Realul șochează?
Cenzura se va întinde
Lumea fibrei o cuprinde
Minciuna proliferează
Adevărul regresează
Imediat te și blochează
De o mască raportează!
Căci realul șochează
Falsul te anesteziază
Doar interesul contează
Principiile sângerează
Măștile râd satisfăcute
Adevăruri sunt omorâte
———————————–
Petru Daniel VĂCĂREANU
29 ianuarie, 2018
Se aud viorile cântând
Se aud viorile cântând
Şi lacrimile curg in suflet,
Sunt fapte ce răsună neîncetat pe frontul vieţii,
Dezlănţuindu-se sub privirile oripilate
Ale popoarelor aglomerate în mulţimi şifonate,
Îngrozindu-se de zgomotul şoaptelor învăluite în minciuni asumate,
Adevărul fiind departe, vedem popoare aruncate în mocirlă.
Mulţi jură cu mâna pe Biblie că vor apăra neamul de vipere,
Dar uită când mierea începe să curgă printre degete,
Aruncând la gunoi credinţa neamului păstrată de strămoşi cu lacrimi de sânge.
———————————-
Anca-Maria DAVID
25 august, 2018
*Mănăstirea Mraconia de la Cazanele Dunării
Absența glaciară a lui Dumnezeu
Oamenii aleg cu tot sufletul
Lăsând răni în mințile
Copiilor-
Fii de Dumnezeu,
Caută momente
în loc să triumfe
În zile de duminici
Slava lui Dumnezeu
În biserici
Vor să nu moară de sărăcie
În timp ce
Pământul de cateva ori pe an
E uscat și ar vrea
O picatură de cer
Deasupra fisurilor de piatră
Oamenii
Nu sunt obisnuiti
Să se gândească
Între cei patru pereți
Ai lor
Învață să vorbească
Cu Dumnezeu
Într-o limbă
Prin care El
Mântuitorul
Nu îi ințelege,
De ce o vorbesc.
„Te iubesc”
Frază neinventată,
Apropos,
Ci e rostită
Curgator,
Încât cel ce o aude
Ce oare ar trebui
Să se gândească?
Cum poruncim
Mâinilor să legene
Apa râului cu ochii?
Cum ne cunoaștem
Singurătatea
Și incercăm
Să-i formăm
Deprinderea purității ei
Însingurate?
Cum ne dor dintii
Și am vrea să nu- i pierdem?
Astfel
Ne doare
Și pământul și cerul
Și luna și stelele și soarele
Și copilul,
Și
Absența a toate ne doare.
Noi suntem
Singuri în alegeri –
Pe cine voim a trata
Pe acela îl iubim.
Să ne doară iubirea
de Aproapele,
și nu absența glaciară
a lui Dumnezeu
———————————–
Lilia MANOLE
Chișinău, Republica Moldova
25 august, 2018
IUBITE, TU
Iubite, tu-mi colinzi prin vis
Și mi-l mângâi încetișor,
Mă porți prin lumi de paradis
Și-mi ești de dragoste izvor.
Cu palmele îmi frămânți gândul
Și-l modelezi cum îți dorești,
În sufletul meu ești alintul
Cu care, femeie, mă crești.
Stă visu-întins pe pat de flori
Și ochii-ți lacomi îl dezbracă,
Mă trec ne-nchipuiți fiori,
Când cald, când frig de promoroacă!
Cu ochii minții mă privești
Și eu zâmbesc cu fața plină,
Alăturea-mi întinerești
Și eu mă simt ca o regină.
Cu palmele tale de ceață
Îmi treci prin suflet fluture,
Sub ele simt cum prind iar viață
Precum sub ploi, un brusture!
Un fum de dor ne-o înghiți
Și ne-o ascunde sub perdele,
În dans nebun ne-om ameți
Sub ale cerului dragi stele,
Noi doi, și visul de iubire
Ne-om regăsi în vers și-n cânt,
Ne-om fulgera cu fericire
Și ne-om privi cu mult alint…
———————————–
Florentina SAVU
25 august, 2018
Nopți Celine
O rană mi-e sufletul,vreau să revii
Cascadă sa curgă dorul din tine,
Varsă și Cerul pocalu-n Evlavii
Rătăciți de suntem în nopți Celine.
Să te-ntorci în amurg,voi fi spășită
Este-n Lumină odaia de taină,
Voi curge-n brațe-n plăcerea-ți dorită,
Dorul de tine trupu-mi înclină.
Mă rostești fericit…ți-am fost…încă-ți sunt
Plămădită iubire-n lutul doinit,
Amor,durere,biruită de cnut…
Misterul Celest te-aduce-n iubit.
