Lilia MANOLE: Dumnezeu îmi va aduce vreodată telegrama

DUMNEZEU ÎMI VA ADUCE VREODATĂ TELEGRAMA

 

Dumnezeu a ținut să confirme depeșa ce o primisem
și mi-a legat cu ochii Săi ochii
să văd
adâncul luminii Sale
M-a ținut de-a dreapta
vreo oră
să mă repovestesc
și mai mult nu a în încercat cu nimic
să îmi atragă privirea-
aceasta întoarcere a Sa
spre albul din mantia
cerului
I-a fost unica formă
de a mă ferici pe ascuns,
dar beatitudinea ultimă mi-a dispărut
de pe pleoapele Sale părintești
și s-a strecurat în mâneca largă
a Lui-
acolo să se spovedească
să se spele de păcate
să se împreuneze
gândurile celor ce m-au nevăzut
pe neobservate,
cu ale îngerului meu, cu ale mele, cu Totul, cu Fiul;
Pesemne
Dumnezeu
îmi va aduce
vreodată telegrama
să-L văd cu desăvârșire
atunci
când voi înlănțui lumina mea cu lumina Lui
și cu Lumina cea veșnică
și se va dovedi
cum că El a învins
dintr-odată
scrisul coroborat cu cel pe neînțeles
și se va cunoaște pretutindeni,
că El vede mult mai bine decât
văd ochii mei
distanța de la El până la Cer…
de la mine până la norul
ce mă ascunde
și așa să se facă o minune
să am o filă în cartea nemuririi Lui…

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

6 octombrie, 2018

Costache NĂSTASE: Pereche

PERECHE

Erai femeie, eu bărbat
Și ani întregi ne-am căutat
Mânați de tainice dorințe,
Sătui de multe suferințe.

 

Erai exact ce-mi trebuia
Eram exact ce îți lipsea
Eram chiar suflete pereche
Cum spune o credință veche.

 

Nu te știam, nu mă știai
Însă convins că existai
Așteptam marea întâlnire
Și mult visata contopire.

 

Îmi era greu să înțeleg
De ce nu formam un întreg
Și-n ciuda dorului fierbinte
Urmam tot drumuri diferite.

 

Chiar am trecut privind spre înalt
Unul pe lângă celălalt
Și cât de mult ne-am fi iubit,
Păcat că nu ne-am întâlnit.

—————————————

Costache NĂSTASE

Bucureşti

6 octombrie, 2018

Florin – Cezar CĂLIN: Poeme

Iad frumos sau Rai târziu?!…

 

Ce delict sau ce preludiu, urmărește-al tău sărut?,

Și ce faptă negândită gândul tău a mai făcut?.

De-am ajuns să-ți sclavagesc cord ce bate-n pieptul meu,

… nefirească larvă-a sorții … splendidă în felul său!.

 

Ochii tăi … enigmă-n studiu, sunt sărac ca să-i descriu,

Ascund cerbi ce poartă-n coarne infinitul azuriu.

… focuri ce rescriu destine … Rai-uri care încă fierb,

Și în urma de rugină Iadul nostru cel acerb.

 

Ce venin pui în capriciu … ce păcat ascunzi în el!,

(da’-n gramatica iubirii vrei subiecte fel de fel?)…

De ce tu mă inventezi din suspinul cel mai greu,

Dar pui suflet să devii vieții mele … Dumnezeu?.

 

Am uitat cum e să fiu robul conștiinței tale!,

Sau un sclav ce mai tot timpul îți aduce osanale.

… să doresc …mi se transformă în sublimul … te iubesc,

Un ghețar ce se înmoaie în sărutul tău celest.

 

Parcă-ngheață-n mine Rai-ul când în vise te visez,

… orice urmă de iubire are gust de … amorez!.

Șansa să-mi devii iubită e din ce în ce mai mare,

Un deliciu al dorinței care a luat amploare.

 

Niciodată n-ai să știi tot ce simt eu pentru tine,

Nici ce-ascund târziu în noapte visele cele divine.

M-ai dospit din raza Lunii … un tribut sacrificat,

Care între timp sfădește orice urmă de păcat.

 

Iad frumos sau Rai târziu ne vor fi eternitatea,

Ascunzând în palma sorții visul nostru, libertatea.

… sori ce mor la asfințit … în săruturile tale,

Măsluite cu speranță … chiar și-n stigăte de jale.

