânt dacoromân Dionisie Areopagitul, sub aura Numelui mai presus de orice nume, HRISTOS, în iconografia mântuirii hristice, trei mari traci, geto-daci, din întreaga omenire au ajuns până la înălţimile serafice ale demnităţii dumnezeirii, Fecioara Maria, Ioan Botezătorul şi Sf. M. Mc. Gheorghe.

   Fecioara Maria – Vlaherna – Carpathina, Maica lui Dumnezeu, Crăiasa cerului şi a pământului, Ioan Botezătorul – Înaintemergătorul, vărul, naşul lui Iisus -Mântuitorul şi prinţul Gheorghe, cel mai mare dintre sfinţi, după Ioan Botezătorul, încununat cu sceptrul Biruitorului său Hristos, ca Purtător de Biruinţă.

   „Îmbărbătează-te şi te veseleşte, iubite Gheorghe (îi spune Împăratul Vieţii veşnice – Hristos), căci Eu te voi întări să rabzi toate aceste chinuri la care te-au supus. Şi Mă jur pe Mine şi pe sfinţii îngeri, că dintre cei născuţi din femeie nici unul nu este mai mare decât Ioan Botezătorul, şi că după tine nu se va mai ridica nimeni asemenea ţie.”  (Acta Sanctorum, aprilie 23, (1675-), pp. 100-163; The Martyrdom and Miracles of Saint George of Cappadocia, Oriental Text Series I, textele coptice editate cu o traducere englezească de E. A. Wallis Budge, Londra, D. Nutt, 270, Strand, 1888, p. 52)

Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: Gheorghe, Prinț, General și Sfânt”

Constanța Doina SPILCA: De ce?

De ce?

 

De ce …

tristeți brodate

pe muchie de slovă,

de ce …

dureri de lacrimi

vălătucite în cuvânt?

 

De ce nu…

bucurii,

trăiri aievea

cu fior

de nou început

în geneză de mugur,

cu zvâcniri

de atrii

în petale de mac,

cu emoție blândă

în chihlimbarul tomnatic,

cu clinchet sprințar,

de alb dantelat,

nins în mireasmă

de cetină de brad?

 

Bucuriile

se cuibăresc

în străfunduri

de eu,

iar …

durerile

defulează

în verb,

în rug purificator,

în țipăt,

fără ecou,

risipit în neant.

——————————-

Constanța Doina SPILCA

Timișoara

6 aprilie 2020

LA MULŢI ANI !

Revista ,,Logos şi Agape”

Corneliu NEAGU – REPERE PRIVIND VIAȚA ȘI OPERA

Corneliu Neagu (n. 20 martie 1944, Fieni-Jud. Dâmbovița): Urmează școala gimnazială în orașul natal, Fieni, în perioada 1951-1958. Apoi, se înscrie la Școala de arte și meserii din Fieni pe care o va absolvi în anul 1961. În perioada 1962-1966 urmează cursurile liceului seral „Aurel Rainu” din Fieni, iar în 1966 devine student al facultății de Tehnologia Construcțiilor de Mașini (TCM) a Institutului Politehnic din București. După absolvire, este angajat la aceeași facultate ca asistent universitar. În 1978 devine Doctor Inginer în TCM. La pensionare, în anul 2012, Universitatea îi conferă titlul academic de Profesor Universitar Emerit. În perioada 1983-1985 a fost detașat, în interes de serviciu, la Universitatea de Științe și Tehnologie din Oran-Algeria. După pensionare își începe activitatea literară, concretizată în patru cărți de poezie publicate și colaborări la reviste literare. Din acrivitatea academică este de reținut faptul că Prof. Univ. Emerit Corneliu Neagu este conducător de doctorat și specialist în domenii de vârf ale științei și tehnicii actuale: Managementul proiectelor de cercetare-dezvoltare-inovare, Optimizarea fluxurilor de materiale din întreprindere, Utilizarea Rețelelor neuronale artificiale la modelarea și simularea sistemelor și proceselor de producție etc. Este cercetător, inventator, expert în evaluarea organizațiilor economice și, desigur, poet de prestigiu. Opera sa științifică este concretizată în numeroase tratate și articole științifice, cu arie de recunoaștere națională și internațională. Majoritatea articolelor sunt publicate în reviste sau volume ale unor manifestări științifice indexate în Baze de Date Internaționale (BDI), cu factor de impact mare și foarte mare, unele atingând nivelul cel mai înalt, ISI galben (Q2), și ISI roșu (Q1) . Recunoașterea internațională a profesorului Corneliu Neagu decurge și din faptul că, pe durata anilor 1983-1985, a fost cadru didactic la Universitatea de Științe și Tehnologie din Oran (USTO)-Algeria, iar mai târziu, în decada 1990-2000, a participat la numeroase proiecte europene în colaborare cu universități din Franța, Spania, Anglia și Irlanda. Prin experiența acumulată în aceste proiecte, a contribuit decisiv la reformarea învățământului tehnic superior din România.

