Mariana FAUR: Numele tău…

Numele tău…

 

Se pierde numele tău
pe drumuri și în piețe,
prin cristale fără sticlă, prin rămășițe fără soare.
Este frig în ochii mei
numele tău era un rug,
dar o ploaie de uitare,
fără să vreau, l-a stins.

 

Totul era numele tău :
savoruri, fructe, culoarea
după amiezii, mângâierea,
floarea…
Rămân două litere
care tremură, pierdute,
în cufărul fără stăpân,
așteptând un adio…

–––––––––-

Mariana FAUR

24 august, 2018