 

Eu am crezut că delirezi…

 

Am crezut că delirezi când tu m-ai strigat pe nume,

Respirând din timpul morții serioasele-i cutume.

Faci chiar pact cu veșnicia … cum că tu ai fi perfectă,

Și-acuma mi se pare că te dai cumva … defectă.

 

Murmură încet Pământul uneori șoapte de jale,

Noi în nebunia sorții cerem daune morale.

Reîntors în ochii tăi îmi văd anii tinereții!,

Cum se duc încet dar sigur furând rolul frumuseții.

 

Eu nu știu ce mi se-ntâmplă … de tristeți încep să țipe,

… le-am sortat pe obiceiuri și-acum pleacă în echipe.

Am crezut că vor să moară supărate-n soarta mea,

Când colo fac șezătoare (zi de zi) cu dragostea.

 

Arșița din vara asta nu mai știe cum să doară,

(sunt iubito mutul tău poate pentru prima oară).

Mă înveți să îți iubesc visele și-al tău cuvânt,

… să respect minciuna sorții ca pe sfântul său mormânt.

 

Adorabile mirosuri de parfumuri abstinente!,

Le emani în întregime și apoi pe … componente.

Reîntors în ochii tăi (dup-o lungă așteptare),

Eu revăd acum cu dânșii, asta, ca pe o favoare.

 

Protestez divinității cum că tu ai fi a mea!,

Mă declar supusul sorții și accept voința ta.

Când mai delirezi vreodată susținând că ești perfectă,

Tu gândește-te că viața nu este decât o … rentă.

 

Mă întreb în sinea mea chiar în roua dimineții,

– Cât profit de-nsingurare am vărsat în poala vieţii?.

… pot de-acum să-ngrop trufia, s-o ascund între zăpezi?!,

Căci când m-ai strigat pe nume am crezut că delirezi.

 

Îngenunchiază semnele dreptății…

 

Îngenunchiat de semnele dreptății!

În colț însângerat eu m-am ascuns.

Ideile … un cor al pubertății!

Au parfumat destinul nepătruns.

 

Continue reading „Florin – Cezar CĂLIN: Poeme”

Viorel ROMAN: Teocrația ortodoxă moldo-valahă

Teocrația ortodoxă moldo-valahă simfonia dintre Stăpânire și Biserica națională nu acceptă departajarea dintre sufletul și trupul supușilor din Imperiul Sf. Andei, deosebire care e de la sine înțeles în Imperiul Sf. Petru, unde de un mileniu, de suflet se ocupa papa de la Roma, iar de trup, Puterea. Aceasta premiză a democrației occidentale milenare, e inaccesibilă, de fapt inacceptabilă ortodoxiei, islamului. La ortodocși avem un cerc în mijlocul căruia e trimisul lui Dumnezeu, sau pentru liber cugetători, expresia subconștientului colectiv al maselor largi populare (Ion Iliescu), la occidentali avem o elipsa cu doua focare de putere, vicarul lui Dumnezeu, papa și împăratul. Unipolaritatea e teocratica, pe când bipolaritatea a generat democrația occidentală, imitată și în România.

D-ul Liviu Dragnea, alesul poporului dreptcredincios, e unsul lui Dumnezeu la moldo-valahi, dar țara sa e de jure în Imperiul Sf. Petru (UE/NATO) asta complică lucrurile, după cum vedem și la Referendumul din 6-7 oct. unde se confruntă doua viziuni incompatibile asupra familiei și societății. Orient vs Occident. Președintele „Coaliției pentru familie“ Mihai Gheorghiu vrea o Constituție, care să „apere trupurile și sufletele copiilor“, la fel ca Preafericitul Daniel și Partidul ortodoxo-socialist (din 1946 la putere). Împreună ei au strâns fără probleme trei milioane de semnături și legitimează astfel caracterul antioccidental al statului de la Porţile Orientului.

George ROCA: Interviu cu Doamna Prof. Univ. Dr. Stela Drăgulin

George ROCA: Vă mulţumesc că aţi acceptat acest interviu. Ne cunoaştem virtual de câţiva ani, find membrii ai Academiei Româno-Americane. Anul trecut, aţi fost desemnată de conducerea Academiei în Comitetul de organizare a celui de al 41-lea Congres ARA care a avut loc la Craiova în perioada 19-22 iulie 2017. V-aş ruga să îmi relataţi câteva impresii despre acest eveniment şi reuşita lui.

