Numele tău…
Se pierde numele tău
pe drumuri și în piețe,
prin cristale fără sticlă, prin rămășițe fără soare.
Este frig în ochii mei
numele tău era un rug,
dar o ploaie de uitare,
fără să vreau, l-a stins.
Totul era numele tău :
savoruri, fructe, culoarea
după amiezii, mângâierea,
floarea…
Rămân două litere
care tremură, pierdute,
în cufărul fără stăpân,
așteptând un adio…
–––––––––-
Mariana FAUR
24 august, 2018