Pe această cale, poate fi considerat drept unul dintre cei mai importanți deschizători de drumuri pentru noi specializări în inginerie, atât la nivelul studiilor de licență, cât și a celor de studii aprofundate și masterat.

În literatură a debutat după pensionare, în anul 2016, cu volumul de versuri FATA MORGANA, la Editura ePUBLISHERS, dând viață unui vis frumos, pe care l-a purtat în suflet încă din adolescență. La intervale relativ scurte, publică încă trei volume de versuri, respectiv CUNOAȘTEREA DE SINE, TĂCEREA DIN ADÂNCURI, TIMP ȘI DESTIN. Primele două la aceeași editură ePUBLISHERS, în 2017 și 2018, iar ultimul la editura MATRIXROM, în 2018.

Totodată publică în reviste de literatură prestigioase, dintre care amintim CONFLUENȚE LITERARE, LOGOS ȘI AGAPE, LITERATURA DE AZI, ARMONII CULTURALE, PARNAS XXI. Este prezent, de asemenea, în diferite antologii, alături de alți scriitori români din țară și diaspora. Să amintim dintre acestea, mai întâi, pe cele publicate în editura GRINTA din Cluj-Napoca, sub coordonarea poetului si criticului literar Romeo Ioan Roșiianu: eCREATOR 2, PRIMĂVARA CUVÂNTULUI și TOAMNA CUVÂNTULUI. Mai recent, versurile lui Corneliu Neagu au apărut în antologiile TREPTELE SPERANȚEI, coordonată de poeta Sibiana Mirela Antoche și SCRIITORI ROMÂNI UNIȚI ÎN CUGET ȘI SIMȚIRI LA CENTENARUL MARII UNIRI, realizată de Eugenia Enescu-Gavrilescu.

În creația lirică a lui Corneliu Neagu descoperim, încă din primul volum de versuri, cuvinte noi, transferate din domeniul științific în cel literar, precum defragmentare și stigmergie. Utilizarea acestor neologisme îi permite autorului să transmită observații, idei sau stări emoționale, pentru care cuvintele comune sunt mai puțin potrivite. O viziune proprie privind stigmergia și defragmentarea pot fi regăsite în eseurile MULTIPLELE FAȚETE ALE STIGMERGIEI și MIȘCAREA DEFRAGMENTATĂ, publicate de Corneliu Neagu în revista LOGOS ȘI AGAPE. Temele majore care pot fi regăsite în opera literară a lui Corneliu Neagu provin, cu precădere, din viziunea autorului asupra curgerii imuabile a timpului, concretizată în observații, interpretări, amintiri, regrete, iubiri împlinite sau ratate, speranțe etc. Aceste teme sunt transpuse în versuri de o profunzime aparte, fără să aparțină, preponderent, unui stil literar anume. Mai degrabă, se poate vorbi despre o împletire de stiluri literare diversificate (realism, romantism, simbolism, expresionism etc), fapt ce conferă creației lirice a lui Corneliu Neagu originalitate și valoare artistică de nivel înalt. Aceste stiluri pot fi regăsite, în diferite doze, dificil de cuantificat, în tot ceea ce a publicat până acum.