 

Stela DRĂGULIN: În calitatea mea de director pentru România al Academiei Româno-Americane pentru Arta şi Ştiinţă sunt implicată într-o oarecare măsură în organizarea congreselor, dar adevăraţii făuritori ai întâlnirilor noastre ştiinţifice sunt cei care răspund direct de fiecare eveniment.

George ROCA: La Congresul ARA de la Craiova aţi promovat muzica clasică prin câţiva studenţi sau colaboratori de-ai dumneavoastră. Cine este Renata Vari?

Stela DRĂGULIN: La Craiova am prezentat un moment muzical cu pianistul Botond Szöcs şi soprana Operei din Craiova, Renata Vari, acompaniata la pian de Corina Stănescu. Renata a fost studenta Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii Transilvania şi i-am fost profesoară la Analizele schenkeriene. A făcut o carieră frumoasă internaţională, actualmente  este doctoranda mea, deci colaborarea noastră se dezvolta şi pe plan ştiinţific.

George ROCA: La concertul de la Craiova tânărul Botond Szöcs, studentul dumneaoastră de la „Universitatea Transilvania” a preformat cu virtuozitate încântând urechea ascultătorului şi producând ropote de aplauze la final. Cine este Botond Szöcs? Detalii vă rog.

Stela DRĂGULIN: „Minunat cântă tânărul pianist Szöcs Botond… Un al doilea Richter… Nici nu aş şti cu ce să încep… cu grija lui de a reda corect fiecare frază muzicală, cu sunetul lui plin, rotund, cu versatilitatea incredibilă de care a dat dovadă! […]. Dar, peste toate, aş remarca o sensibilitate ieşită din comun şi un elan pe măsurăspunea în cronica recitalului de pian de la Ateneul Român, criticul Petra Gherasim. Şi elogiile tânărului pianist pot continua.

Pianistul Botond Szöcs, în vârstă de 23 de ani, s-a făcut remarcat în lumea muzicală graţie temperamentului energic inconfundabil, potenţat de intensitatea trăirilor artistice şi manifestat prin forţa persuasivă a interpretării. În 2018 a devenit şeful de promoţie al Facultăţii de Muzică cu media generală 10 pe toţi anii de studiu. În 2017, a obţinut Premiul de Excelență în Muzică al Academiei Româno-Americane pentru Ştiinţe şi Arte, pentru cel mai bun interpret  în calitate de solist, membru al unui ansamblu de muzică de cameră sau acompaniator. (American Romanian Academy for Arts and Sciences  Music Award for Excellence – The Best Concert Performer aş a Soloist, Member of a Chamber Music Ensemble and Accompanist).

Debutul solistic, la doar 17 ani, în compania orchestrei Filarmonicii de Stat din Sibiu, a fost urmat de noi apariții concertante alături de orchestrele simfonice din țară. În repertoriul solistului au pătruns rapid piese de rezistență ale genului, lucrări concertistice de W.A. Mozart, L.van Beethoven, E. Grieg, F. Liszt, R. Schumann, F. Chopin, S. Rachmaninov şi W. Lutosławski.

Preocupat deopotrivă de muzica de cameră, Botond a susţinut, în perioada 2015-2016, integrala Sonatelor pentru pian și vioară de Mozart şi Beethoven. Impresionat de prestația artistică a pianistului, partenerul său din cadrul integralei beethoveniene, violonistul Peter Rosemberg (prim concert-maestru al Bamberger Symphoniker, Germania), a afirmat elogios: Tânărul pianist Botond Szöcs continuă pleiada de mari talente din clasa celebrului pedagog al pianului, Stela Drăgulin. Are un temperament eruptiv şi pasionat, însă sesizează şi realizează aspectele poetice ale muzicii. Are o tehnică foarte dezvoltată şi sigură, dar întotdeauna subordonată conţinutului muzical.” Începând cu  anul 2017 a început  seria recitalurilor axate pe repertoriul pentru două piane şi al cvintetelor cu pian.

Momente notabile în ascensiunea pianistică a lui Botond sunt și apariţiile sale cu programe de recital în țară și peste hotare, între care amintim turneele din Marea Britanie, Italia, Ungaria, Germania, Vietnam şi China. În toate acestea, prestaţia să artistică a fost considerată un succes, captivând audienţa cu o „performanţă electrizantă, zguduitor de profundă.” (Comunicat de presă) şi lăudat  fiind de critică de specialitate.

