Iubirea-n trup de lut
Eu n-am să mă fac bine niciodată
De nici în suflet nu te-oi întâlni
Și nici nu mă consider vinovată
De ce-am putut și n-am știut iubi.
Și n-am să-mi las iubirea mea vreodată
Să se înșire… după cai plecați ,
Mă înşir eu printre zăpezi surată
Ori mă transform în bruși de lut curați .
Că n-am să mă fac bine niciodată
Nici adormită într-un somn profund,
Nici trează cu durerea-nbrățişată,
Nici cu speranțele nimicului din gând.
De n-am să mă fac bine niciodată
Pot numele să-l șterg de-i tipărit,
Pot slova ce-am s-o scriu și e uitată
Să iscalească… ce-i de iscălit.
Dar de-ți lipsesc adulmecă și simte
Din vânt îmi cresc aripi să te mângâi,
Am să-ți închin în slove ca-n morminte
Iubirea-n trup de lut…drept căpătâi.
Întâmplare
Hai, măi bagă-un lemn pe foc,
Ninge-afară, ninge-a noapte.
Gerul prinde sub cojoc ,
În cuptor torc mere coapte.
Fulgii nopții cresc enorm
Cresc zapezile pe creste,
Ochi de iarnă ce n-adorm
Poți să-i spui orice poveste.
Eu, la moşul pe-un genunchi
Cu dorințe noi scăzute,
Îi aștern mustața-n unghi
Şi-l mai rog să mă sărute.
Ochii lui, verzi…cenusii
Strânge-n brațe toată fata.
Eu, lumina-n ochii-i vii
Suflet strâns din cer lui tata.
Doar bunica mai putea
Să-mi așeze capu-n pernă,
Parcă-n vis îmi așternea
Fulgii din dragostea maternă.
Tu, mai bag-un lemn pe foc
În cuptor sunt mere coapte,
Sus la grindă-i busuioc
Iar la fiert, un lut cu lapte….
Oare astea se trec azi ?
Ori mi-e mintea… în necaz….
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
21 ianuarie 2019