Revista Logos şi Agape

20 martie 2020

Alexandrina TULICS: Nădejdea pentru veșnicie (poeme)

Ruga

(Conversație… )
Ce să-Ți mai spun Christos
iubit
Când vântul rugile-mi purta,
Misivele nescrise,
Și porumbeii-n alb
Îmi legănau noianele de vise?
Iar zorii zilei au zâmbit
Când Te chemam în bucurie
Dar nopțile, voiau să-mi șteargă
Nădejdea pentru veșnicie?
Ce să-Ți mai spun când totul
știi:
De mine, -ai mei, de pace sau
tristețe,
Când Te aștept în orice ceas
Să vii să-mi dai binețe.

 

 

Mă doare…



Mă doare-apusul în mijlocul zilei,

Lacrima celui ce nu poate s-o plângă,

Piatra pusă pe gura fântânii,

Ruga rândunicii cu aripa frântă.

Mă doare suspinul tatălui

În biserica goală,

Casa părăsită de cei legănati,

Pâinea neîmpărțită

Celor iubiti și ținuți în poală.

Mă doare stânca uscată

Ce-n buluci

Apa curgea altădată,

Poteca spre casă de unii uitată.

Mă doare fuiorul netors,

De mâna departe plecată

Și rugul trandafirilor arși

Cu fața roșie altădată.

Continue reading „Alexandrina TULICS: Nădejdea pentru veșnicie (poeme)”

Cosmin Ștefan Georgescu: Poeta Donaris

POETA DONARIS

                           Poetei Dunia Pălăngeanu la Aniversare

 

Poeta a Dunării eterne ,
În versul tău mă regăsesc
În nopţi în care Luna cerne
Întregu-i val împărătesc.

 

Când Giurgiu în ziua se arată
În strofa ta mă închin duios
Sub chipul tău gingaş de fată
Îti porţi talentul maiestos.

 

Cenaclului tu i-ai dat viaţă
Ca Zana Zorilor demult .
Profesorul latin din Piaţă
Îţi tot declama al sau tumult.

 

La Turnul Ceasului scrii şoapte
Şi Catedralei i te închini ,
În via ta cu roade coapte
Poemele prind rădăcini.

 

Petre Ghelmez îşi pune-o haină ,
Câmpia Platinei e în rod ,
Şi-o folkistă în a ei taină
Îti poartă versul spre norod.

 

Inviţi Bulgaria la noi ,
Prin truda ta şi a ei artă,
Mă chemi pe mine înapoi
Să stau cu Vinea pe o hartă.

LA MULŢI ANI !

—————————————————–

Cosmin Ștefan Georgescu

Giurgiu/Paris

14 martie 2020

Revista Logos şi Agape

Vasile COMAN: Ploi în destin

Ploi în destin

 

Ne plouă iar, iubita mea, ne plouă parcă-i toamnă,
Se face frig în preajma mea
și-n depărtări e iarnă,
Ce tristă zi! Copacii goi se zbat sub vântul rece…
Mi-e teamă pentr-un pui de cuc ce-i izgonit să plece.

 

Ne plouă iar, iubita mea, ne dusmănesc vecinii,
De rude nici nu mai vorbesc se poartă ca străinii…
De unde strâng atâta ură pentru un pui de cuc
Mi-e teamă c-aș putea pleca dar…unde să mă duc?

 

Mi-e dor de vise liniștite ce împleteau iubirea,
Găseam la sufletul tău bun plăcută amintirea
Și cate ne-aduceam aminte de când eram copiii
Când lumea noastră era bună și cu iubire- mii…

 

Ne plouă iar, iubita mea, ne plouă pe morminte
Suntem bătrâni și-n două vise ne aducem aminte,
E mult de-atunci, copacii-s goi, începe- ncet să cearnă
Va fi tăcere peste noi în veșnicii de iarnă…

4 / 5 februarie 2020 Ploiești

——————————–

Vasile COMAN

Revista Logos&Agape

9 Martie 2020