„Graţie calităţilor muzicale incontestabile şi îndrumării de excepţie de care beneficiază, pianistul a realizat versiuni remarcabile ale lucrărilor interpretate, care au evidenţiat plenar calităţile artei sale instrumentale /…/ precum şi capacitatea de a reliefa bogăţia semantică a muzicii. Am apreciat arsenalul de mijloace pianistice (cuprinzând tehnica de degete şi de bravură, dar şi tuşeul plin de sensibilitate şi nobleţe), care a contribuit la evocarea evenimentelor, printr-o impresionantă acumulare de dramatism şi forţă expresivă.” (Carmen Manea – Cronică de concert).

Continue reading „George ROCA: Interviu cu Doamna Prof. Univ. Dr. Stela Drăgulin”

Lia RUSE: Autumnală

AUTUMNALĂ

 

Urmăresc, așteptând, prin grădini, vremea ta,

Printre clipe subțiri, urmărindu-te fin…

Peste dealuri, mai sus, lâng-o umbră de pin

Te privesc și te iubesc, prea mult, toamna mea!

Amintind un trecut, te respir, tot umblând,

Când îmi pui pe obraz, soare cald, aurit,

Când un foșnet suav, de culori, s-a ivit,

Și-amintiri mi-ai brodat lângă ceasu-mi cântând.

Mă-nfior, ascultând, printre frunze arând

Nostalgia de foc, neputând să m-abțin,

Prin natură, de-acum, desenându-te lin,

Pe câmpii și prin munți, mâna timpului blând.

Ce vise mi-ai adus peste viața-mi de rând,

Ce surprize mi-ai pus în pocalul cu ani,

Să le-adun, răscolind printre foi de castani,

Iar apoi, în amintiri, să m-ascund, când și când.

Și lumesc,.. și suav,.. ai venit toamna mea,

Cu rugina în vii, cu pictura la geam,

Cu iubirea în dor ca o floare pe ram…

Și mi-ai prins –inima- în duioșia ta!..

——————————–
Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

6 octombrie,  2018

Vasile HATOS: Paradisuri culturale

A treia ediție a Premiului Literar Internațional ”Corona”, s-a desfășurat în 15 .09.2018, ora 18, în localitatea Cassano All’Ionio, Calabria. Un eveniment organizat de ”TraduzioniTalabà”, prezidată de Mihaela Talabà, dedicat în memoria lui Salvatore Paladino. Eveniment așteptat de scriitori și poeți care au ieșit învingători în această ediție. Desfășurat într-o atmosferă pitorească, la l’Agriturismo “Colle degli Ulivi”, înconjurat cu plantații de măslini, portocali, mandarini etc., au adus un farmec acestei premieri. Palmierii din jur îți dădea senzația că te afli într-un ,,sat” cultural unde spiritul îmbină frumusețea sufletului cu noblețea oamenilor veniți din Europa. Nu conta numai scrisul, ci și sufletele lor, blânde, atrăgătoare, deschise spre dialog. Un amalgam de pledoarii aduse spiritului ancestral, parcă coborât dintr-o altă lume, unde Dumnezeu și-a pus peceta pe farmecul oamenilor. Aici, uiți de toate, grijile dispar, atmosfera devine fermecătoare, fiindcă scriitorul și omul de rând își deapănă amintirile. Nu există diferență, că ești scriitor, poet, filosof, geniu sau un simplu muncitor, toate aceste dau culori spiritului. Scriitorul este egal omului de rând și invers! Când vezi aceste lucruri te inundă o bucurie imensă, și-ți dai seama că apropierea omului de Dumnezeu se face, uneori, prin creație. Cunoști pictori, actori, scriitori, poeți, oameni de rând, copii etc., luminându-ți sufletul și mintea cu creațiile lor. Arta, dar mai ales arta creată din adâncul ființei, dau valori sacre umanității. Prin arta spiritului devenim mai buni, reunind naționalități, pentru că un există diferențe, că este un artist român, olandez, italian, francez etc., toate se îmbină într-un focar al spiritului unde iubirea cuantică îmbină frumosul cu pitorescul, iertarea cu iubirea, sacrificiul cu ura de sine. Toate aceste dau beneficii spiritului, călătorind în ființă, deschizându-i noi orizonturi spirituale. Am stat de vorbă cu pictorul Marcello Le Neve; Giorgio Naccarato, lucrează la radio Cosenza Nord; prezentatoarea concursului Mihaela Olimpia Totu; președinta concursului  Mihaela Talabà; artistul Massimo Cistaro; Rocco Leonetti etc., apoi cu scriitori veniți din România. Aș enumera câțiva: poeta Angi Melania Cristea, câștigătoare absolută al Premiului ”Coroana”, cu cartea ”Căutătorul de pokemoni ” și alte premii; poeta Adriana Weimer, care anul trecut a câștigatdouă premii: Mențiune Specială la poezia cuantică:”Lumină de stea” și al treilea premiu cu cartea: ”Un cer de cuvinte”, anul acesta fiind în juriu; poeta Diana Olteanu, care a câștigat la Poezie inedita cu temă impusă: poezia cuantică, premiul I: ”Se zbate lin, tangenta, în spirală” și Mențiune Specială:”Îmi puseși mama, cântecul în suflet”; poeta Claudia Bota la Poezie inedita premiul III: ”Amprentele dorului”și Poezie  inedită cu temă impusă: poezia cuantică, premiul III: ”Picătură divină”;poeta Silvia Rîșnoveanu, Germania- Carte edită de poezii: Premiul III: Aripi; poeta Roxana Elena Sandu, Ialomița- Poezie inedita cu temă impusă: poezia cuantică: Mențiune special: Iubire; poeta Olga Văduva:  Carte edită de poezii Premiul II: Ponte tra I pensieri/Pod peste gânduri, secțiuneai taliană. Apoi cu scriitorul italian Alfredo Bruni, fondatorul Asociației Culturale “La colpa di scrivere” ( Vina scrisului), care a primit Premio alla Carriera per la letteratura și Luigi Silvestri – Premio Speciale Cuore Verde.

