Nici măcar în șoaptă
În seara aceasta nu vom vorbi
despre iubire…
Doar vom așeza palmele unuia
asupra palmelor celuilalt;
la fel pieptul, buzele, pântecul…
(De ce vă scandalizați?
Pântecul este ecuatorul trupului…)
Doar așa vom putea birui
frigul acesta atroce
ce ne învinețește oasele.
În seara aceasta ne vom respira unul
pe celălalt
cufundați în adâncimile retinei
înflorită în lacrimi.
Până și ele, lacrimile,
se vor evapora pe arzândele buze
negăsind matcă
în care să se rostogolească…
Vom simți sete
până în străfundul măruntaielor
și vom bea lacomi
pocalul deplinei contopiri,
dar nici măcar în șoaptă
nu vom vorbi despre iubire.
Ca o aripă
Mi se lipise de pleoapã
aripa ta frântă…
Stăteam așa, cu un ochi închis
de teamă să nu te doară
și am înțeles că erai fluture,
ori altceva la fel de frumos
și de efemer.
Te simțeam tremurând,
sorbind cu nesaț lacrima…
Am adormit, iar în zorii zilei
am găsit doar umbra aripilor tale
întipărită pe colțul pernei;
de atunci
în fiecare miercuri
iau lecții de zbor, așteptându-te,
iar una din pleoape
mi se zbate des, ca o aripã
de fluture.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
5 octombrie, 2018