Cu îngrijorare se poate vedea că anume aberații teologice, cultivate de grupuri excentrice, sectare, care își spun creștine, sunt vehiculate insistente în spațiul mediatic. Câteva dintre ele trebuiesc adresate, chiar cu riscul de a repeta. În lipsa unor precizări clare există primejdia ca, oameni neavizați, să cadă pradă acestor erori. Între teoriile aberante, greșite și direct blasfemice se află teoria, “Sola Scriptura”.
Doctrina “Sola Scriptura” a fost inițiată de către Martin Luther și până la un punct pe bună dreptate. El era dezgustat de viciile și decăderea curții papale. Dar mai apoi s-a văzut că bunele lui intenții nu erau suficiente căci doctrina “Sola Scriptura” a devenit o armă folosită împotriva Bisericii. Dar este necesară o scurtă explicație a ce este doctrina “Sola Scriptura”.
În esență ea afirmă că singura sursă de căutare a lui Dumnezeu și singurul răspuns asupra modului de a îl caută este citirea și respectarea strictă a textului Sfintei Scripturi. La prima vedere o modalitate clară și la îndemână. Dar detaliile nu se potrivesc și întotdeauna “necuratul” sălășuiește în detalii.
În primul rând trebuie stabilit clar: cine a creat pe cine: Scriptura a creat Sfânta Tradiție sau invers. Iar aici răspunsul istoric, faptic, împotriva căruia nu există argument, este clar, Sfânta Tradiție a Bisericii. Din nou trebuie să fim lămuriți la înțelesul cuvintelor. Prin Biserică se înțelege totalitatea Poporului, laici și cler, care împreună alcătuiesc Trupul mistic al lui Hristos. Revenid deci. În Biserica și conform Sfintei Tradiții a fost alcătuită Scriptura. Biserica, conform cu Sfânta Tradiție, ”predania” apostolică, a fost cea care a stabilit care sunt textele “canonice” și care nu sunt și asta pentru a apară pe credincioși de căderea în eroare. (Este elementar logic acest lucru. Nu “certificatul de naștere” premerge copilul,ci invers.) Iar de la acest punct începe greșeala doctrinei “Sola Scriptură”. Din nou să ne referim la fapte care nu pot fi argumentate.
Urmând doctrina “sola Scriptura” de la Martin Luther și până azi au apărut aproximativ douăzeci și patru de mii de denominații protestante și neo-protestante. Unii dintre cei care urmează această doctrina, ”Martorii lui Iehova”, ”Unitarienii”, “mormonii” , au împins zelul lor pentru “Sola Scriptura” așa de departe că au sfârșit prin a nu mai fi creștini! Dar lăsând orice glumă la o parte ne referim din nou la fapte. Dacă un Baptist și un penticostal vor argumenta împreună, și unul și altul vor cita texte scripturistice, întotdeauna scoase din contxt. Deci din punct de vedere intelectual ei sunt pe același nivel. Atunci care poate fi explicația că folosind aceiași „sursa” s-a ajuns la douăzeci și patru de mii de denominatii, douazeci și patru de mii de răspunsuri diferite? Greșeala este una de metodologie. Scriptura nu poate fi explicată individual și nu poate fi înțeleasă individual. Scriptura trebuie citită și interpretată în Biserica, de către Trupul lui Hristos. Căci poporul adunat în Biserica încetează să mai fie, eu și tu și el, devine “altceva” , iar acest “altceva” este Trupul lui Hristos.
Dar doctrina Sola Scriptură mai comite o colosală eroare când se opune Tradiției. Adevărul este că Tradiția a existat mai înainte să fi fost Scriptura. Sfântul Pavel îi îndemna pe Tesalonicieni, pe Corintieni, pe Tit și pe Timotei să respecte Tradiția într-o vreme în care Evangheliile nici nu fuseseră scrise. Căci aici este o altă mare neînțelegere.
Evangheliile au fost scrise ca să aducă mărturie despre viața,moartea și învierea lui Hristos. Tradiția orală a păstrat însă TOATE învățăturile lui Hristos cele pe care dacă ar fi fost scrise, ”lumea întreagă nu le-ar cuprinde” (Ioan 21;25). Căci modul de rugăciune al primilor creștini urma modelul ebraic, cu ceasuri, mers la Templu și “frângerea pâinii”, Liturghia astfel s-a alcătuit. În acest fel s-a păstrat neschimbată Dreapta Credință din vremea Apostolilor si până azi. Teoria „Sola Scriptura” este contrazisă de către existenta celor douăzeci și patru de mii de denominații neo-protestante, această Hydra care devoră Neamurile.
Iar la aceasta trebuie din nou adăugat că Biserica este una așa cum și Trupul lui Hristos doar unul este. Pentru Ortodocși nu încape îndoială că Biserica Ortodoxă este cea care cuprinde Tradiția și tot adevărul scripturistic. În acelaș timp Binecredincioșii nu consideră că doar ei se vor mântui. Ei afirmă că cei care se vor mântui, într-un chip tainc, sunt parte din Biserica. În vorbele lui Episcopului Kallistos Ware, un adevărat apostol al anglo-saxonilor, ”noi știm unde este Biserica, dar nu știm unde ea nu este”. Dar aceasta face parte din iconomia planului divin. Pentru noi este lipsă să ascultăm de învățătura Ortodoxă, singura care ne poate mântui.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

21 ianuarie, 2019