Toate aceste întâlniri culturale deschid spiritul spre noi orizonturi, călătorind spre timpuri primordiale, unde omul putea sta de vorbă cu Dumnezeu! Există în fiecare  ființă un paradis al culturii, unde educația spiritului vine din timpuri ancestrale, demult apuse, pentru că omul, în ziua de azi, își croiește cu greu  drum prin tranșeile culturii care apar tot mai des. Scriitori fără valoare ies la iveală prin stingerea culturii, prin acapararea unor valori mici, puse pe stâlpul umanității, pentru că, uneori, cultura devine un brand unde banii își spun cuvântul, iar adevăratele valori se sting pentru că nu le ajută statul! Nae Ionescu spunea: ” Singura datorie a statului este de a îngădui și a ajuta pe orice om să creeze ”. Creația adevărată, dar mai ales cea lăuntrică, poate crea mitul fericirii, să-l ducă pe cel ce crează dincolo de limitele existenței, chiar poate devenii nemuritor, prin depășirea propriei condiții, dar sunt atât de puțini care se încumetă să meargă pe calea cunoașterii de sine. Ar trebui să înțelegem că fără paradisuri culturale, școli academice, fără sacrificii imense, nu putem crea cultură cu adevărat. De aceea Mihaela Talabà impune valori spirituale prin căutarea în sine a creației, pentru că poezia cuantică deschide noi orizonturi în creație, prin unirea valorilor spirituale în unul singur: cel ce se caută în sine. De aici denotă că, creația interioară este și creația lui Dumnezeu! Numai prin integrarea în natură, mai bine zis în legile naturii, ne putem recâștiga paradisul pierdut. Vedem aceste salturi spirituale în ”Luceafărul” – Eminescu; Faust – Goethe; Divina Comedie – Dante; Corbul – Poe; Dacă – Kipling și de ce nu, în Coșbuc, Alexandri, Bacovia, Nichita Stănescu, Leopardi, Virgiliu, Ovidiu etc.Toți acești creatori de eternitate au dus spiritul pe plaiurile nebănuite ale sensibilității interioare, pentru că fiecare și-a căutat adevărata fericire!

    Rezultalele în limba română:

Carte edită de poezii Premiul I: Căutătorul de pokemoni de Angi Melania Cristea, Craiova. Premiul II: ex aequo Omnia Vincit Amor! de Florin T. Roman, Sebiș (Arad) Inimă soare neobișnuit de Ciprian Muntean, Lugoj. Premiul III: ex aequo Limita umbrei de Silvia Bodea-Sălăjan, Zalău Aripi de Silvia Rîșnoveanu, Germania Mențiune de onoare: Suflete de ceară de Camelia Ardelean, Deva. Numele meu,e… de Stejărel Ionescu, Timișoara. Mențiune specială: Gramatica iubirii de Dan Mitrache, Bălcești Labirintul iubirii de Claudia Bota, București Florile cireșului tânăr de Daniela Gumann, Germania. Premii Speciale: Premiul Special Quantum:  Eterna iubire de Daniela Gumann, Austria.