Pârdalnic mi-e gândul în ceasul târziu
Te-aștept deasupra-mi să-ți simt respirarea,
Strigătul tău…pare-a fi străveziu
Când trupul meu își pierde apărarea.
Și Dorul flămând îmi frânge dorința
Iar amurgul Sfințit este-n Lumină,
Odaia de taină-ți simte prezența,
Mireasă-ți sunt…în povești Cătălină.
——————————-
Nastasica POPA
24 august, 2018
Dintotdeauna
De fapt te-am așteptat dintotdeauna
Iar tu dintotdeauna m-ai uitat;
Cum sunt pe ceruri soarele și luna
Eram și noi, femeie și bărbat.
Tu căprioară colindând alene,
Eu lup cu ochi strălucitori și reci
Purtând sălbăticii și dor în gene
Ne întâlneam pe-ngustele poteci
Și tu prin mine alergai sprințară,
Iar eu prin tine coboram abrupt,
Iubirea noastră a ținut o vară
Și-n zorii toamnei, galbeni, s-a-ntrerupt.
De-atunci mă iau cu ploile la trântă
Și stelele, spre cer urlând, le-aprind,
De dorul tău dureri mă înveșmântă
Și râd și plâng, apoi mă nasc murind,
De-atunci în oase port cumplită iarnă
Și-n piept deschisă rană port mereu,
Aud lătrat de câini și glas de goarnă
Și cerul, umerii, mi-apasă greu…
De mor ori de trăiesc, îmi e totuna,
Îmi pare existența un păcat,
Căci eu te-am așteptat dintotdeauna,
Iar tu, dintotdeauna m-ai uitat…
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
25 august 2018
Sunt…
asfințite iubiri, nemărginite plecări,
bătăi de inimă care-au fost fulgere-odată!
scânteierile clipei în înălțarea spre cer,
pleoapa trandafirului de amurg tulburată.
răscruci de uitare, desperechere și vânt,
ruine de temple prin care-alunecă vipere otrăvite.
asfințite iubiri, nesfârșita risipă de mine,
ochi îmbibați de aducere-aminte
și vânt, surpare-nlăuntru, o rană
cu adâncimile întotdeauna neterminate.
sunt marea însămânțând tărmurile cu scoici,
deschizându-și ferestrele să primească pâraiele toate,
sunt fântână deasupra căreia mai zboară cocori,
sunt suflet împrimăvărând la nesfârșit aurori.
——————————
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
24 august, 2018
Numele tău…
Se pierde numele tău
pe drumuri și în piețe,
prin cristale fără sticlă, prin rămășițe fără soare.
Este frig în ochii mei
numele tău era un rug,
dar o ploaie de uitare,
fără să vreau, l-a stins.
Totul era numele tău :
savoruri, fructe, culoarea
după amiezii, mângâierea,
floarea…
Rămân două litere
care tremură, pierdute,
în cufărul fără stăpân,
așteptând un adio…
–––––––––-
Mariana FAUR
24 august, 2018
LACRIMI DULCI
Lacrimi dulci
Se preling pe obrajii fetelor,
Buzele lor au gustul mustului
abia stors.
În inimile noastre sunt doar
Lacrimi de binecuvântare.
Pamântul se roteşte spre soare
Mulțumind cu supunere.
Natura întreagă cântă
Bucuria toamnei îmbelşugate…
———————————
Doina PANĂ
24 august 2018
VREAU
Vreau o pastilă dintr-un cântec
Sau vreau măcar o jumătate
Ca prin magia ei s-alunec
Și-ncet, să mă spulber în noapte…
O pastilă muzicală
Mi-ar fi foarte necesară,
M-ar scula, cert de pe boală
De-o fi iarnă, de-o fi vară…
Vreau o pastilă de cânt
Să-mi alin dor și iubire,
Sufletul să mi-l încânt
Cu un pic de fericire!
Vreau o pastilă de dans,
Un dans pătimaș, divin,
Să plutesc într-un balans
Spre al cerului senin…
Muzica-i o doctorie,
Poate cea mai indicată,
Prin ea te simți mereu vie
Și atât de-adevărată!
Muzica-mi este un drog,
Fără ea nu pot trăi
Sau, aș fi ca un olog
Ce pe pământ s-ar târî…
Nu vreau dezintoxicare,
Vreau cu ea să mor în gât,
Vreau pastile cu cântare,
Vreau sufletul să-mi încânt!
———————————–
Florentina SAVU
24 august, 2018