–––––––

Vasile HATOS

Castiglione di Ravenna, Italia

22.09.2018

Emma POENARIU SERAFIN: Mi-a bătut la suflet toamna

Mi-a bătut la suflet toamna

 

Mi-a bătut toamna la suflet, să plece-n trecut
Peste valuri, peste ape, peste brazi și stânci.
Vara s-a prelins din mine, ca un dor avut,
Doarme-n clipe din privirea ochilor adânci.

 

Mi-a bătut la suflet toamna, vrea s-o retrăiesc
Apoi pleacă, să se doarmă, colo-n Infinit.
Dimineți, născute-n ceață nu mai rătăcesc,
Peste timpul scurs alene, ce s-au desfrunzit.

 

Mi-a bătut toamna la suflet cu privirea grea,
Frunzele, zburătăcite iar s-au rătăcit.
Una roșie, că focul, din ființa mea,
Vrea să-mi prindă, de privire, timpul nevenit.

 

Cu bătaia ei din frunze se reinventa,
Desenând, pe cer aievea, păsări care vin.
Și în șuier lin de vânturi,se tot înălța
Să coboare, din cetate, fulgi ca din senin.

 

Pomii triști și fără frunze, în suflet altar,
Sprijină un nor de ploaie, abia-l mai susțin.
Strâmt cojoc îmbracă trupul unui vechi stejar,
Jeluind, mă jeluiește, parcă mai divin.

 

Mi-a bătut toamna la suflet de nu mai speram,
Gândurile depărtării , cad pe-un vis răpus.
Le fac bulgărași de gheață și le-așez pe-un ram
Și-nchid versul într-o carte și tot ce-am de spus.

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

5 octombrie, 2018

Nicu GAVRILOVICI: Versuri

Nici măcar în șoaptă

În seara aceasta nu vom vorbi
despre iubire…
Doar vom așeza palmele unuia
asupra palmelor celuilalt;
la fel pieptul, buzele, pântecul…
(De ce vă scandalizați?
Pântecul este ecuatorul trupului…)
Doar așa vom putea birui
frigul acesta atroce
ce ne învinețește oasele.
În seara aceasta ne vom respira unul
pe celălalt
cufundați în adâncimile retinei
înflorită în lacrimi.
Până și ele, lacrimile,
se vor evapora pe arzândele buze
negăsind matcă
în care să se rostogolească…
Vom simți sete
până în străfundul măruntaielor
și vom bea lacomi
pocalul deplinei contopiri,

dar nici măcar în șoaptă
nu vom vorbi despre iubire.

 

Ca o aripă

 

Mi se lipise de pleoapã
aripa ta frântă…
Stăteam așa, cu un ochi închis
de teamă să nu te doară
și am înțeles că erai fluture,
ori altceva la fel de frumos
și de efemer.
Te simțeam tremurând,
sorbind cu nesaț lacrima…
Am adormit, iar în zorii zilei
am găsit doar umbra aripilor tale
întipărită pe colțul pernei;
de atunci
în fiecare miercuri
iau lecții de zbor, așteptându-te,
iar una din pleoape
mi se zbate des, ca o aripã
de fluture.
Continue reading „Nicu GAVRILOVICI: Versuri”

Cristian Gabriel VULPOIU: La margine de neființă

LA MARGINE DE NEFIINȚĂ

 

La margine de neființă,
din plenitudini timpul țâșni
l-am prins în căușul palmei mele
și-l țineam privindu-l șăgalnic …
micul neant …
soarele coborî în amforele
de absint …
în petale de mir
mă picură abisul
în timp ce mă pierd absent
în pastelul mat
al ploii
ce revarsă peste noi
divine liturghii
să le aud în răspântii
la porțile pleiadelor
la picioarele triadelor
la limite de neființă
culeg muguri de atomi
de sinceră căință
morții mă fac velință
pentru o singură dorință
…………………………….?!

 

Cristian Gabriel VULPOIU

5 octombrie, 2018